twitter
rss

1. Cum dupa sarbatori cei doi au avut o mare surpriza, primind de la profesoara lor de inot doi iepurasi mari de ciocolata alba - la care Dani a salivat direct - au fost foarte ocupati sa ii devoreze. Mircea s-a plictisit repede si a revenit la Kinder, iar Dani isi asteapta nerabdator fiecare portie de iepuras. Intr-o zi, cand ne pregateam sa plecam la o evaluare, i-am dat o bucata consistenta de iepure. O ia, se linge teatral pe buze, si imi declara: mama, acum ma ospatez.

Interesant e ca de cand urmareste Scooby Doo, Pantera Roz si alte desene cu multe dialoguri a inceput sa imi demonstreze achizitii si inovatii de limbaj mereu surprinzatoare. Sunt utile si desenele la ceva.

2. Mircea, acum cateva zile, dornic sa scape de tata din biblioteca. Vine pisicindu-se si ii spune: poti sa-mi faci un serviciu? Sigur, pui, ce ai nevoie?
Cu gesturi de magician si aproape strigand: Dispari de aici!
Abia a doua zi ne-am dat seama ca furase replica dintr-un episod Tom si Jerry.

3. Tot Mircea, de cand are pat de baiat mare (i-am extins patutul Ikea) este foarte preocupat de cum doarme fiecare. Si a ajuns la concluzia ca tata, care mai atipeste in patul lui Dani, doarme ca un vultur. Adica doarme singur si peste tot. Tata doarme ca un vultur, intelegi?


Normal, asa cum se intampla de fiecare data cand petrec prea mult timp impreuna, Dani si Mircea au ajuns iar sa nu se mai suporte. Se cearta din orice, se incaiera ca doua pisici (sau doi motani), se parasc la fiecare cinci minute. Un fel de cabin fever pentru copii.


Exasperat ca Mircea nu vrea sa ii respecte regulile, Dani a declarat azi ca vrea sa il uite. Asa ca o sa faca o inventie pe tabla lui - tabla magnetica, pe care s-a apucat imediat sa deseneze o schema haotica din patrate si linii - cu care sa il uite. Adica sa ii stearga toate-toate amintirile cu Mircea. Si n-o sa mai stiu ca esti fratele meu, ha ha!

A migalit vreo cinci minute, apoi a anuntat triumfator: Mircea, gata, te-am uitat! Nu mai esti fratele meu. Si cand statea pe canapea, iar Mircea se plimba prin fata televizorului, dupa obiceiul sau, Dani a inceput sa strige la el:

Nu vad de tine, strainule! Cine esti? Nu stiu cine esti, Mircea, tu nu mai esti fratele meu. Esti doar un strain! Ha ha ha !

Iar cand pe tata l-a bufnit rasul, Dani s-a intors spre el si l-a anuntat:

Acum o sa fac o inventie si o sa te uit si pe tine.

Acum asteptam.

Azi am fost in vizita la prietenii nostri turci, si Dani a primit cadou de Iepuras 100 de lei. De fapt era un cadou pentru el si Mircea, dar Dani nu a mai ezitat si a anuntat ca sunt banii lui si numai ai lui. Lasa, daca vi-i las voua, voi o sa-i cheltuiti pentru voi, mereu faceti asa! Si cum Mircea a fost destul de indiferent, Dani a pus bancnota in cosul bicicletei si a inceput sa dea ture prin cimitir, anuntand la fiecare intoarcere ca sunt numai si numai ai lui, ha, ha, ha. Tata l-a invatat un asa-zis ras de vrajitoare, pe care Dani il foloseste cand vrea sa accentueze vreo declaratie.

Abia la intoarcerea acasa, dupa ce imi daduse mie banii, a inceput sa-i ceara inapoi cu vehementa. I-am dat o bancnota de 10 lei, a bagat-o in pusculita, dupa ce ne-a anuntat pe toti ca astia sunt banii lui si numai ai lui, si o sa-i pastreze pana cand o sa fie mare. Tata, care nu fusese cu noi, l-a antrenat intr-un mic dialog, foarte amuzat. Asta dupa ce Dani i-a povestit, pe larg si cu o frumoasa gestica, tot ce se intamplase notabil la turci (o cearta cu Mircea, plimbarea cu bicicleta, cum mai arata cimitirul).

Tata: Am inteles ca ai primit niste bani azi.
Dani: Da (cu gesturi ample si categorice) am primit, sunt banii mei si doar ai mei. Nu ti-i dau.
Tata: Nu sa mi-i dai, dar ma gandeam sa ma imprumuti si pe mine sa-mi iau tutun.
Dani: Nu-ti dau banii mei.
Tata: Nu sa mi-i dai, doar sa ma imprumuti asa, intre prieteni. Ti-i dau inapoi cand pot.
Dani: Nu-ti dau banii mei. Sunt banii mei si ii pastrez pana cand o sa fiu mare. Daca vrei bani, fa-ti rost singur de banii tai. Eu nu-ti dau.
Tata: Pai si ce vrei sa faci cu ei?
Dani: Nu vreau sa va spun. E secret. Ii tin pana o sa fiu mare.

Atunci am intervenit si eu.

Eu: Si ce vrei sa-ti iei cu ei atunci, mami? Eu daca as primi bani mi-ar placea sa va iau cu ei jucarii.
Dani: Sunt multe lucruri de luat.
Eu: Si ai vrea jucarii?
Dani: Da, dar sunt si altele.
Eu: Si ce vrei sa iei cu banii cand o sa fii mare?

S-a gandit ceva, apoi mi-a raspuns.

Dani: Cand o sa fiu mare, o sa gasesc o casa parasita si o sa ma mut singur acolo. Sa stau linistit si sa nu ma mai deranjeze nimeni. Nici Mircea, nici nimeni.
Tata: Si pe mine o sa ma primesti sa stau cu tine?
Dani: (dupa un moment de gandire) Tu ai casa ta. Dar daca o sa fie o casa mare o sa te primesc si pe tine intr-o camera. Dar sa nu faci glume si sa fii cuminte.
Tata: Deci m-ai primi sa stau cu tine.
Dani: Da, daca esti cuminte si nu faci glume sa ma superi.

Am participat la conferinta atat in calitate de parinte dar si ca terapeut. Ma asteptam ca sala sa fie plina, adica aproximativ 1000 de persoane dar au venit putin peste jumatate, majoritatea studenti, psihologi si cativa parinti. N-am putut sa nu remarc numarul mic de barbati care au participat, dintre ei fiind mai mult tati sau bunici ai unor copii cu autism.


Lasand la o parte problemele tehnice, care au existat din plin, adica specialistii de la Rin Grand Hotel nu reuseau sa se conecteze la video-proiector sau nu aveam sunet la filmuletele prezentate, nu mergeau microfoanele sau din contra se facea un sunet asurzitor din cauza lor, Conferinta mi-a adus in fata persoane remarcabile.

Conferinta a fost deschisa de dna Daniela Bololoi, in primul rand mama a unui copil cu autism, Malin, considerat acum recuperat si integrat in urma unei terapii ABA,si in al doilea rand presedinta Asociatiei Help Malin care ofera, in colaborare cu ATCA, un program de evaluare gratuita pentru un numar copii cu varsta intre 1-4 ani.

Am fost impresionata de vivacitatea dnei Anca Dumitrecu, care in ciuda sarcinii avansate si a eforturilor sustinute de a-si controla ritmul vocii, a fost prezenta peste tot, cu explicatii pertinente. De altfel a fost si cea care a inceput seria prezentarilor, cu lucrarea Statutul actual al analizei aplicate a comportamentului in Romania. In Romania exista doar 4 persoane acreditate BCBA, alte 3 in curs de acreditare si cam 30 in curs de acreditare BCaBA.

A mai avut o prezentare despre Interventia precoce in autism-rolul coordonatorului/echipei/familiei in procesul de recuperare. Ne-a fost prezentat experimentul lui IvarLovaas precum si rezultate proprii ale dnei Dumitrescu in urma lucrului cu un lot de 16 copii. Mi-au placut filmuletele, prezentarile de caz, filme facute la inceputul terapiei si apoi in zilele noastre, ca documente pertinente ale evolutiei de la un stadiu la altul, cu rezultate foarte bune.

Dar din cauza frecventelor probleme tehnice si prelungirii nejustificate a pauzelor dintre sesiunile de prezentari, prezentarile au inceput sa fie si mai mult scurtate, comprimate, astfel incat, spre sfarsitul zilei, in afara de faptul ca plecasera foarte multi din sala, dar si informatiile interesante au ajuns sa fie expediate in derularea rapida a slide-urilor.

O aparitie binevenita mi s-a parut dna Adriana Pricob, psihoterapeut , care a prezentat lucrarea Analiza aplicata a comportamentului in viata de zi cu zi. Orice actiune , cerere intreprinsa de o persoana asupra alteia, urmata de raspunsul celei din urma si modalitatea de a multumi, consecinta, reprezinta de fapt ABC-ul din ABA. Altfel spus:
-Da-mi te rog, cartea!(SD-instructiunea, cererea)
-Poftim!( raspunsul sau comportamentul care poate fi corect, gresit, non-raspuns sau promptat)
-Multumesc.( consecinta sau recompensa, in acest caz fiind una sociala)

S-a vorbit despre recompensa, extinctie si pedeapsa, despre modelare si inlantuire.

Lucrarea dnei Iulia Lazarean a fost destul de tehnica, bazata pe principiile stiintifice, prezentand etapele experimentului si conditiile validarii rezultatelor. Lucrarea sa, Analiza aplicata a comportamentului ca stiinta, nu a fost inteleasa decat cei care au urmat o facultate de psihologie, termenii folositi depasind clar nivelul de intelegere al parintilor prezenti. Corect alcatuita dar usor plictisitoare.

A fost prezenta si dna Ileana Achim, de la Editura Frontiera, care ne-a semnalat cele doua manuale despre terapia ABA, primele de acest gen din Romania.

Dupa prima pauza au urmat:
Dna psiholog clinician Nicoleta Burlacu care ne-a prezentat o serie de teste folosite in depistarea si evaluarea persoanelor cu autism. Au fost prezentate foarte sumar incat din punctul meu de vedere nu a lamurit nici specialistii si nici parintii in vreun fel. Mai ales ca unele teste prezentate erau cunoscute de dansa doar teoretic, neavand posibilitatea de a le folosi nici macar o data. Cred ca as fi preferat sa ne prezinte unul sau doua teste larg folosite si eventual un exemplu de completare si interpretare. Stiu timpul a fost destul de scurt, cam 30 de minute de prezentare.

O prezentare foarte buna, fluenta si coerenta, a fost cea a dnei doctor Florina Rad, de la Spitalul Clinic de Psihiatrie Obregia, din Bucuresti. A prezentat noile criterii DSM 5 Si ICD, a discutat despre posibilele cauze, semne precoce ale autismului incepand inca de la nastere, o paralela cu evolutia unui copil tipic si tulburarile asociate sau comorbide, ajungand la concluzia ca cea mai des intalnita afectiune asociata este ADHD( 50-80%) cu prognostic bun.

Dna Adelaide Tarpan a prezentat activitatea si proiectele Fundatiei Romanian Angel Appeal, mai ales ca aceasta fundatie se ocupa de formarea celor 40 de centre din tara, centre speciale pentru copiii cu autism, cam unul in fiecare judet, de selectarea specialistilor care vor lucra in aceste centre.

O prezentare frumoasa, interactiva a realizat dra Andreea Matauan, a carei foamare experientialista si-a pus accentul chiar si intr-o prezentare de tip ABA. A vorbit despre ABC-ul tehnicii ABA.Filmuletele prezentate aratau clar tehnicile aproape teatrale ale terapiei experientialiste, notele de creativitate reflectate in tonalitate, pe care nu le gasesti la un terapeut ABA ce respecta la virgula pasii terapiei fara a-si permite sa schimbe macar putin modul de a cere, si nu ma refer la cerinta in sine. Alaturarea recompenselor edibile, mancare si a celor sociale, laude mi s-a parut buna, in final ajungandu-se la folosirea exclusiva a celor sociale.

Dna Oliviana Giura a prezentat putin Carolina Curriculum si a dat un exemplu de program de inceput:-precerinte- stat la masa, instructii de lectii, stabilirea contactului vizual
-raspuns la nume
-program receptiv
-program de imitatie
-program de limbaj
-un joc.
In concluzie prezentarea a fost folositoare si foarte clara.

Foarte interesanta mi s-a parut si prezentarea dnei Alina Bobarnac, despre Invatarea incidentala, mai ales ca a fost sustinuta de exemple practice prezentate in filmulete.
Pentru a facilita invatarea incidentala sau in mod natural, fara a dirija explicit jocul sau conversatia, trebuie urmarit interesul copilului, sa-l imitam pe copil, sa cream multa animatie si sa modelam si extindem astfel limbajul.Tehnici potrivite sunt turn-taking, incercarile comunicationale, gestuale, de invatare directa.

Dna psihiatru pediatric Madalina Linte a prezentat problematica ADHD-ului si mai ales medicatia psihofarmacologica in ADHD si autism.

Interventia dnei avocat Anca Ghencea m-a lamurit care-mi sunt drepturile ca parinte cu un copil autist si necesitatea obtinerii certificatului de handicap, baza oricarei cereri pentru a beneficiaza de un ajutor din partea statului, fie ca este vorba de indemnizatia de insotitor, de concediul de crestere a copilului cu handicap de la 3 la 7 ani. Asigurarile de sanatate sunt platite de stat in aceste cazuri, avand gratuitate pe transport, intrare la muzee, baroul ofera consultanta juridica gartuita, de asemenea chiria este gatuita pentru persoanele cu handicap care nu au o proprietate personala, parintii au dreptul la reducerea programului de lucru la 6 ore pe zi pana la 18 ani ai copilului cu handicap, fara a le fi afectat salariul.
S-a discutat si despre dreptul copilului cu handicap la educatie, Constitutia asigurandu-i acest drept.

Ultimul lector a fost dna senator Elena Mitrea, care a prezentat situatia legii autismului, care desi a fost aprobata, nu are cadru normativ de aplicare, avem o lege ce nu poate fi aplicata datorita neintelegerilor dintre cele 3 ministere responsabile si anume Min Sanatatii, Min Educatiei si Min muncii si protectiei sociale. Min sanatatii pune problema decontarii terapiei , cel al uncii mai face ceva prin programele sale de ajutor social iar cel al educatiei nu-si prea intelege contributia la aceasta lege.

Alte impresii: bauturile si gustarile au fost contra cost, destul de piperate, in regim de hotel, noroc ca eu sunt foarte precauta si m-am aprovizionat cu de toate in geanta mea.

Related Posts with Thumbnails