twitter
rss

-M-am enervat, spune Dani.

- M-au enervat, continua.
-Toate seturile? intreaba Mircea foarte mirat. Si ala cu Thomas? Si ala cu Percy?
-Da, zice Dani. Toate seturile m-au enervat. M-au enervat cumplit.
-Si ala cu Victor? continua Mircea.
-Ma faci sa fiu nervos de tot( cu intrebarile tale), termina Dani.

Ca de obicei Mircea se pricepe foarte bine la demontat si stricat, iar Dani e foarte nemultumit, asa ca ii spune:
-Mircea, tu strici tot. Distrugatorule! parca ai fi un distrugator al luminii!( ??????)

Dani, influentat clar de reclama de la TV, cea cu bulinele de ciocolata:
- Nu exista Mos Craciun! E doar o gluma!
-Daca o sa crezi in el, atunci o sa existe, incerc eu sa-l conving.
- Stiu eu ca Mos Craciun e invizibil, nu-i place sa fie vazut, dar eu n-o sa dorm si o sa-l astept sub pat. Iar cand o sa-l vad.................o sa lesin.

In timp ce vedea desenul animat Ratatouille, Dani ii explica lui Mircea:
-Ratatouille e un fel de mancare. Bucatarul a murit si a aparut in stele.

Dani canta, canta foarte mult, mai ales colinde iar Mircea este exasperat:
-Daca mai canti cantecele astea, iti dau picaturi de somn.

Tata ii spune bunicii:
-O sa-ti pun un film de pe stick, ca sa scap de tine.
Dani ia atitudine:
-Bunica! Bunica! Esti in pericol. Tata vrea sa scape de tine!

Seara, la culcare, Mircea are chef de vorba:
-Lui Dani ii e cam frica. Mie nu mi-e frica de intuneric. Nu mi-e frica nici cu P mare si nici cu p mic.
-Cum cu P? Ca frica incepe cu litera F, il corectez eu.
- Bine, atunci nu mi-e frica nici cu F mare, nici cu f mic...........doar cu f mijlociu.

- Mai intai am facut cozonaci, ajutata de Mircea. Baiatul a tocat nuca, a taiat rahatul, a intins umpluturile, a supervizat tot si a gustat tot.

-intre cozonaci, am organizat bataie de perne cu Dani
- am facut mici cumparaturi, in special dulciuri
-am impodobit bradul cu baietii, asa ca pomul nostru e mai mult incarcat pe partea stanga unde Dani a atarnat si cate 3 globuri pe o crenguta, noroc ca am legat bradul cu sfoara
-am bagat si cate o ora de Frontierville, asa de relaxare
-si in sfarsit, dupa ce s-au culcat toti, am stat si eu cu sotul meu, pana la 3 noaptea sa vedem vreo 2 filme( o comedie si un horror)
-the end (somn)


Mai nou Dani este fascinat de roboti, mai ales de Thomas transformer. L-a descoperit pe Youtube si vrea si el unul. Din pacate la noi nu se gasesc.


Intr-o seara mi-a desenat cativa dintre robotii lui, roboti pe care ii postez si eu aici. Se observa si pisica-robot( tribut Tom in spatiu).

Am descoperit aceasta carticica, foarte interesanta, dupa ce am cunoscut-o pe una dintre autoarele ei, adica pe Carmen Ionita. O persoana cu adevarat interesanta, placuta, sensibila si mai ales foarte creativa. O persoana care lucreaza cu copiii de gradinita, fiind psiholog dar si educator in acelasi timp. O persoana care povesteste minunat.


Realizata ca un ghid de exercitii de dezvoltare, pentru diverse arii, cu jocuri interesante atat pentru copiii normali dar si pentru cei cu nevoi speciale, cartea ofera sugestii de abordare a copiilor din perspectiva experientiala.

Multe jocuri si exercitii de imaginatie, de cunoastere corporala dar si interpersonala, ne sunt prezentate in aceasta carte, lasandu-ne si posibilitatea de a le combina dupa bunul plac.

Jocurile implica miscare, interactiune, exprimare senzoriala diversa.

Mircea este foarte atent la cum se impart lucrurile in casa, mai ales dulciurile. Tata il mai pacaleste si-i spune ca o sa-i manance ciocolata. Evident Mircea riposteaza:

-Ciocolata Kinder nu este pentru adulti, este doar pentru copii, si in timp ce spune aceste lucruri isi ascunde ciocolata la spate.
Dar fiindca vrea sa imparta cu tata, ii propune:
-Poti sa o iei pe a lui Dani.

Dani a devenit foarte drastic in relatiile cu mine, cu tata si cu dna psiholog, asa ca ori de cate ori nu-i convine ceva, ne serveste replica:
- Nu mai am nevoie de serviciile tale. Esti concediat!

Tata il tachineaza pe Dani:
-Esti bebe Strumf!
-Ba nu sunt!
-Ba esti!
- Ma lasi te rog cu asta?Ai inceput si tu?

Uneori, cand e foarte suparat, Dani incepe o rafala de:
-A, da? Te tai bucati, te fac ciorba! Nu mai ramane nimic din tine!

Dani inventeaza cuvinte de genul doxociosule, zixociosule si dixicios ( ceva gen enervantule), mai rar chemicos.


A fost postat pe Facebook si l-am incercat. Dani si Mircea au fost foarte incantati pentru ca tine de creativitate, desen, imaginatie.


Vi-l recomand atat parintilor dar mai ales copiilor.

Vine toamna fluturand

Ploi ratacitoare,
Pasarile rand pe rand
Pleaca dupa soare.
Mandre berze si cocori
Zvelte randunele
Duc cu ele-n tainic zbor
Dorurile mele.

Draga barza, eu, sa stii,
Am sa-ti pazesc cuibul
Primavara cand revii
Si-o-nverzi porumbul.
Randunica, dulcea mea
Cu piept de matase
Peste iarna te-oi canta
In lungi seri geroase.


Am cumparat din Cora cu doar 5 lei fiecare, un set dinozaur si unul pistol . Dinozaurul pentru Dani si pistolul pentru Mircea. Cu ocazia asta i-am invatat sistemul osos, cu oasele mari si cele mici. Vor vedea unul in marime naturala cand vom ajunge la Antipa.


Din pacate pistolul nu a iesit prea bine, poate nu ma pricep eu. Un lucru e sigur, lemnul din care sunt facute piesele este cam fragil si se poate rupe usor, iar imbinarile nu sunt tocmai perfecte. Eu am folosit si lipici, ba chiar si sfoara.

Un exercitiu bun de relaxare sau enervare, pentru adulti.

Capsuna


Stim cu totii, o capsuna
Este rosie si buna,
Parfumata si zemoasa
Creste chiar si langa casa.

Capsuna-i prima dintre toate
Fructele dulci si aromate,
Si in orice prajitura
Mama pune o capsuna.

Pruna

In gradina din vecini
Sunt atatia pruni prea plini.
Este toamna si s-au copt
Fructele pentru compot.

Prunele, mici si gustoase,
Dulci ca mierea si zemoase,
Le mananc pe saturate
Conservate sau uscate.

Strugurele

Strugurii se coc in vie
Mici bobite parfumate
Prinsi cu grija in ciorchine
Pe crengute incarligate.

Mergem la cules de struguri
De cum bruma se arata
Si ne bucuram ca toamna
E darnica si bogata.

Gutuia

E gutuie sau lamaie?
Poate cineva sa-mi spuna?
Tot ce stiu e ca-i gustoasa.
Pofta buna! Pofta buna!

Galbena si-nmiresmata
Proaspata, bine spalata
Ma-ndeamna de dimineata"
-Hai sa facem o dulceata!


Am postat acum o luna si ceva informatii despre taberele organizate de C4c in colaborare cu FSE, guvernul Romaniei si altii, aici. Am mai postat si cateva anunturi si pe Facebook.Din pacate nu au fost prea multi beneficiari, poate si datorita faptului ca era necesara

indeplinirea catorva conditii de baza si anume: minim 6 ani, inscrierea la o scoala sau gradinita si evident incadrarea intr-una din dizabilitatile autism,Down, hipoacuzie si tulburari de vorbire( in diverse grade). Cunosc multi copii, prieteni de-ai lui Dani, care nu au putut veni pentru ca implineau 6 ani tocmai in octombrie. Poate la anul vor avea sansa, asta daca va mai functiona programul Redescoperiti scoala.


Dar sa incep cu inceputul: gratuitate pentru copil si insotitorul sau legal(mama sau tata) atat pentru transport, cazare si mancare. Locatiile propuse anul acesta au fost la Campina( unde trebuia sa ajungem si noi initial), tabara Caprioara( unde am fost pana la urma si mi s-a parut foarte frumos) si cea de la Zarnesti.

Fiecare tabara avea capacitate de 48 persoane( 24 copii plus parinti) dar din pacate la noi nu au fost decat 15 copii si parintii lor. Mircea nu a putut veni, de data asta, cu noi, asa cum s-a intamplat anul trecut, la Slanic-Prahova, sau anul acesta la mare, la Costinesti. Asta este un dezavantaj pentru familiile cu mai multi copii. Ulterior am aflat, de la alta mamica, ca de fapt as fi putut sa-l iau si pe Mircea contra sumei de 350 lei, dar initial cand am intrebat la asociatie nu am fost informata de aceasta posibilitate.

Ni s-au oferit 5 nopti si 6 zile de activitati interesante. Ne-am bucurat de o panorama minunata, am fost inconjurati de munti si de paduri. Cea mai apropiata asezare era la 4 km, Moroeni, unde am si fost de altfel in vizita la Manastirea Sf Ilie si la magazinul alimentar de acolo.

Se construieste mult in zona, multe vile si pensiuni. Exista drum asfaltat.

Mancarea a fost destul de buna( 3 mese principale plus 2 gustari), mai ales ca nici un copil nu a suferit de vreo intoxicatie, asa cum ni s-a intamplat la mare. Am stat in casute de piatra, construite in panta, fiecare vila avand 3 apartamente si fiecare apartament avea 3 camere, mari, spatioase, nou renovate si cu baie proprie ( doua erau cu 2 paturi si una cu 7 paturi). Noaptea dadeam drumul la centrala si era foarte bine. Privelistea de la geamul nostru era foarte linistitoare si foarte verde. Am fost vizitati chiar si de ursoaica cu pui, ne-au cam ravasit cosurile de gunoi.

Un dezavantaj, pentru cativa, a fost lipsa televizorului in camera, dar exista totusi unul in sala de mese.

Cel mai mult mi-au placut activitatile, cam doua dimineata si una dupa-amiaza. In 3 zile am facut si drumetii.

Prima zi a fost de acomodare si relaxare, dupa un drum de 4 ore cu autocarul. Macar a avut aer conditionat. Noi ne-am incumetat si la o drumetie de vreo 3 km , care a avut drept rezultat un somn profund pentru amandoi.

A doua zi de dimineata mai intai au desenat palma lor si apoi au pictat Copacul prieteniei, timp in care noi parintii am participat la o ora de consiliere psihologica si scolara. Activitatea de dupa-amiaza a constat in pictarea unei traistute cu o insula, activitate care i-a incantat pe toti, inclusiv pe mine. A plouat la pranz, singura zi din toata perioada.
A treia zi am mers in drumetie pana la Manastirea Sf Ilie, era duminica si am stat putin si la slujba. Apoi am cumparat ceai , iaurt si ciocolata de la magazin. La intoarcere am cules si materiale adica pietre, scoarta de copac, flori, frunze, crengi pentru activitatea de dupa-amiaza cea de confectionat un tablou( un fel de ierbar).


Serile, de obicei, le petreceam in camera, facand lectii cu Dani, pe caietele speciale de clasa I sau
facand piese de teatru cu Woody si Beni, jucariile lui preferate. Si inainte de culcare, tata ne spunea prin telefon povestea de seara.

A patra zi am confectionat daruri adica lanturi si bratari din margele. dani m-a ajutat si am facut nu mai putin de 5 bratari, pentru toti membrii familiei. Am avut si o tentativa de drumetie catre alta tabara, Cerbul, dar ne-am intors mai repede pentru ca drumul era destul de greu. Activitatea de dupa-amiaza a fost de modelaj in lut alb si rosu. Dani si-a facut o minge simpla iar eu am dat frau liber imaginatiei si am facut un tren, un elefant, un telefon, un pantof si fructe.

A cincea zi dimineata am facut magneti pentru frigider din ipsos. noi am nimerit niste dinozauri pe care Dani i-a pictat foarte frumos, retusurile imi apartin. A doua activitate a fost pictura pe tricouri albe. Dani si-a ales sa
picteze un foc de tabara desi nu vazuse unul in viata lui. L-am ajutat, evident. Si a iesit cam asa.

La ora 5 si jumatate s-a facut ceremonia de premiere si decernare a darurilor. Copiii au primit carti si diplome de participare iar noi, parintii, am primit un plic cu 100 de lei.

Seara am facut foc de tabara si Dani a fost foarte impresionat. Apoi am mers si noi la discoteca improvizata si s-a bagat repede in hora, oricum fetele roiau in jurul lui, era cel mai mic, mai blond si mai linistit copil.
Ultima zi a fost relaxata, fara activitati, copiii s-au jucat pe terasa cu mingiile sau in salile de activitati. Am primit sandvisuri pentru drum si apa minerala.

Dani a intrat repede in contact cu copiii, in sensul participarii la jocul de fotbal, in rest nu a fost prea vorbaret, raspundea doar daca era intrebat. A avut si doua episoade de smiorcaiala, la activitati si doar in camera mi-a spus de fapt ce vroia.

Nu a vrut sa se joace cu copiii hipoacuzici pentru ca nu i-a placut jocul lor ( vorbitul prin semne si sunetele scoase de ei). De abia dupa ce i-am explicat ca asta e modul lor de a comunica, pentru ca sunt bolnavi fizic, a inteles si i-a acceptat.

In concluzie a fost o tabara minunata, pe care o recomand, pe viitor, si altor parinti si copii cu astfel de probleme.

Am descoperit un nou blog, mai bine spus el m-a descoperit pe mine. Este vorba de euluptcuautismul-tupotisamajuti.blogspot.com.


Aici veti descoperi povestea unui baietel, Cosmin.

Am insistat sa mergem in tabara de la Costinesti, pentru ca fiecare copil incadrat in grad grav are dreptul la o tabara la mare, pe an, impreuna cu insotitorul sau.

Anul asta am hotarat sa beneficiem si noi de aceasta gratuitate. Pentru cei din sectorul 6, exista un fel de pensiune, cu un etaj, aproape de Belvedere si Casa Duca 3, la nici 5 minute de plaja.

Am fost avertizati, de la inceput, ca noaptea nu se va putea dormi prea mult, din cauza discotecii Ring si a celei de pe plaja. Si intr-adevar muzica pornea de la 8 seara si se termina pe la ora 4 si jumatate dimineata. Noroc ca baieti cadeau lati de oboseala, la fel si eu, si deci muzica nu a fost un impediment pentru noi. Usile de termopan mai atenuau zgomotele.

Plecarea se face cu un autobuz, cu aer conditionat, dimineata la ora 8 si jumatate de la Carrefour Orhideea. Noi am plecat cu trenul, pentru ca Mircea are rau de masina. Am plecat cu acceleratul de ora 6 si 5 minute, care in cazul nostru a plecat din Bucuresti cu intarziere de o ora. Pana la Constanta am facut 2 ore, rezonabil, dar inca 4 statii, pana la Costinesti, am mai facut o ora si jumatate.

Am ajuns primii, pe la 11 jumatate iar cei cu autocarul pe la ora 1, la pranz.

Ne-am cazat la etaj. Prima impresie? Totul era proaspat vopsit in galben si alb, saltele noi, asternuturile curate. Aveam si televizor si frigider in camera, frigider care facea cu greu fata caldurii de afara, dar folositor pentru a pastra laptele lui Dani.

Am avut chiar si un mic balcon, cu o franghie de intins rufe, improvizata de un tatic mai indemanatic, franghie foarte necesara pentru uscatul prosoapelor si suspendatul mancarii-biscuitilor si gogosilor. De ce?

Pentru ca aveam furnici. Asta e incovenientul, pe care l-am rezolvat, temporar cu ajutorul unui tub de spray contra insectelor.

Dusul era incorporat in chiuveta, exista gresie si faianta, fereastra de aerisire.

Cum eu i-am luat si pe buni si pe Mircea cu noi, pentru ca se poate si aceasta combinatie, ne-am inghesuit in camera cu cele 2 paturi cam asa, buni pe un pat, Dani pe altul iar eu si Mircea pe jos, pe o saltea gonflabila dubla. Evident am reorganizat camerea pentru a incapea tot arsenalul.

La parte existau si camere duble, pentru familii extinse. Gunoiul ni-l duceam singuri la tomberon, de unde era ridicat zilnic de o masina de curatenie. Aveam la dispozitie matura si mop pentru a curata urmele de nisip aferente si mai mult decat atat ne-am schimbat de 3 ori lenjeria de pat, din motive obiective. Dnele ingrijitoare ne-au dat altele noi, curate fara prea multe intrebari.

Masa se servea la o terasa, putin mai departe, spre hotelul Forum. Mircea a mancat bine, Dani, evident ca nu.

Din motive inca neelucidate, patru copii, inclusiv Mircea, s-au simtit rau, adica varsaturi si febra. Din acest motiv am si plecat mai devreme cu 2 zile. Dani, care nu a mancat si nu a baut nimic de acolo, nu a avut nimic. Ii preparam, ca de obicei, mancarea in camera.

In concluzie, conditiile sunt bunicele si as fi fost multumita daca nu se intampla problema cu Mircea. Am prins 3 zile cu niste valuri super, in care m-am avantat cu Mircea. Dani a preferat sa stea mai mult pe mal si sa se joace cu nisipul.

Seara colindam prin statiune si ne cumparam gogosi, ne faceam cumparaturile de la magazine sau ne plimbam pe malul marii, pe nisip.

Intr-o dimineata, dupa ce Mircea iar s-a simtit rau, si a adormit in cele din urma, m-am strecurat afara si am mai corupt o mamica sa mearga cu mine sa vedem rasaritul. Frumos si foarte rapid.

Foarte aglomerata statiunea, nici macar la ora 8 dimineata nu prea aveai unde sa-ti pui prosopul, mai aproape de mare. Prefer oricand Eforie Nord, unde am fost anul trecut si a fost foarte liniste, frumos si chiar mai ieftin.

Dupa 4 zile, baietii se cam plictisisera si vroiau acasa, la tata si la calculator, la desenele lor animate. Ca dovada, cand am ajuns acasa la ora 11 noaptea, primul lucru pe care l-au facut, inainte de dus sau mancat, a fost sa se joace o ora cu toate jucariile. Le scoteau de peste tot, nu mai stiu pe care sa puna mana mai repede si s-au culcat cu greu si cu scandal.

Asteptam sa vedem cum va fi in tabara la Campina, plecam saptamana viitoare, dupa ziua lui Dani.

Tot mai multe statusuri si anunturi legate de taberele pentru copiii cu dizabilitati.

Redau mai jos anuntul:

Se organizează tabere gratuite pentru copiii cu dizabilităti (locomotor, auz, vorbire, sindrom down și autism) cu care vor lucra specialisti si psihologi.

Copiii trebuie să aibă între 6-16 ani si să fie scolarizati si însotiti de părinti (gratuitatea este pt copil si pt părinte).Fiecare copil va primi 100lei si cărti.

Să se sune la numărul 0737877179/0737877178 - Diana Budeanu sau Irina Rădută.

Mulțumesc.Dati mai departe (să se bucure cât mai multi copii de aceste tabere)

Pentru al treilea an consecutiv, la iniţiativa Comisiei pentru Învăţământ, Cultură, Culte şi Sport a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti prin ArCuB - Centrul de Proiecte Culturale şi Direcţia Cultură, Învăţământ, Turism organizează evenimentul BUCUREŞTI - CARTIER DE VARĂ, în parteneriat cu Primăria Sectorului 4, Primăria Sectorului 5 şi Primăria Sectorului 6 prin Centrul Cultural European.
Info de pe arcub

Circul Las Vegas a poposit cu toate animalele sale, cu clovnul Sandu(?)- sau n-am inteles eu prea bine numele lui, acrobatii si decorurile lor, vis-a-vis de Parcul Moghioros.

Buni a primit 2 bilete gratuite pentru copii, in timp ce-si facea cumparaturile in Kaufland, asa ca ieri seara, ne-am infiintat la circ. Noi adultii am platit biletele, adica 30 lei la tribune, cei care doreau sa vada spectacolul din loja, o puteau face pentru 35 lei.

Spectacolele au loc zilnic, la ora 19, iar duminica sunt doua spectacole, de la 16 si de la 19.Pentru cei care nu primesc bilete gratuite, preturile sunt urmatoarele: adulti 30 sau 35 lei(loja) iar pentru copii-20 lei.

Circul a fost aproape plin, foarte multi copii, incepand de la 1 an.Ne-am asezat intr-o parte, departe de boxe, si reflectoare( ne-am invatat lectia anul trecut). M-a cam deranjat, si pe Dani la fel, jocul de lumini, care te zapacea si distragea.

Lui Mircea i-a placut clovnul care a cantat la clopotei, sticle, manusi cu fluiere, trompeta si saxofon. Dar cel mai mult i-a placut gluma cu cosul de gunoi.

Lui Dani i-au placut caii, foarte frumosi, serpii si crocodilul. A vrut chiar sa intre in arena, in timpul pauzei, sa vada mai bine sarpele boa si poneii. Era fascinat de rumegusul si talasul din arena.

Au fost destule animale, lucru care le-a placut mult copiilor, inclusiv lama, camila, soparle, crocodili, serpi, cai.

Mie sincer mi-a placut farsa facuta unui baiat din public. Merita vazuta. Interesant a fost si numarul de iluzionism. Bunica a fost fascinata de iluzionism.

Evident, Mircea a vizitat toaleta, e deja un ritual pentru el sa vada acest loc oriunde am merge.

Daca ar fi sa fac o comparatie, Circul Orlando a fost mai bun, dar si Circul Las Vegas a avut momentele lui. Am gasit cateva comentarii, nu tocmai favorabile, pe un forum, asta dupa ce am mers la circ, dar pentru copii totul este altfel, vad diferit lucrurile. Daca lor le place, asta este tot ceea ce conteaza.

Copiii au mai mers anul acesta si la Circul Globus, cu gradinita, unde au vazut animalele, si au fost impresionati.

Asteptam urmatoarele circuri ambulante.

Asociaţia C4C – Communication for Community implementează prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, „Investeşte în oameni”, proiectul “Să redescoperim şcoala” al cărui scop este sprijinirea integrării sociale pe termen lung a tinerilor cu dizabilităţi şi a celor cu probleme de adaptare la programul şcolar.

In consecinta, în perioada 3 iulie – 15 septembrie 2011, aceasta asociatie organizeaza tabere gratuite la munte, pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani având una dintre următoarele dizabilităţi: auditive, de vorbire, locomotorii, de integrare psiho-comportamentală (autism) şi diabet. Fiecare copil va fi insotit de un parinte, care va beneficia si el de gratuitate.

Redau mai jos indemnul adresat de C4C:
Pentru a reuşi să aducem în tabere cât mai mulţi copii, avem nevoie de ajutorul tău! Implică-te activ în echipa noastră tânără şi entuziastă! Investeşte timp, energie şi dăruire pentru cei care au nevoie de tine!
În schimb, dobândeşti experienţă colaborând cu o organizaţie non-guvernamentală puternică, ai şansa de a-ţi echivala activitatea de practică pentru facultate şi satisfacţia de a ajuta tineri care au nevoie de tine.
Ia parte şi tu la Anul European al Voluntariatului 2011!

Contactează-ne telefonic (0737877178 – Irina) sau prin e-mail (irina.raduta@c4c.ro) şi devii membru al echipei noastre!

Info preluate de pe site C4C

Am imprumutat o bicicleta pe marimea lui, de la prietena lui, Selin, si de 3 zile ne tot distram cu ea pe strada.

In prima zi, l-am tinut de ghidon si am mers cam 15 minute, a doua zi am mers mai mult si de data asta il tineam doar de brat, putin. Apoi am facut pauza o zi, pentru ca a plouat cam tare, dar azi ne-am aventurat din nou si a reusit.

Am preferat sa nu-i pun roti ajutatoare, pentru a nu prelungi inutil antrenamentul. L-am motivat destul de simplu, i-am propus sa mearga singur un metru, ceea ce a reusit fara probleme, chiar din a doua zi. Evident si laude si jeleuri.

Azi a cerut singur sa mearga 2 metri si a reusit din nou. A prins curaj si a incercat sa atinga 3 metri de mers singur, si a ajuns, fara sa-si dea seama, sa mearga toata strada.

Am mers la Selin, sa-i arate ce stie. Sincera sa fiu am crezut ca va dura mai mult sa invete, pentru ca acum 3 ani m-am chinuit foarte mult sa-l fac sa mearga cu tricicleta, si am reusit performanta asta dupa incercari de 2 veri.Am scris atunci aici.

Inca nu e foarte sigur cu luarea curbelor. Opritul l-a invatat rapid, cu picioarele pe jos, chiar si franatul. E mai greu cu pornitul, adica tinerea echilibrului la pornire. Si inca nu are curaj sa se aventureze, vrea sa ma stie aproape de el, eu mergand paralel cu el.

In concluzie, inca o reusita, de care suntem mandri cu totii.

Tata i-a speriat pe baieti si le-a zis ca in beciul casei noastre este un trol, un monstru.

Dani a inceput deja sa fie curios, sa-si inchipuie cum arata acest trol. Tata le-a spus ca acest trol are o bata. Si Dani a inceput sa-mi povesteasca:
- Trolul din beci are 4 kilograme.
- E foarte infricosator, are o ureche rupta, pentru ca s-a dus la Nero( cainele nostru) si a fost muscat rau. De aceea s-a ascuns la noi in beci.
-Trolul are 6 kilometri si mai are si o bata.
-Este legat cu un lant lung, legat de perete, care ajunge pana la usa, nu mai mult.
-Are 5 degete la maini si la picioare, are gheare si blana peste tot, si mai are si ochi rosii.

Din data de 30 mai si pana pe 26 iunie, in parcul Moghiros, Teatrul Tandarica a oferit reprezentatii in cortul lor albastru, in cadrul programului Teatru Itinerant.

Cum pe majoritatea le vazusem deja, am optat pentru Lampa lui Aladin. Si sincera sa fiu mi s-a parut foarte reusita, aceasta combinatie de actori, proiectii animate si marionete.

Dani si Mircea au fost foarte incantati si au stat nemiscati cat a durat piesa.Pana sa inceapa reprezentatia, Dani s-a aventurat sa vorbeasca cu un bunic, iar eu stateam si ascultam cu cata nonsalanta ii explica cum am mai fost la teatru, ca buni s-a dus la cumparaturi si de asta nu a putut veni si ea.

Am nimerit intr-un grup de prichindei, de gradinita, neastamparati, care-si miscau piciorusele mereu.

Mi-as fi dorit sa ajungem de mai multe ori, dar am avut multe examene. Am impresia ca teatrul se va muta in Parcul IOR, restul verii. Poate ajungem si pe acolo.

Oricum, baietii s-au balacit tot timpul in piscina, au mancat inghetata si s-au jucat pe calculator niste jocuri foarte complicate cu Tom si Jerry, de constructie, de rapiditate, de orientare in spatiu.

De abia astept sa mergem la mare, in tabara, la sfarsitul lunii iulie, nu mai am rabdare.

Sambata trecuta am ajuns si noi, dupa mult timp, la cursul de pictura, unde am avut parte de o surpriza placuta: vizita celor doua doamne din America, specialiste in art terapie.

Au fost cam 7 copii si parintii lor, si toti au avut parte de distractie si sfaturi binevenite. Doamnele vorbeau putin romana, dar am reusit sa ne intelegem in engleza si chiar sa punem cateva intrebari.

Dani si Mircea , mai intai au cotropit locul de joaca, lasandu-se greu convinsi sa vina la masute.

Au lucrat in plastilina alba, fara miros, adusa din state, pe care puteau s-o picteze sau sa o modeleze. Senzatia era foarte placuta, am incercat si eu, evident. Mircea a facut un basorelief colorat, cu soare, nori si iarba, iar Dani un melc pe o piatra.

Dupa o pauza de joaca, am revenit la masute sa lipim cu lipici fluturasi din pene colorate, cu ochisori miscatori, pe foi de hartie. Mircea si-a ales pene mov, roz iar dani albastre si verzi. Fluturasul lui Mircea era mai grasun, cu antene foarte lungi. Din pacate n-am avut aparatul foto la mine.

Ultima tema a fost aceea de a crea din puncte de culoare, facute cu betisoare de urechi, adevarate desene aborigene. Mircea a desenat ploai e mov iar Dani o casuta galbena.

Copiii s-au mai delectat bagandu-si mainile in cereale si boabe diferite, activitate pe care Dani a evitat-o ca de obicei explicandu-mi ca nu vrea sa se murdareasca pe maini. Mircea era in elementul sau, era in stare sa-si puna si in cap semintele alea.

Dragi parinti, voi stiti secretul. Cum care secret? Ca pe edukid.ro gasesti numai jucarii educative atat de necesare educatiei copiilor de toate varstele.

Credem ca merita si alti parinti sa afle despreEDUKID, asa ca te invitam sa participi la concursul nostru cu premii in valoare de 300 de lei.

Ce trebuie sa faci?

Spune-le altor 5 parinti despre http://edukid.rotrimitandu-le acest mesaj:

“Îți recomand jucăriile educative de pe http://edukid.ro/. Participă și tu la concurs spunand secretul mai departe. Afla mai multe detalii de aici: http://edukid.ro/loc-de-joaca/concurs-spune-secretul-edukid”

Ai doua modalitati de a trimite mesajul:

Prin e-mail: trimite un e-mail si adauga adresele a 5 parinti, cu virgule intre ele + adresa contact@edukid.ro sau…

Pe facebook: posteaza pe wall-ul a 5 parinti mesajul nostru, apoi revino pe pagina noastra de facebook:http://www.facebook.com/edukidro si scrie numele prietenilor carora le-ai spus secretul si…

…intri automat in tragerea la sort din data de 15 iunie!

Sigur ca te si premiem!

Ai de ales intre 4 jucarii educative:

Azi am mers cu baietii in parcul Sebastian, la spectacolul organizat de Vanghelie. Fiecare gradinita a prezentat cate un dans, pe scena. Temele au fost dansuri populare si moderne.


Un pic cam tare muzica, destula lume, care se evapora treptat, pe masura ce copiii coborau de pe scena si-si primeau cadourile.

Gradinita 75 a fost printre ultimele, asa ca am urmarit, cam o ora spectacolul. Mircea era incantat si dansa, mai ales cand era muzica Shakirei, impreuna cu cei din grupa lui, astfel incat toata atentia s-a mutat de la scena, spre public, spre grupul lor.

Dani era vizibil deranjat de muzica prea tare, si nici nu a fost prea interesat de ceea ce se petrecea pe scena. Mi-a placut ca a stat cu cei din clasa lui, ba mai mult chiar l-a luat de mana pe un baietel.

Cadourile au fost consistente, ca de fiecare data. Multe dulciuri( suc, bomboane, crema de ciocolata, rulada si jeleuri, biscuiti) si o jucarie de plus, haioasa, muzicala. Dani a nimerit un catel maro, pufos iar Mircea, culmea, un catel canis roz. Alti copii au primit dinozauri verzi, ursi etc.

Dani era putin nedumerit:
-Eu am primit deja cadou acasa. Nu mai vreau.

El era mai degraba interesat despre ziua Copilului, cati copii sunt, unde.

Azi nu i-am dus la gradinita, mai ales ca dormeau asa bine si afara se innorase binisor, prevestind potopul. Asa ca am pasit in varful degetelor, sa nu trezesc odoarele. Nici nu am plecat bine de langa usa camerei lor, ca am si auzit chitaieli.


I-am invitat sa mergem la gradinita si mi s-a raspuns ca au treaba, multa treaba, sa se joace evident.
- Uite, a spus Dani, nu pot sa merg la gradinita.
-De ce, ma rog?
-Pentru ca ma dor picioarele foarte rau.
-Aha, si nu poti sa mergi, nu?
-Si mai si ploua, a continuat Dani.
- Dar pe Mircea nu-l doare nimic, el poate sa mearga.
-Cred ca ma doare si pe mine piciorul, asa putin, mi-a replicat Mircea.

Concluzia? Au ramas acasa.

Am cumparat niste masinute si tractorase din lemn, foarte frumoase si surprinzator de maricele. Si ieftine, pe deasupra, 12 lei bucata.Le-am comandat de aici.


Mi-au placut pentru ca sunt foarte bine finisate, usor de folosit si mai ales de pictat. Pun cateva poze cu ideile baietilor si va las sa ghiciti cine si ce a pictat.


S-au distrat colorandu-le, ba chiar si noi, adultii, ne-am apucat sa pictam si sa migalim. Si rezultatele, zic eu, sunt foarte bune. Poze inainte si dupa pictat.



Mai gasesc eu niste activitati de gen, ca
doar vara e lunga, nu-i asa?

Data viitoare vom face masti pentru piesele noastre de teatru. Asta include purcelusi, ursi si bineinteles lupi rai.


Eram in curte, acum cateva zile, toti. Tati a inceput sa rontaie carcei de vita de vie. Mircea foarte curios ii tot dadea tarcoale. In cele din urma il intreaba:

-Ce faci tati?
-Mananc carcei.
-Hm. Mananci ca o vaca.

Azi Mircea il studia pe tati:
-De ce esti fara pantaloni(lungi)?
-Da de ce esti fara ciorapi?
-Da de ce esti asa sexi?

Saptamana trecuta l-am imbracat pe Dani in pantaloni scurti, dar el nu se simtea prea confortabil:
-Nu pot sa stau asa, ca mi-e frig si mi se vad picioarele, se smiorcaia tragand de pantaloni, ca sa-i lungeasca.

Dani a ajuns la concluzia ca este deja prea mare, si nu mai este nevoie sa mearga la gradinita. Asa ca si Mircea incepe sa-l sustina, prin urmare vineri, in timp ce mergea cu buni spre gradinita, i-a spus:
-E tarziu, hai sa ne intoarcem acasa (altfel spus am intarziat, nu ne mai primeste la gradinita, si deci ne putem intoarce acasa).

DGASPC sector 6 organizeaza pe data de 29 mai, ora 14:00, in Parcul Drumul Taberei un eveniment special, pentru copii, inclusiv pentru cei cu dizabilitati. Va fi un concert sustinut de Corul Nostalgia si de alti invitati de muzica usoara, precum si multe alte surprize.

Anul trecut, au organizat un spatiu special amenajat, cu ateliere de lucru, de creatie si de joaca, la care am participat si noi.

Speram ca si anul acesta sa ne distram, si mai ales sa prindem vreme buna.

La circ am mers, impreuna cu baietii, anul trecut, si asta in provincie. Le-a placut mult si atunci. Ieri au fost la Circul de Stat, cu gradinita. I-am lasat singuri, adica impreuna cu colegii si educatoarele, fara mine.

Am stat putin stresata, dar ma gandeam ca este o ocazie foarte bine sa se descurce singuri. Si asa a fost. Au fost cuminti si mai mult decat atat si foarte atenti.

Desi vizibil obositi, erau entuziasmati si dornici de povestit, mai ales Dani.
- Mai intai am vazut cai, apoi un leu. Am vazut, a treia oara( al treilea numar) un elefant, care era asa de mare.
-Dar serpi ati vazut? am intrebat eu.
- Nu, serpi am vazut la Craiova, aici nu.
-Nici tigri?
- Nici tigri.
-Dar clovni?
- N-am vazut, ca am venit mai tarziu, dar baietii ceilalti l-au vazut( clovnul). Si am vazut si caini, foarte haiosi.
- Si langa cine ai stat? am intrebat eu.
-Langa Dragos si doamna Ramona. Si maine la engleza o sa stam la masa si o sa fim din nou prieteni.

Mircea a dat mai putine informatii, poate si pentru ca el a vizitat de mai multe ori toaleta. Oricum, au fost foarte cuminti, foarte atenti, Dani a ramas impresionat si de faptul ca atunci cand se stingeau luminile, treptele erau luminate de niste beculete mici si colorate, verzi si albastre.

Da, ne-am incumetat si noi sa participam la Noaptea muzeelor, desi la noi a inceput de la ora 3 si jumatate dupa-amiaza. Am vrut sa mergem la Muzeul Militar dar din pacate se deschidea prea tarziu, de la 8 seara, iar baietii erau deja cam obositi( mai bine spus eu).

Dani era foarte dezamagit. Am dres repede situatia cu o vizita in Gara de Nord, sa vada niste trenuri, ca tot le plac foarte mult. Norocul nostru, gara era plina de trenuri, asa ca elanul flacailor a crescut vazand cu ochii.

Si daca tot am inceput cu mijloacele de transport, adica troleibuzul 96, trenuri, am continuat cu o plimbare cu 2 metrouri.

Primul muzeul in care am intrat a fost Palatul Sutu, sau Muzeul de Istorie a Municipiului Bucuresti. Intai ne-am clatit ochii cu obiectele de la targul de antichitati din curtea palatului, apoi am intrat in palat, unde am putut admira si o expozitie de pictura expresionista si evident designul interior, de epoca.

Mircea a trecut rapid pe langa expozitia de pictura, in schimb Dani a fost curios s-o vada, ba mai mult si-a dat cu parerea. M-a surprins ca a descifrat corect multe dintre picturi, iar unde nu intelegea prea bine, ma intreba iar eu ii citeam titlurile.

Apoi ne-am dus la Ateneul Roman sa vedem expozitia virtuala a Muzeului Antipa si a Muzeului Taranului. Adica niste poze, pe niste panouri, total neinteresant pentru copii.

Atunci ne-am hotarat sa mergem la Muzeul de Istorie Nationala, pe Calea Victoriei. Baietii au mers cu placere pe bulevard, au mancat inghetata si am colindat prin pasajele de la Lipscani.

Pe treptele muzeului erau multi vanzatori cu dulciuri si jucarii de lemn, foarte haioase. Evident ca si ai mei s-au lipit de cate un clovn haios, cu sfori. Inauntru multa lume si copii, dar mai ales racoare. Baietii s-au mai inviorat putin si au inceput sa alerge printre pietrele din sala Columnei. Multe expozitii de timbre, documente etc.

Am cumparat si noi un plic cu timbre romanesti, in amintirea pasiunii nostre din copilarie, filatelia. Baietii au vizitat si toaletele, mai mult de curiozitate. Am observat ca s-au modernizat si la noi muzeele, sunt mai interactive si cu mai mult echipament audio-video, dar parca tot nu au aerul si grandoarea celor din Franta.

Concluzia? Baietilor le-a placut, eu am obosit si am adormit prima, cand am ajuns acasa, la ora 8 si jumatate.
Dar cu siguranta ne vom mai aventura in astfel de expeditii, mai ales acum, ca tot a venit caldura.

Cu asta ne-am distrat noi aproape toata luna aprilie, mai intai a aparut la Mircea si apoi la Dani.

La Mircea a fost o forma mai usoara, cu maxim 30 bubite pe corp, e adevarat destul de mari, iar la Dani o forma foarte agresiva, cu stare de rau si febra cam 4 zile. Nu mai spun de bubitele care i-au cotropit tot corpul, mici si insistente.

De scarpinat nu s-au prea scarpinat pentru ca am avut o pudra foarte buna, cu oxid de zinc, cu care ii varuiam de doua ori pe zi, dimineata si seara.

Mi-as fi dorit sa le iasa la amandoi in acelasi timp, dar saracul Dani a stat sechestrat in casa cu Mircea, desi nu-i aparusera inca bubitele. Am crezut ca pana la urma nici n-o sa mai faca varicela, dar fix de Paste, s-a pictat instant cu bubite.

Imi amintesc de o zi, in care l-am luat pe Dani la cumparaturi, in timp ce Mircea ramasese acasa, putin bosumflat dar constient ca bubitele alea sunt de vina pentru izolarea lui. Am plecat sa cumparam gogosi. Dani a mancat-o pe a lui chiar pe strada, si in timp ce ne uitam la tramvaie, la capatul lui 41, mi-a spus foarte sincer si spontan:
- Sunt foarte fericit ca m-ai luat cu tine.

Am simtit o mandrie enorma, o bucurie extraordinara, pentru ca asteptam acest lucru de mult timp, sa-si exprime sentimentele pozitive( pe cele negative le exprima de mult: sunt suparat, ma deranjeaza, mi-e frica etc).

Evident, nici la gradinita nu i-am putut duce, asa ca s-au jucat amandoi, in casa, cu toate jucariile, s-au uitat la desene animate, s-au jucat pe calculator.

Dani a inceput sa scrie, pe tablita magnetica, cuvinte in limba engleza, toate preluate din jocurile de pe calculator: Tom, Jerry, easy, hard, play, go si multe nume proprii din Thomas, trenuletul.

Mi-a luat ceva timp sa-l conving pe Dani sa accepte ideea ca si el s-a imbolnavit, nu avea rabdare sa astepte sa-i treaca.

Ma bucur ca acestea sunt deja de domeniul trecutului. De saptamana trecuta am reintrat in normal, au mers la gradinita.

Editura Frontiera împreună cu World Vision România şi Asociaţia Puzzle România are plăcerea de a vă invita la lansarea celui de-al doilea volum al cărţii „Ghid de terapie ABA" de Ron Leaf şi John McEachin, un titlu de referinţă în domeniul terapiei comportamentale.

Cel de-al doilea volum al cărţii este dedicat programelor de lucru din cadrul terapiei ABA: imitaţia, construcţiile din cuburi, desenul, potrivirile, conversaţia, abilităţile sociale şi multe altele. Fiecare program este descris în detaliu, de la cea mai simplă etapă la cea mai avansată, iar în plus volumul oferă şi o colecţie bogată de fişe de evaluare şi tabele necesare strângerii datelor în cursul sesiunilor terapeutice.

Cartea vine în sprijinul părinţilor care doresc începerea terapiei intensive de recuperare şi formarea unei echipe de terapeuţi, dar şi specialiştilor din domeniul educaţiei speciale, pentru care cartea este un instrument de lucru obligatoriu.

Lansarea cărţii va avea loc miercuri, 2 martie, ora 11, la librăria Mihai Eminescu din Bucureşti (lângă Universitate). Invitaţi speciali vor fi Mariana Arnăutu, Manager pe programe Educaţionale în cadrul World Vision România, Mihaela Stan, preşedintele Asociaţiei de părinţi Puzzle România, şi Rennee McDannel, doctor în terapie ocupaţională, cu o experienţă de peste 25 de ani în lucrul cu copiii cu dizabilităţi.

din comunicatul de presa al lansarii.



Reprezentanţii Asociaţiei Naţionale a Copiilor şi Adulţilor cu Autism din România (ANCAAR) sunt nemulţumiţi de normele privind Legea autismului.

Ei susţin că propunerile aflate în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Sănătăţii nu sunt clare, iar legea se limitează, conform normelor, numai la stabilirea serviciilor de depistare şi intervenţie precoce, fiind astfel excluse din start persoanele cu TSA care au vârsta mai mare de 6 ani, ceea ce este nedrept şi incorect, încălcându-se drepturile pe care aceste persoane le au - dreptul la educaţie şi la muncă, deşi, teoretic, legea 151/2010 reglementează serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate.

O altă prevedere pe care reprezentanţii asociaţiei au evidenţiat-o este decontarea terapiilor, care, deşi stringentă, nu este rezolvată deoarece bugetul alocat sănătăţii este insuficient.

Reprezentanţii ANCAAR spun că termenii folosiţi se contrazic şi dau ca exemplu expresiile 'autism infantil care se caracterizează prin afectare permanentă' sau 'aceşti copii', neluându-se în considerare faptul ca ei vor deveni adulţi.

De asemenea, ei susţin că nu se reglementează accesul persoanelor cu TSA la serviciile medicale de bază (analize, extracţii dentare, intervenţii chirurgicale, etc.) ştiut fiind faptul că medicii refuză acordarea acestor servicii şi că nu este specificat cum anume va fi decontată şi de către cine consilierea familiei.

În norme există multe alte neclarităţi, susţin reprezentanţii ANCAAR, legate de specialiştii care ar trebui să facă parte din echipele multidisciplinare, de responsabilităţile acestora, de existenţa unor standarde elaborate de Colegiul Psihologilor din România, de cum se va integra sistemul de intervenţie precoce cu tranziţia la şcoală când sunt cunoscute dificultăţile pe care le întâmpină copiii cu autism în această privinţă.

'Problema refuzului de a fi primiţi în grădiniţe sau şcoli, cu care se confruntă mare parte a copiilor diagnosticaţi cu TSA, nu îşi găseşte rezolvarea în legea 151 şi nu sunt subliniate clar responsabilităţile care revin fiecărui minister în parte', mai atrag atenţia reprezentanţii ANCAAR.

Ei afirmă că aceste norme nu sunt în măsură să asigure un sistem integrat de servicii pentru persoanele cu autism. Trebuie avută în vedere necesitatea unei legi care să funcţioneze dincolo de contextul politic, o lege de strategie naţională, cu norme aplicabile în folosul tuturor copiilor cu TSA, indiferent de vârstă.

'Legea 151/2010 şi normele de aplicare nu asigură cadrul necesar respectării drepturilor persoanelor cu autism din România, stabilite prin Carta drepturilor persoanelor cu autism adoptată de Parlamentul European la data de 9 mai 1996', susţin reprezentaţii asociaţiei.

În luna iulie 2010 a fost aprobată Legea 151 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist (TSA) şi cu tulburări de sănătate mintală asociate.

Legea pune accent pe diagnosticarea precoce a autismului şi prevede că screening-ul se efectuează la copiii cu vârsta între zero şi trei ani, în conformitate cu standardele stabilite prin norme.

Aseara am mers la o prima intalnire a proiectului "MOM-UP", proiect demarat de Fundatia Pretuieste Viata, condusa de dna Andreea Marin Banica, in colaborare cu Fundatia Estuar, si sponsorizata de UE, Guvernul Romaniei, FSE, etc.

Acest proiect se adreseaza mamelor sau viitoarelor mame, aflate in urmatoarele situatii de viata:

- femei excluse social
-femeile unice sustinatoare de familii
- femei abuzate sau discriminate in familie sau la serviciu
-mame aflate in depresie postnatala sau depresie cauzata de alte situatii de viata
-mame somere sau care au salariu minim pe economie
-eleve sau studente, viitoare mamici, fara sprijin.

Oferta acestui proiect consta in consultatii gratuite de natura psihologica, juridica si de orientare in cariera( de calificare si recalificare).

Se pot inscrie toate mamicile prin completarea unui formular standard, la care se ataseaza copie dupa buletin si certificatul de nastere al copilului sau copiilor, dupa caz.

Consultatiile gratuite vor fi oferite de psihiatri, psihoterapeuti psihanalisti si cognitiv-comportamentali.

Sediile Fundatiei Estuar sunt in: Bucuresti-sect.6, Str Lt Gh. Negel, nr 1-3, Ploiesti si Cluj.

Aseara s-a discutat pe tema relatiei mamei cu copilul sau autist. Dna Andreea Marin ne-a prezentat proiectul si apoi au avut loc discutii libere. Au fost prezente cam 25 de mamici.

Din punctul meu de vedere, proiectul este foarte bun, facilitand accesul mamelor la consiliere profesionala, gratuita, pe o perioada de un an, deocamdata. in afara de consultatiile individuale, exista si posibilitatea organizarii, la cerere, a unor grupuri de discutie si de dezvoltare personala.

De asemenea se va infiinta un Telefon al copilului si un Telefon al mamelor aflate in dificultate, tot gratuite. Acest proiect va fi efectiv demarat in urmatoarele luni, si va beneficia de o mediatizare importanata.

Ii invelesc pe baieti, seara, si-i pup de noapte buna, asta dupa ce tatal lor le spune povestea de seara.

De obicei stau pe patul lui Dani pana atipesc ei, pana intr-o seara cand Mircea ma cheama:
-Vino si la mine.
-Unde, intreb eu.
-Pe patul meu.
Dupa ce ma asez confortabil, ma intreaba din nou:
-Iti place?
-Ce ?
-Pe patul meu.
Mi-a picat fisa, se simtea exclus pentru ca stateam doar pe patul lui Dani. Asa ca acum fac cu randul.

In seara trecuta, ii indemnam sa inchida ochii sa se relaxeze, sa se odihneasca, pentru a avea destula putere, energie, ziua urmatoare. Le doresc vise frumoase, iar pe cele rele sa le prinda in plasa de paianjen. Mircea ajunge la concluzia urmatoare:
-Visele bune, frumoase vin dintr-o cutie.
-Da? Nu stiam, i-am raspuns. Ce cutie?
-O cutie postala.
-Nu, ne intrerupe Dani, in cutia postala sunt scrisori.
-Poate ca MIrcea are o cutie speciala, magica cu vise.
-Da, o cutie postala, ma asigura Mircea.

Fundatia Estuar va invita sa luati parte la Workshop-ul cu tema "Eu in relatie cu copilul meu autist", eveniment ce isi propune sa aduca putina lumina asupra trairilor copilului cu autism si relatia cu mama sa.
Evenimentul are loc in cadrul proiectului „MOM UP - Retea de Centre Pilot de Consiliere a Mamelor aflate in situatii dificile de viata" in data de joi 27 ianuarie 2011, incepand cu ora 18 In Str Pache Protopopescu nr 104, la Mansarda

Numar de locuri disponibile pentru participanti 20.

Workshop-ul este gratuit, iar inscrierile se fac la tel. 021 411 0885 sau office.cs6@estuar.org in limita locurilor disponibile.

Persoana de contact: Popescu Claudia.

Va rugam sa trimiteti mai departe aceasta informatie, sperand ca aceasta va ajunge la cat mai multe mame aflate in situatia de a avea un copil care sufera de autism!

Ma uitam linistita la un film, tolanita pe canapea extensibila, in timp ce Dani se tot urca pe manerul canapelei in incercarea de a se rostogoli de pe dealul sau imaginar, in ciuda atentionarilor mele repetate. In cele din urma s-a pravalit peste mine, lovindu-ma destul de tare la mana. Am dramatizat putin situatia, pentru a vedea reactia baietilor, reactie ce nu a intarziat sa apara:

-Imi pare rau, mama, imi pare rau, a spus Dani.
Si mi-a explicat ce s-a intamplat:
-M-am dezechilibrat. Imi pare rau.
-Te iert, l-am linistit eu.

Mircea de la capatul patului se uita la mine si mi-a spus:
-Am gasit. Un lecoplast.Te ajuta?
Mirata, i-am spus ca s-ar putea sa ma ajute.
-Ma duc la buni sa caut unul, m-a asigurat Mircea.

A sculat toata casa in picioare sa caute leucoplastul si a venit personal sa mi-l aplice. Am intrat in hora, dar Dani era inca suparat si oarecum dejamagit ca nu a gasit el o solutie.
-Poti sa ma pupi, ca sa-mi treaca, i-am sugerat eu.
Fericit, Dani m-a pupat pe mana ranita si a declarat:
-Am lucrat in echipa.
-Eu cu lecoplastu-leucoplastul, a reamintit Mircea.
-Si eu cu pupicu, a incheiat Dani.

Mi s-a parut extraordinara coordonarea lor, si promptitudinea lor in rezolvarea acestei "probleme medicale".

Ca orice copil, si Dani are vise rele sau cosmaruri. La inceput a fost frica de intuneric si sculatul de mai multe ori in timpul noptii, frica de a mai readormi. Folosirea unei lampi de veghe precum si asigurarea ca animalele sale de plus il vor pazi a mai calmat situatia.


In ultimele luni Dani imi povestea ca visat urat, ceva cu fantome rele. Nu era foarte explicit, dar cu siguranta il deranjau destul de mult.

Am recurs la o tehnica simpla, pe baza de desen, o tehnica expresiva, experientiala. Tata a venit cu tablita de desen magnetica, pe care in prealabil a desenat doua fantome, una rea si urata, alta haioasa si draguta.

L-am incurajat pe Dani sa gaseasca o solutie pentru a scapa de fantoma cea rea. I-am dat creionul in mana si i-am sugerat sa prindem cumva fantoma. Sincera sa fiu, eu ma gandeam ca ar putea sa o puna intr-o inchisoare, dar Dani a gasit ceva mai bun, mai inventiv.

-O s-a prind intr-o plasa de paianjen, mi-a explicat, trasand linii peste fantoma cea rea. Dar nu stiu cum se face o plasa.
L-am ajutat eu si i-am spus ca si barele unei inchisori sunt la fel de bune. Apoi am ramas surprinsa sa vad cum insista cu creionul in partea dreapta a fantomei, pe obraz si l-am intrebat ce reprezinta.
- E o vanataie, am batut-o eu, ca sa nu ma mai deranjeze.

Credeam ca asta e tot, dar m-a surprins inca o data, facand niste urechi fantoma, urechi de genul celor de urs. Cand l-am intrebat ce sunt acelea, mi-a explicat:
-I-am pus urechi de ursulet.
Dani a ales varianta infrumusetarii pericolului, pentru a-l face mai suportabil, nu doar sa-l inlature undeva, intr-o inchisoare.

Am ajuns la concluzia, ca un copil, chiar unul ca Dani, cu note autiste, poate avea un potential fantastic de depasire a unor situatii stresante, de genul cosmarurilor.

Si pot spune cu mana pe inima, ca din acea zi, Dani nu a mai avut nici un cosmar sau daca a avut unul nu s-a mai speriat asa de tare, pentru ca avea o solutie.

Related Posts with Thumbnails