twitter
rss

Dani are din nou o perioada de vise urate. Se trezeste, tipa, fuge prin casa si ajunge sa se refugieze la bunica. In ciuda tuturor eforturilor, am fost nevoiti sa-l culcam in biblioteca, despartita de dormitorul nostru prin usi glisante. Chiar si asa, de pe canapeaua transformata in pat, se trezesti si verifica din cand in cand : mama? mama? Se linisteste cand ma aude. Sper ca e doar o faza.


Azi tata il intreba unde va dormi in seara aceasta, dupa ce Dani promisese ieri ca e ultima, chiar ultima seara petrecuta in biblioteca.

Tata: Si unde dormi azi?
Dani: Cum ti-am promis.
Tata: Ce mi-ai promis, ca tot promiti. Unde dormi? La tine sau la noi?
Dani: Cum ti-am promis, asa ramane.
Tata: Cum ramane?
Dani: Nu mai imi pune aceasta intrebare pana diseara.

Acum asteptam sa vedem unde va dormi Dani in aceasta seara. Revenim.

De ceva vreme Dani a inceput sa se uite la Bugs Bunny mai des si cu mai multa atentie decat inainte. Plus ca a descoperit Scooby Doo, Jetsons, Flinstones, Laboratorul lui Dexter si Johnny Bravo, desene care inainte nu ii spuneau nimic.


Primul rezultat - a inceput sa foloseasca in dialogurile cu Mircea sau la joaca expresia ”Care-i treaba, mosule?”. Si suna teribil de amuzant. Ieri, dupa o partida de alergat si v-ati ascunselea prin casa, tata i-a vazut obositi si transpirati si, ca sa puna punct, le-a spus ca a obosit, ca nu mai poate. Mircea, panicat, a inceput sa-l intrebe: si ai obosit tare? si iti bate rau inima? si te doare?

Dani, asezat pe scaunul de la birou, i-a zambit larg si i-a spus :

Obosesti repede, mosule!




Din cand in cand, tata il tachineaza pe Mircea - care este foarte mandru ca a crescut maaare - cu intrebarea: tu cand aduci o gagica aici, sa o cunoastem si noi? Daca pana mai ieri soricuta (asa ii spun eu) radea si fugea, azi s-a angajat intr-un dialog pe cinste.


Tata: Zi, Mircea, cand aduci o gagica acasa la noi, sa o cunoastem?
Mircea: Nu, nu, nu aduc.
Tata: Atunci te duci tu la ea?
Mircea: Nu, ca nu exista gagici. Nu exista decat in Asia.
Tata: Si ce e Asia asta?
Mircea: E un continent.
Tata: Si e mare?
Mircea: Aha. Uite atataaaa - si isi intinde mainile in lateral, cat poate de mult.
Tata: Si sunt multe gagici acolo?
Mircea: Aha, sunt foarte multe.
Tata: Si sunt frumoase?
Mircea: Ihi. Sunt grase si frumoase (nu stiu de unde a furat sintagma, dar o foloseste mult). Si cam asa de mari - si arata cu mainile cam un sfert de metru.
Tata: Si nu putem sa aducem si noi una?
Mircea: Mda, putem. Dar trebuie adusa cu barcuta.

Si incepe sa explice, ajutandu-se cu gesturi largi si strambaturi pe masura:

Mircea: Trebuie sa le luam cu barcuta ca sa trecem peste apa. Intelegi? Pentru ca e o apa mare, si Asia e un continent in apa. Si a mai ramas doar o bucatica mica de tot, si pe acolo e intrarea. Si doar pe acolo mergem cu barcuta, luam o gagica si o aducem aici. Acum ai inteles?

Mi-e teama sa-mi imaginez cu ce fata va veni Mircea acasa...

Ca de fiecare data, intoarcerea la gradinita inseamna o noua raceala. Au stat aproape doua luni in casa, dupa pneumonia lui Dani, si n-am mai avut nici o problema. Desi au iesit in curte, s-au jucat in zapada, au alergat, s-au distrat, etc. Cum am mers la gradinita, dupa doar cateva zile a inceput Dani sa stranute si sa-i curga nasul. Sustinea mereu, cu servetelele la nas, ca nu e racit. Eu nu sunt racit, Mircea este. Dupa o zi a inceput si Mircea sa tuseasca, febra, vomitat, stranuturi, nas transformat in cismea. De fiecare data Mircea are simptome mai puternice, dar isi revine si cel mai repede.


Asa ca azi, dupa o noapte cu febra si tuse in ambele cazuri, Dani se simte mai bine, dar Mircea este letargic. Dimineata Dani se invartea prin camera lui si l-am auzit cum spunea : ”Trebuie sa fac o vraja ca sa-i dau lui Mircea o parte din raceala mea. Ha ha, cat mai mult raceala, ha ha ha !”. Ha ha ha este rasul de vrajitoare, cum l-a invatat tata, si Dani il foloseste teatral, ca sa sublinieze momentele in care face ”vraji rele”.

Cand l-a vazut pe Mircea cat de rau se simte, ca tuseste, vomita si mai mult dormiteaza, Dani trebuie sa se fi simtit vinovat. S-a tot uitat la Mircea, a incercat sa-l trezeasca si i-a explicat in soapta tatei : ”Vreau doar sa am o discutie cu piticania.”

Cand l-am sunat azi dimineata de la scoala din apropiere, unde m-am dus sa-l inscriu, Dani mi-a povestit ca se simte mai bine, ii mai curge putin nasul, dar e bine.
”Mircea e rau. Vomita.”
Si dupa o pauza in care cred ca s-a gandit cum sa spuna.
”Mama, imi pare rau ca i-am dat mai multa raceala lui Mircea.”

Related Posts with Thumbnails