Dani si Mircea au devenit nu doar cei mai buni prieteni din lume - cu toate bataile dintre ei - dar si parteneri in construirea de povesti. Isi dau replici, idei, se contrazic, joaca roluri, se agita, se cearta, se impaca si asta in fiecare zi. Fascinant pentru noi este ca Dani preia de multe ori conducerea, ca narator principal, si daca treci de sasaiala lui este incredibil ce povesti complicate si lungi ajunge sa faca. Sigur, dupa ani de terapie, dar oricum rezultatul este incredibil. Iar Mircea ori il secondeaza, ori destul de des incepe chiar el o poveste.
O lunga pauza de blog, interval in care s-au intamplat mai multe. Am mers la tara si la mare, am repetat zilnic cu Dani si l-am pregatit pentru scoala, mai ales partea de scriere si aritmetica, am lucrat pe cat posibil pentru a recupera din decalajele inca existente. Acum mai avem doar un pic si mergem la scoala, unde sper sa se descurce. A renuntat aproape total la topait si fluturat din maini, cel putin in prezenta celorlalti; se vede cand vrea sa topaie sau sa dea din maini, dar se controleaza singur sau atentionat. E un progres.
Azi, cand modelau cu foc si tata facea o escadrila de avioane, au inceput sa discute despre... neveste.
Dani: Nevestele sunt infricosatoare. Mie mi-e frica de ele.
Tata: Dar cand sunt infricosatoare?
Mircea: Cand le superi.
Dani: Nu sunt tot timpul, doar cand le superi. Si atunci se fac infricosatoare.
Mircea: Sunt infricosatoare tot timpul cand sunt nervoase. Tot timpul.
Dani: Nu, doar cand le superi. Altfel sunt gagici frumoase.
Tata: Si ce patesti cand le superi?
Dani: (vorbind repede si cu gesturi largi): Atunci te prind, si te bat, si te inchid intr-o inchisoare, si nu te mai lasa sa iesi de acolo deloc. Esti pedepsit. Si nu mai iesi niciodata.
Sper ca nu tata le-a prezentat o asemenea versiune despre neveste. Sper. Pentru binele lui.
Cu un pic de avans, baietii au primit la gradinita cadourile pentru 1 iunie, de la Primaria sectorului 5. Ca in fiecare an - dulciuri, un suc si o jucarie, de aceasta data cate un urs de plus, mare si pufos. Nu mai aveau rabdare pana acasa, si pe drum, alternativ, tot se uitau in sacose sa ii vada mai bine.
Astazi, in timp ce vedea primele minute din Tarzan, un Disney pe care pana acum il ratase, Dani ii explica lui tata:
Se mai fac inscrieri la grupul de suport pentru parinti, organizat de Asociatia Invingem autismul.
Vineri, de la ora 18:00, la sediul Asociației Invingem autismul din Șoseaua Ștefan cel Mare nr. 1-3, blocul Perla, sunt asteptati părinții speciali, la o nouă serie de ședințe ale grupului de suport „Alături de tine”, coordonate de psiholog Camelia Howard.
Prin aceste ședințe se doreste crearea unui spațiu securizant și relaxant în care părinții să-și poată exprima îngrijorările legate de situația copilului diagnosticat cu o tulburare din spectrul autist, să-și împărtășească experiența personală cu copilul, să-și poată exprima deschis și fără a fi judecați propriile emoții, să identifice noi strategii de gestionare a emoțiilor în situațiile conflictuale din familie și din afara ei, să se poata detensiona, să găsească noi modalități pentru eficientizarea relațiilor dintre frați și să se redefinească în situația actuală de viață și să intre într-un contact mai autentic cu ei înșiși.
Pentru înscrieri, vă rugăm să trimiteți un e-mail la adresa: oana.varlan@invingemautismul.ro
Cum am fost recent nasii unei fetite (eveniment la care baietii au participat ca spectatori, si au fost nesperat de cuminti) tata a avut sarcina de a le explica, pe cat posibil, ce e un botez. Le-a povestit ca un copil mic trebuie botezat, ca e o slujba la biserica, etc.
De cand Dani a inceput sa se considere razboinic - nici acum nu stim de unde a invatat cuvantul - luptele sale in pat cu tata, uneori si cu aportul lui Mircea, au devenit adevarate intreceri in arena. Influentat si de jocurile pe calculator, Dani le explica celor doi ca au un numar de vieti, un numar de puteri, etc. Cea mai importanta putere este norocul, si daca iti ia adversarul tot norocul, atunci ai pierdut. De tot.
E adevarat ca uneori pe Dani il ia valul si in loc de joaca ajunge sa loveasca foarte puternic, dar isi da seama cand este atentionat si se opreste. Plus ca ii place, ii consuma energia rostogolindu-se cu tata si Mircea prin pat, chiar e una dintre distractiile sale preferate. Mai ales de cand face inot, de doua ori pe saptamana, parca are si mai multa forta si pofta de joaca.
Azi am asistat la un meci de gen. Dani l-a anuntat pe tata: te provoc, pampalaule, sa ne luptam! Si odata ajuns in pat - Acum vei lupta cu un adevarat razboinic! Si cand au inceput sa se lupte, la un moment dat tata l-a prins si l-a legat fedeles cu un cearsaf. Prins in cocon, Dani striga: Nuuuu! Asa ceva nu se poate intampla unui adevarat razboinic, nuuuu! Iar cand tata a cedat si l-a dezlegat, Dani i-a spus: nu, sa nu faci asta, un adevarat razboinic nu-si ajuta niciodata adversarul. Se lupta zi si noapte, dimineata si seara, tot timpul. Dar nu-si ajuta adversarul, ci il distruge.
Fireste, la final Dani a castigat si i-a declarat invinsului: Asa iti trebuie. Sa nu te mai pui cu marele razboinic Dani.
1. Din motive obscure, postul Boomerang, mai nou preferatul lor, este in limba maghiara. Dupa cateva momente, Mircea vine alergand din toate puterile si striga : Tata, tata, televizorul e in jarmena! Cartoonito e in jarmena! Dupa ce se repara totul (cineva, nu spun cine, se jucase cu telecomanda si schimbase limba standard) Mircea declara: televizorul asta e nebun. Televizorul a innebunit, dar acum e bine.
Normal, asa cum se intampla de fiecare data cand petrec prea mult timp impreuna, Dani si Mircea au ajuns iar sa nu se mai suporte. Se cearta din orice, se incaiera ca doua pisici (sau doi motani), se parasc la fiecare cinci minute. Un fel de cabin fever pentru copii.
Am participat la conferinta atat in calitate de parinte dar si ca terapeut. Ma asteptam ca sala sa fie plina, adica aproximativ 1000 de persoane dar au venit putin peste jumatate, majoritatea studenti, psihologi si cativa parinti. N-am putut sa nu remarc numarul mic de barbati care au participat, dintre ei fiind mai mult tati sau bunici ai unor copii cu autism.
Dani are din nou o perioada de vise urate. Se trezeste, tipa, fuge prin casa si ajunge sa se refugieze la bunica. In ciuda tuturor eforturilor, am fost nevoiti sa-l culcam in biblioteca, despartita de dormitorul nostru prin usi glisante. Chiar si asa, de pe canapeaua transformata in pat, se trezesti si verifica din cand in cand : mama? mama? Se linisteste cand ma aude. Sper ca e doar o faza.
De ceva vreme Dani a inceput sa se uite la Bugs Bunny mai des si cu mai multa atentie decat inainte. Plus ca a descoperit Scooby Doo, Jetsons, Flinstones, Laboratorul lui Dexter si Johnny Bravo, desene care inainte nu ii spuneau nimic.
Din cand in cand, tata il tachineaza pe Mircea - care este foarte mandru ca a crescut maaare - cu intrebarea: tu cand aduci o gagica aici, sa o cunoastem si noi? Daca pana mai ieri soricuta (asa ii spun eu) radea si fugea, azi s-a angajat intr-un dialog pe cinste.
Ca de fiecare data, intoarcerea la gradinita inseamna o noua raceala. Au stat aproape doua luni in casa, dupa pneumonia lui Dani, si n-am mai avut nici o problema. Desi au iesit in curte, s-au jucat in zapada, au alergat, s-au distrat, etc. Cum am mers la gradinita, dupa doar cateva zile a inceput Dani sa stranute si sa-i curga nasul. Sustinea mereu, cu servetelele la nas, ca nu e racit. Eu nu sunt racit, Mircea este. Dupa o zi a inceput si Mircea sa tuseasca, febra, vomitat, stranuturi, nas transformat in cismea. De fiecare data Mircea are simptome mai puternice, dar isi revine si cel mai repede.
In fiecare zi Dani are de facut lectii. Sau, cum le spune el, fise. Pentru a fi pregatit de clasa I, de ceva vreme facem in fiecare zi adunari, scaderi, scriem cuvinte care incep cu o anumita litera. Am inceput sa facem si exercitii de scriere, pe caiete speciale tip abecedar. Si, chiar daca protesteaza, e destul de constiincios cat sa isi faca lectiile. Mai cu rugaminti, mai cu amanari, dar nu se intampla niciodata sa le lase nefacute. Sper ca astfel sa ii fie mai usor sa se adapteze pentru scoala, in cadrul invatamantului normal.
Prima conferinta nationala de analiza aplicata a comportametului in tulburarile pervazive de dezvoltare- 6-8 aprilie 2012
Am mai postat un anunt legat de aceasta Conferinta si m-am inscris si eu printr-un mail. Azi am fost anuntata, tot pe mail, ca datorita numarului mare de cereri de inscriere s-a optat pentru o alta locatie si o alta perioada.
Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata (ATCA) in parteneriat cu Asociatia Help Malin anunta organizarea“Primei Conferinte Nationale de Analiza aplicata a comportamentului in tulburarile pervazive de dezvoltare”- in perioada 6 – 8 aprilie.
Inscrierile la conferinta se vor putea face GRATUIT, pe site-ul www.conferinta-aba.ro
In ultimele cateva luni Dani a inceput sa foloseasca expresii si fraze surprinzatoare, bine adaptate la context, si adesea ironice sau aluzive. Ceea ce mi se parea cu un an in urma putin probabil pentru un copil cu elemente autiste a inceput sa devina norma. Nici nu iti vine sa te superi cand iti da "replica", tinand cont cat a muncit si a invatat pana sa ajunga aici.
In perioada 30-31 martie ATCA in colaborare cu Asociatia Help Malin si Universitatea Titu Maiorescu organizeaza prima conferinta nationala de analiza aplicata a comportamentului in tulburarile pervazive de dezvoltare.
De cateva saptamani Dani merge la terapie (logopedie), vineri, insotit de tata. A mai avut o perioada in vara, tot cand tata nu lucra. E o buna ocazie sa socializeze, si din ce imi dau seama chiar au ajuns sa se inteleaga si sa se distreze pe drum. Au ceva de mers, dar cu exceptia unui singur incident, cand Dani a facut o mini-criza de isterie in strada, pentru ca tata nu acceptase un anumit traseu mai lung, nu au existat probleme. Mai greu e pentru tata, care trebuie sa umple o ora si jumate, de regula se plimba prin oras, ceea ce e destul de obositor. Mai ales ca el e destul de sedentar.
De ceva vreme Dani a inceput sa fuga noaptea din pat, pe la ora 3, si sa se refugieze la Buni in pat. Mereu ii spune ca ii e frica, a avut un vis urat, si chiar e speriat. A avut mereu probleme cu somnul, a mai avut o perioada de cosmaruri, dar am crezut ca depasisem acea faza folosind o luminita de veghe. Obisnuia sa vina in camera noastra, dar dupa ce l-am dus de mai multe ori inapoi, a renuntat.