Acesta este cursul tinut de dna Renee McDannel, vineri 13 noiembrie in spatiul Asociatiei Puzzle Romania. Asa cum spune si titlul, socializarea copiilor cu autism incepe, in primul rand , in familia lui.
Ce inseamna socializarea de fapt, ce presupune ea? In primul rand e nevoie de abilitatea de a asculta, de a empatiza, de a fi atent la comportamentul celorlalti, de a imita. Sa nu uitam si de contactul vizual. Rolul cel mai important revine parintilor care trebuie sa-si implice copiii in astfel de activitati de socializare, folosind atat comunicarea verbala cat si cea nonverbala, si organizand activitatile in asa fel incat sa nu existe obstacole fizice, sa existe un mediu protejat si sigur, sa tina cont si de parerile copiilor( unde exista verbalizare).
Inainte de orice trebuie verificat daca unele conditii fizice sunt indeplinite, respectiv somnul, aportul de apa, orarul meselor si tipul de alimentatie corecta. Daca acestea sunt indeplinite, urmeaza eliminarea unor stimuli puternici ca lumina, zgomotele, care pot distrage atentia copilului. Treptat copilul va fi antrenat in miscarea de imitatie cu ajutorul dansului, muzicii, pantomimei, gadilatului.
Strategiile de implementare folosite pentru stimularea socializarii sunt: oferirea unui model, schimbarea si adaptarea mediului, explicarea pasilor si apoi experimentarea. In cazul grupului de copii se va observa ca liderul va antrena tot grupul prin actiuni spontane, fara strategii explicate.
Totul trebuie sa fie distractiv si motivant. Evident totul se va invata prin repetitie, dar mare atentie la ultima cerinta sau comanda, pentru ca aceea va fi mai bine si repede retinuta. Temporizarea si tranzitia intre activitati este de asemenea foarte importanta pentru a evita crizele de nervi( se poate folosi numaratul pana la 3, se pot introduce elemente din urmatoarea activitate pentru distragerea de la activitatea devenita obsedanta, etc).
Un parinte va avea mai mult de castigat, daca in loc sa-si arate nemultumirea fata de incercarile stangace sau greselile flagrante ale copilului, ii semnaleaza existenta unei probleme pe care copilul o va rezolva, cu ajutorul parintelui in prima faza, si apoi singurel. Copilul va fi antrenat in joc prin oferirea unei parti a jocului, iar cealalata va ramane la adult. Pentru rezolvarea jocului sau puzzle-ului va fi nevoie de interactiune verbala, cererea expresa a piesei necesare, sau nonverbala, indicarea cu degetul a locului potrivit, sau schimbul tacit de obiecte.
Cum sa facem constient un copil de existenta celorlalti, de relatiile pe care le are cu familia, cum arata de fapt socializarea? Simplu prin construirea unei carti sau povesti sociale. Dna Renne propune realizarea unui caiet pe care sa lipim poze sau sa desenam cu copilul nostru.
Aceasta strategie merge perfect pentru copiii nonverbali. Pe prima pagina se va pune poza copilului si se va scrie si numele lui dedesubt. Se vor face remarci de genul: Aici este Dani. Dani este un baiat cuminte si frumos. El are 4 ani si va spune o poveste despre familia lui.
Urmatoarea poza va fi a copilului impreuna cu parintii si i se va explica: Aici este mama si tata, impreuna cu Dani. Daca exista frati si surori se vor pune poze si cu aceatia, dar tot alaturi de copil. urmeaza pozele cu locul de joaca si prietenii copilului, prietenii de la gradinita, tot mai multe poze in care copilul este alaturi de altii, face lucruri interesante. Ii repetati: Uite Dani este prieten cu Mircea si se joaca frumos, impart lucrurile, spun glume etc.
Cartea de povesti sociale va fi pusa la vedere, si completat impreuna cu copilul cu cate o poza noua, de la aniversari, serbari. Incet, incet totul va capata forma, copilul va fi interesat sa arate cat mai multor persoane colectia lui de amintiri, construite alaturi de cei dragi.
Tot prin povesti se vor convinge copiii sa manance ceea ce nu le place, prin realizarea de poze in care sa apara si respectivele alimente.
Schimbarea rutinii este necesara, dar in prealabil copilul va fi anuntat de ceea ce se va intampla, va fi asigurat de suportul parintilor.
Jocurile simple, cu care se incepe orice socializare cu copiii autisti mici , sunt Cucu Bau si aruncatul mingei care presupune atentie, coordonare si anticipare semnalizata verbal: 1,2,3 si. Pentru cei mai mari un mijloc de socializare si imaginatie in acelasi timp,este servitul mesei la restaurant si folosirea corecta a veselei si tacamurile, obervarea comportamentului celorlalti la masa, observarea diversitatii de gusturi si preferinte.
Implicarea in joaca a unor copii neurotipici este de mare ajutor, evident adultul controland situatia si sugestionand copilul fara dizabilitati, sa-l ajute si sa devina model pentru copilul suferind de autism.
Ca si data trecuta cursul a folosit voluntari pentru realizarea unor interactiuni simple de socializare nonverbala. S-a observat existenta unui lider si modelarea comportamentului celorlalti prin imitatie si anticipatie.
Saptamana viitoare va urma cursul despre jocul copilului autist.
Pentru ca le place foarte mult sa picteze, le-am propus copiilor mei sa facem niste caini, figurine de ipsos.
