twitter
rss

Pe data de 1 aprilie incepe campania de strangere de fonduri pentru sprijinirea copiilor cu autism, initiata de Fundatia Star of Hope.

Scriitorul Dan Lungu, alaturi de medicul neuropsihiatru Ioan Arsene de la spitalul de copii Sf Maria s-au implicat in actiunile organizate de "Star of Hope". De asemenea s-au implicat si creatoarele de moda Irina Schroter si Nicoleta Nichita.

Se incearca adunarea banilor necesari pentru amenajarea centrului de reabilitare „Steaua Sperantei". Este primul centru de reabilitare pentru copiii cu dizabilitati din zona Moldovei, proiect cofinantat de Primaria Iasi, prin Directia de Asistenta Comunitara.

Pentru mai multe informatii aici.

Ieri Mircea se juca in camera lor cu un troleibuz de jucarie si tot povestea:
-Troiebuzu s-a lovit de rame.
Nu am inteles ce vroia sa spuna si cand l-am intrebat mi-a raspuns la fel.
Apoi Dani a luat masina lui si a spus si el:
-Si al meu s-a lovit de rame.
-Ce e rame? intreb eu deja curioasa, incercand sa inteleg limbajul lor codat.
M-a lamurit Dani imediat cu o definitie clara:
-Rame sunt chengi-crengi mai mici, de copac.
Lumina! Rame erau de fapt ramuri. Toata incurcatura pornise de la pluralul cuvantului ram sau ramura.

Ma bucur enorm cand Dani incearca sa-mi explice ceea ce eu nu inteleg. De fapt el este pasionat de gasirea tuturor definitiilor. Atunci cand fredoneaza cantecul fructelor, si ajunge la oranjada, le explica tuturor ca oranjada este de fapt suc de portocale.

Azi le-am dat ciocolata baietilor, mai intai lui Mircea si apoi lui Dani. Dani vazuse ca Mircea primise deja si se uita cu pofta la ciocolata, apoi la mine, apoi la Mircea. Apoi mi-a spus aproape revoltat:
-Mie nu mi-ai dat.

Zilele trecute baietii vorbeau intre ei, iar Dani ii explica lui Mircea:
-Cand o sa chesti-cresti mae-mare o sa fi un babat-barbat ca tata. Si eu la fel.
Ma bucura foarte mult sa-i vad ca se identifica cu tata, tinand cont ca pana acum au stat mai mult cu mine, iar terapia a fost facuta in mare parte de mine. Ma pufneste rasul cand ii vad ca se incalta cu papucii tatalui sau cu hainele lui si ma anunta:
-M-am deghizat in tata. Acum nu mai sunt eu, sunt tata.

Am intrat pe urbanKid.ro si am descarcat pozele cu baietii. Cei care au fost la targ pot intra pe site si descarca si ei pozele cu copiii lor.
Astea sunt cateva, de grup. Bineinteles la masuta cu racheta, punctul de atractie pentru toti copiii.
Ne-am simtit foarte bine.


Asta au facut vinerea trecuta la gradinita. Cum noi nu mergem vinerea la gradinita, pentru ca avem terapie, am luat o plansa sa o faca acasa. Copiii au desenat-o dar lui Dani ii place mai mult sa picteze. A iesit cam asa. Culorile si le-a ales singur.

Asta am cumparat noi, pentru ca din restul fie deja aveam ceva de gen sau erau prea scumpe. Dani si Mircea s-au asezat la o masuta unde era o racheta de lemn superdotata cu ascensor, rampe, scari, omuleti, o nebunie ce mai.


A fost si o faza haioasa, cand o fetita mica a venit si i-a tras scaunul lui Dani si Dani nestiind a vrut sa se aseze si a ajuns pe jos cu picioarele in sus. Evident ca s-a infipt in Mircea, care este de obicei capul rautatilor si al poantelor. Pana l-am lamurit pe Dani ca nu Mircea ii luase scaunul, a durat ceva timp. Fetita tot vroia scaunul acela, desi mai erau destule.

Multe jucarii din lemn, si mari si mici, foarte colorate, unele si din carton mai tare, unele din cauciuc natural. Desi pasionati de Thomas, baietii nu s-au inghesuit sa vada seturile din lemn. Dani s-a oprit asupra a doua figurine din lemn si plastic: Dnul Hat si Dna Hat, sau controlorul cel gras si sotia lui, cum mai sunt cunoscuti.

Eu am cumparat pentru ei setul Sebastian, baietelul care poate fi imbracat cu diverse haine. Il vroiam de mult. Baietii au optat si pentru ladita cu legume si fructe din lemn, care de altfel imi place si mie. Fructele se vand la bucata, iar ladita este cadou fdaca veti cumpara 12 legume si fructe.

Cum eu am uitat aparatul foto acasa, nu am facut poze. Noroc ca erau acolo niste fotografi de la UrbanKid care ne-au cerut voie sa faca poze si urmeaza sa le puna pe site-ul lor.

Dupa aceasta escapada in lumea jucariilor am mers in parc, sa-si consume putin energia pe tobogane. Dani s-a lipit chiar si de un grup de pitici care se jucau in nisip.

Azi am mers sa cascam si noi ochii in AFI Palace Cotroceni, ca tot e aproape si nu am ajuns niciodata cu copiii. In parcare au facut un loc de joaca cu obiecte gonflabile, contra cost, dar locul era cam pustiu, poate si pentru ca era la ora 12. Apoi am intrat si tot invartindu-ne pe holurile alea intortocheate strajuite de multe magazine, am dat peste un dinozaur. Da, un dinozaur reclama, in marime naturala, din cauciuc, robotizat, adica dadea din coada si misca si capul.

Tot citisem pe un blog de expozitia de la Romexpo, dar mi se paruse un pic cam piperat pretul de intrare. Norocul nostru ca am vazut gratis un exemplar, asa ca daca aveti timp si drum spre AFI Palace, nu ratati dinozaurul. Baietii au fost impresionati, nu s-au speriat de el. Ba chiar ne-am asezat tacticos la o masuta cu scaunele cub de metal si l-am privit linistiti.

Apoi ne-am avantat spre centrul mallului, unde am gasit o fantana si un bazin special amenajat pentru barcutele cu motor. Dani de cum le-a vazut m-a intrebat ce sunt alea si s-a aratat amator sa le incerce. Asa ca am platit 15 lei pentru 6 minute si l-am imbarcat. Era putin dezorientat pentru ca barcuta se tot invartea, si pana s-a lamurit ca trebuie sa manevreze volanul, s-a tot ciocnit de toate malurile si toate celelalte barcute. Spre sfarsitul reprizei, se panicase putin si cerea sa-l scot de acolo. Oricum, pentru prima experienta de gen, s-a descurcat admirabil.

Apoi au testat toboganul expus in fata magazinului de jucarii Noriel. Ar fi vrut sa urce si pe scarile pesterii improvizate acolo. Au admirat animalele din petshopul de acolo. Cand au vazut scarile rulante, s-au repezit la ele. Am urcat si am coborat mai intai cu Dani, in timp ce Mircea statea jos cu buni, si apoi l-am luat si pe Mircea. Buni nu serveste, are rau de inaltime.

Ne-am facut si cumparaturile din Real, cu bagajele de rigoare in caruciorul de cumparaturi: Dani si Mircea inghesuiti ca la pomana.

I-am dezlipit cu greu de acest loc si le-am promis ca vom reveni. La plecare, buni a vrut un bat candel, spiralat si apoi am plecat cu tramvaiul spre casa.

Nu va amagiti ca zbenguiala s-a terminat, pentru ca de abia ajunsi acasa, au tabarat pe toboganul si leaganul din curte, au devastat casuta de plastic, au mers cu trotinelele si tricicletele, au impins in toate partile camioanele lor mari, au intrat si au iesit tot timpul din casa, pana la ora 8 seara, cand Mircea a capitulat primul, direct pe covorul din biblioteca.

One more to go.

O invitatie pe care nu trebuie sa o ratati! Eu sigur ma duc sa vad ce minunatii din lemn vor fi expuse si eventual daca-mi va placea una, o sa si cumpar, sau mai multe, tinand cont ca voi merge cu baietii.

Asadar nu ratati Targul de jucarii din lemn din data de 27 si 28 martie, la Hotelul Marriott din Bucuresti, Sala Ploiesti.

Mai multe informatii aici.

Azi Dani mi-a spus ceva foarte curios:
- Este un baiat la gadinita care bate toti copiii. M-a batut si pe mine. Uite asa, si si-a dat singur o palma in cap.
-Si tu ce ai facut? I-ai spus Doamnei?
-Nu, nu am spus nimic.
-Cum il cheama pe baiatul asta?
- Nu stiu.
-Bine, o sa vorbesc cu Doamna.
-Bate toti copiii. Nu e fumos.

Eu deja ma enervasem, mai ales ca Doamna nu-mi spusese nimic, ci doar ca Dani a fost foarte bine astazi.
-Si Doamna ce a facut? Era in clasa?
-Da. L-a pedepsit pe baiat.
-Daca se mai intampla asa ceva, te rog sa te duci sa-i spui Doamnei.
-Mie nu mi-e frica de baiat.
-Foarte bine, nu ai de ce sa te temi. Data viitoare ii spui sa te lase in pace pentru ca si tu esti la fel de puternic ca si el.
-Da, o sa-l bat si eu. Dau cu piciorul.
-Nu e frumos sa faci asa. Mai bine vorbesti cu el.

Ma ingrozeste gandul ca ar putea fi astfel de copii, considerati normali, care sa-i dea un exmplu prost. Eu incerc sa-l fac cat mai cooperant, sa respecte regulile sociale, dar ce sa mai inteleaga saracul copil cand vede ca ceilalti reactioneaza altfel.

Este a doua oara cand are o altercatie cu acest baietel. Prima oara s-au certat tot de la o cutie cu jucarii, dar din pacate acest baietel isi rezolva foarte brutal diferendele. Si mai cred ca pedeapsa aplicata nu reprezinta absolut nimic pentru el, din moment ce continua sa faca asa cu toti copiii. Astept sa vad daca vor mai fi si alte incidente si apoi voi avea o discutie serioasa la gradinita, eventual cu mamica batausului.

Ieri, am reinceput sa-l duc pe Dani la gradinita. A incercat sa ma fenteze aratandu-mi ca e cam urat afara si apoi m-a intrebat cred ca de doua ori: Da de ce mergem la gradinita?. Asa se intampla ori de cate ori facem pauza. Oricum, a acceptat pana la urma.

Cand l-am luat de la gradinita mi-a spus ca au invatat un cantecel pe nume Ratustele mele si mi l-a cantat putin. A avut un moment de panica atunci cand a fost la baie cu Doamna, pentru ca dansa i-a tinut usa. Dani are claustrofobie, la noi acasa si la Doamna psihologoped, usile stau mereu deschise. In sfarsit i-am explicat Doamnei sa-l lase singur la baie, ca se descurca foarte bine.

Dupa-amiaza am mers la I.O.M.C, pe Grivitei, la o evaluare la Doamna neuropsihiatra Maria Sandru. Am asteptat ceva, dar Dani si-a facut de lucru pe acolo cu calutul de lemn si cu copiii. Nu a vrut sa spuna nimanui cum il cheama, le raspundea tuturor ca nu stie. De fapt nu prea avea chef de conversatie. In schimb m-a tot intrebat despre fiecare lucru de acolo, ce e in fiecare camera. Ieri a fost ziua gemenilor, adica au venit vre-o trei perechi la consultatii.

Concluzia este ca Dani a evoluat bine pe parte de limbaj, mai trebuind corectate dislaliile lui. Nu a privit prea mult direct in ochi insa a fost foarte atent la ce se discuta, eventual mai intervenind si el in conversatie. S-a jucat cu jucariile de acolo, a tinut minte unde era fiecare.

In cabinet, la doamna psiholog Miruna Radan, a desenat o harta, un baietel, formele geometrice. S-a jucat cu o casuta de copii. A inceput iar cu stereotipia lui de a inchide si deschide usita de la casuta. A facut niste puzzle cu animale. A pus-o si pe Doamna sa scrie cu el, a intrebat-o cum o cheama.

Ni s-a recomandat sa-l ducem in continuare la gradinita, ceea ce aveam si noi de gand. Sa speram ca nu se va mai imbolnavi.

Tot cu forme din lemn, si pensule si culoare, am facut toti trei, adica eu, Dani si Mircea, un copacel frumos plin cu oua vopsite.

Mircea m-a ajutat sa pictez trunchiul copacului iar Dani a pictat florile si ouale. Eu am facut retusurile la copac si detaliile la oua. A iesit cam asa. La sfarsit, am lipit florile si ouale cu aracet special, inclus in set.

Va las sa ascultati, atat. Noi il auzim si-n somn, Mircea fredoneaza mereu, Dani s-a cam plictisit dar tot se uita la videoclipul cu tren.

Azi am gasit un set dragut de pictat, un iepuras cu ou, facut din lemn, plus un set de culori acrilice si pensula, la doar 5 lei. Evident ca am luat doua seturi. Mircea a rezolvat rapid iepurasul in viziunea lui psihedelica, in timp ce Dani a incercat sa copieze iepurasul de pe reclama, adica sa foloseasca aceleasi culori. Urechile trebuiau sa fie putin roz inauntru, dar la el au iesit rosii de-a dreptul. Oricum e foarte dragut. La ornamente l-am ajutat putin.


Am cumparat, tot din lemn, si un copacel de care poti atarna sau lipi oua si flori din lemn, dupa ce le pictezi cu acrilice. In set exista si un minitub de aracet. Mi s-a parut ingenios modul de fixare verticala.

Un filmulet foarte scurt si dragut, pe care baietii mei il iubesc mult. In afara de faptul ca te invata cateva culori si corespondentul lor natural, ceea ce mi se pare interesant este lectia de socializare si experienta creionului galben-diferit ca forma de celelalte, si integrarea lui in grupul creioanelor.

Poezia este scrisa de Elena Dragos si este chiar draguta.

Dragi copii, mi-e dor de voi,
In curand voi fi-napoi.
Cuibul vechi am sa-l repar
Ca sa-mi fac din el cuibar.
Din cinci-sase oua mici
O sa iasa pui voinici,
Puii mamii randunici.

Cat or fi ei mititei
Grija am sa am de ei,
Sa le pun in cioc mancare
Rand pe rand, la fiecare
Gaze, muste, viermisori.
Cand or creste marisori
Am sa-i invat sa zboare
Dimineata pe racoare.

Eu va spun de pe acum
Ca ma pregatesc de drum,
Si-n curand sosesc in zbor.
Duceti vestea tuturor,
Dar sa nu afle pisica.
Va saluta randunica!

Saptamana asta, la gradinita, se fac activitati despre pasari, la grupa mica si mijlocie despre pasarile de curte ( la alegere intre rata si gaina) iar la grupa mare si pregatitoare, se invata despre pasarile calatoare barza si randunica ( observatie si comparatie).


Activitatile sunt de observare, de invatare a partilor corpului, de stabilire a modului de hranire si reproducere. Majoritatea copiilor au facut desene, le-au colorat, pictat, unii chiar au folosit si hartie glasata.

Se invata multe poezii despre aceste pasari si chiar cantece.

Eu l-am pus pe Dani sa coloreze niste ratuste. E adevarat ca rata lui este salbatica, dar nu conteaza prea mult. Si nu a ratat ocazia sa faca curcubeul, folosind manunchiul de creioane.

Azi trebuia sa mergem la Doamna psihologoped la cabinet, trebuia sa mergem si la evaluarea Doamnei Renee McDannel. Din pacate nu vom mai ajunge nicaieri, pentru ca in primul rand, eu sunt racita cobza, aproape fara voce, si ca sa fie totul complet azi noapte, pe la ora 2, baietii au facut febra.

Si sa nu mai amintesc de vreme, care nici ea nu este tocmai prietenoasa cu zapada si frig. Asa ca dupa o noapte alba, in care Mircea de abia respira si-i venea sa vomite, si arata ca un gogosar rosu si ciufulit, iar Dani era letargic si tusea mereu. A, unde eram eu? Intre ei, pe un scaun, incercand sa-l linistesc pe Mircea care vroia lumina stinsa, dar si pe Dani care o vroia aprinsa. Bunica, tortionara cu supozitoare, l-a invaluit in ceata pe Mircea, si prefacandu-se ca-i schimba pampersul, l-a executat rapid. Dani, saracul cerea explicatii:-De ce ma dezbraci? De ce ma tii de picioare? Eu le explicam cum puteam, ca e spre binele lor, ca sa se fac bine.

Si la ora aia stateam si ma gandeam ca ieri, toata ziua Dani ma intrebase multe lucruri despre raceala: De ce esti racita? De ce ai baut rece? De ce ai mers cu burta goala(dezbracata)?

Cand am crezut ca au adormit, m-am dus si eu la culcare, dar nu pentru mult timp, pentru ca Mircea si-a mutat cartierul general, fix la mine in dormitor, urmat la o ora distanta de Dani. Asa ca iar nu am dormit, fiind atenta la felul cum respira.

La prima ora, tata s-a dus la farmacie sa ia antibiotic, si farmacista i-a dat bine medicamentul dar nu si restul. Ne miram cat de mult s-au scumpit medicamentele astea pentru copii. Bunica s-a mobilizat si a plecat intr-o conferinta de lamurire a cresterilor preturilor medicamentelor si a dezlegat itele incurcate ale unei farmaciste mai adormite si ametite decat mine.

In concluzie, un inceput interesant pentru o zi cu final neprevazut. Mai trebuie convinsi si copiii sa ia medicamentele. De fapt pacaliti.

Citind blogul lui Cinabru am aflat despre Kilipirim.

In perioada 12 - 21 Martie 2010, Galeria Dalles îşi deschide porţile pentru cea de-a X-a ediţie a Târgului de carte, muzică, film şi antichităţi Kilipirim.

Discount-urile pornesc de la 30% şi pot ajunge până la 70%, spre deliciul iubitorilor de cultură.

Târgul este pregătit cu ediţii de colecţie, muzică bună, fotografii din secolul al XIX-lea, antichităţi, dar şi cu jocuri logice şi cărţi pentru cei mici.

Intrarea publicului este libera.

Sursa: HotNews.ro

Campania Darul lecturii urmareste sa-i invete pe copii sa iubeasca povestile si cartile de la varste fragede. Acest lucru depinde, mai intai de toate ,de atitudinea parintilor fata de lectura si de modul cum stiu acestia sa isi incurajeze copilul: obiceiul de a-i citi o poveste in fiecare seara, alcatuirea unei mici biblioteci care sa contina carticele adaptate varstei, vizite la librarie sau la biblioteca pentru a alege impreuna carti, etc.

Lectura si dorinta de a cunoaste se transmit, se invata, se pretuiesc si se cultiva. Fiti primul indrumator al pasilor copiilor dumneavoastra catre o lume fascinanta a imaginatiei, culorilor, imaginilor si cuvintelor.

Pentru a afla mai multe despre concursul organizat, puteti intra pe gingasia


Azi l-am dus eu la gradinita si l-am luat tot eu. A parut mai linistit dimineata, s-a dus singurel intre copii, s-a asezat langa ei la masuta si a asteptat cuminte pana a venit Doamna in clasa.

La pranz, cand l-am luat, Doamna mi-a spus ca Dani a fost foarte atent la activitati, a pictat foarte bine si frumos, la fel ca si ceilalti copiii care au venit zilnic la gradinita. I s-a parut extraordinar faptul ca Dani, desi a lipsit atat de mult, 3luni, a putut tine pasul cu ceilalti.

Doamna mi-a spus ca azi a avut ocazia sa converseze mai mult cu Dani, si a observat ca vorbeste din ce in ce mai bine, propozitiile lui sunt foarte dezvoltate si functionale. Acesta este un lucru minunat, tinand cont ca la inceputul gradinitei Doamna se plangea ca nu intelege ce spune si nu poate comunica verbal cu el.

Un punct mai putin bun, a fost faptul ca a avut o altercatie cu gemenii din clasa lui. Doamna nu a fost atenta la ei si baietii s-au apucat voiniceste de haine si s-au trantit. rezultatul: Au fost pedepsiti amandoi, mai ales ca fiecare dadea vina pe celalalt. Asa ca Dani a inteles unde a gresit si a acceptat pedeapsa. De altfel mi-a si povestit: "M-a pus Doamna pe scaun, langa ea. M-a pedepsit ca si tine."

M-am bucurat ca Doamna a inteles sa-i aplice acelasi tratament ca si celorlalti copii, si un lucru si mai imbucurator este faptul ca Dani intelege greseala si accepta consecinta, fara reactii exagerate.

Cel mai frumos lucru pe care mi-l putea spune Dani, s-a intamplat azi, in ciuda micilor altercatii cu colegii:
-Mama, venim si maine la gradinita!

La noi acasa
Mama-i gospodina
Si-o ajut si eu
Da, o ajut si eu.

Cu zahar, unt
Pesmet si cu faina
Framantam mereu
Da, framantam mereu.

Punem nuci in piulita
Uite asa. - se fac gesturile
Si foitele-n tavita
Uite asa.

Facem praf de scortisoara
Da, da, da
Si faina se presara
Da, da, da

Pornim apoi
Sa facem alta treaba
Sa facem curat,
Da, facem curat.

Eu mai incet
Si mama mai degraba.
Totu-i minunat
Cand e ordonat.

Mama spala rufele
Uite asa.
Eu imi strang papusile,
Uite asa.

Un La multi ani si flori desenate, asta am primit azi de la Dani, pe langa cel mai frumos suras posibil.

Si o alintatura de pisica, de la un Mircea facut ghem in bratele mele.

Sambata la cursul de pictura, doamna Renee McDannel a avut o idee foarte buna. I-a indemnat pe copii sa experimenteze, sa se stimuleze senzorial, tactil dar si vizual cu diferite materii organice de genul malaiului, fainii si chiar a nisipului colorat, galben si rosu.

Mai intai, pe o foaie colorata, se stropea la intamplare cu aracet sau apa pulverizata cu sprayul. Apoi din borcane cu diferite prafuri, fainoase, se improsca foaia. Doritorii puteau amesteca cu mainile sau cu betisorul pentru aracet, toate ingredientele minune si ieseau niste opere foarte interesante. Toti copiii au experimentat si s-au distrat de minune.

Se mai pot folosi boabe de orez, si tot felul de seminte mici si usoare, care se vor lipi in aracet. La sfarsit se va scutura foaia de surplusul de materii. Pentru o mai buna aderenta se recomanda aplicarea peste foaie a unei foi sau panze ,peste care se va trece usor cu fierul de calcat.

Cursul de azi a fost despre necesitatea existentei unui jurnal, in familia cu copil cu dizabilitati, inclusiv pentru copiii cu autism.

In afara de faptul ca este o adevarat poveste a familiei respective, el contine informatii importante, de genul celor medicale, informatii de dezvoltare fizica ( inaltime, greutate, dentitie), informatii noi, legate de terapie, aflate din diferite surse.

Jurnalul poate fi compus dintr-o parte pur descriptiva si cronologica a diverselor etape de dezvoltare a copilului sau a pasilor de terapie, dar si un jurnal propriu, personal, in care sa relatam fiecare sentiment trait, fie ca este unul de tristete si deznadejde, fie ca este unul de bucurie si implinire. Aspectul terapeutic al unui jurnal, nu poate fi lasat la o parte, mai ales cand nu exista o persoana cu care sa impartasesti unele momente si sentimente.

Un jurnal va urmari evolutia copilului de la nastere pana in prezent, incercand sa sistematizam informatiile in functie de cate arii de interes, arii de dezvoltare: dezvoltare fizica, limbaj, motricitate, autoservire, cognitiv, socializare, dar si domeniul spiritual (legat de religie, credinte, sperante, aspiratii pe termen scurt si lung, etc).

Un jurnal va cuprinde si aspecte intime, de cuplu, care nu pot fi expuse in mod public, asa cum facem pe blogurile noastre, legate de evolutia copiilor nostrii cu autism, unde de obicei notam pasii frumosi si amintirile placute si mai rar propriile sentimente si incercari esuate.

Doamna Renee a adus in discutie un lucru foarte important si anume in ce masura empatia noastra sau relationarea noastra este buna cu propriul copil cu dizabilitate, cu ceilalti copii normali, din familie, cat de solida si functionala este relatia si comunicarea cu sotul sau sotia, adica partenerul de viata, vazuta in afara interesului comun pentru recuperarea copilului cu dizabilitate, si empatia cu toata familia, in general. Apoi se pot analiza si consemna tipul de relatii cu prietenii apropiati si cadrele educationale implicate in educatia copilului( educatori, profesori etc)

Si cum majoritatea parintilor prezenti eram femei, si discutand liber despre prioritatile noastre, s-a ajuns la concluzia ca primul lucru important si aproape exclusiv este copilul cu dizabilitate, evident in detrimentul relatiei cu partenerul de viata si eventual al celorlalti membrii ai familiei, copii.

Doamna Renee ne-a propus cateva afimatii sau interogatii cu care putem porni o fila, o data dintr-un jurnal:
Cea mai mare teama a mea este....
Copiii mei sunt mai apropiati de.... decat de...
Ma simt suparata pentru ca...
Nu trebuie sa fiu perfecta pentru ca sa....
Progresele copilului meu se datoreaza, sau sunt un rezultat al....

De asemenea ne-a prezentat modele de jurnale, in care apar multe poze ale copilului, in diverse ipostaze, momente si inconjurat de toata familia si de prieteni, intercalate cu meditatii asupra unor sentimente sau situatii fericite sau mai putin fericite.

Lui Dani ii place mult acest cantec. Este dragut si usor de retinut.

Capsunica-i suparata
Ca i-a mai iesit o pata
Si pentru ca i-e rusine
Ea s-a inrosit mai bine.

O cireasa dolofana
Smiorcaie lang-o banana
Ca un graur fara haz
A piscat-o de obraz.

Si banana-i catranita
Fiindca are hepatita
Asa crede si-i mirata
Ca s-a-ngalbenit deodata.

Portocala serioasa
Si-ar dori sa stea retrasa
Dar cum sade la gramada
Se si vede oranjada.

Para sta in cosulet
Si-are chipul nataflet.
Nimeni nu o baga-n seama
Fiindca are multa zeama.

Marul s-a-nrosit si el
Si se crede voinicel.
Sta deasupra tuturor
Ca un rege al fructelor.

Eu, cum sunt copil cuminte,
Ca sa fie multumite,
Sa se simta respectate
Le-am papat incet, pe toate.

Asta s-a facut saptamana asta la gradinita. Usor de facut, distractiv, dar mai ales frumos. Multa hartie creponata, rupta in bucatele si mototolita, apoi lipita pe foaie, sub diverse forme de flori: zambile, lalele etc.


Am facut si eu cu baietii, zambile. Mircea s-a plictisit repede si am terminat eu opera lui, dar Dani a fost chiar incantat,si a migalit destul la ea. Au iesit cam asa.

Se pot folosi drept felicitari sau fotografii, daca le adaugati o rama draguta si simpla.

Daca as fi o mica floare
Pentru mine ai fi soare.
Te-as iubi ziua intreaga
Tu-mi esti cea mai draga.

Daca as fi un fulg de nea
M-as ascunde-n palma ta
Si topindu-ma in ea
Te-as saruta.

Refren 1
Dar cand nu esti cu mine
Sunt trista stii bine
Iar gandul meu la tine zboara.
Doar tu stii ce-mi place
Vreau sa ma strangi in brate,
Totul este bine
Cand esti cu mine.

Refren 2
Tu mama esti cea mai frumoasa
Mama si cand esti furioasa.
Mama, iti promit
Ca nu te voi mai supara.
Tu mama, astazi ziua intreaga
Tu-mi esti cea mai draga.
Mama te iubesc si
Imi doresc dragostea ta.

Chiar acum de ziua ta
Pregatesc cu drag ceva:
Prima mea prajiturica
Chiar daca sunt mica.

Chiar daca nu-s furnicuta
Sunt la fel de harnicuta,
Ca am cui semana,
Sunt ca mama mea.

Refren 1
Dar cand nu esti cu mine
Sunt trista stii bine
Si gandul meu la tine zboara.
Doar tu stii ce-mi place
Vreau sa ma strangi in brate.
Totul este bine
Cand esti cu mine.

Refren 2
Tu mama esti cea mai frumoasa
Mama si cand esti furioasa
Mama iti promit
Ca nu te voi mai supara.
Tu mama, astazi ziua intreaga
Mama, imi esti cea mai draga
Mama, te iubesc si
Imi doresc dragostea ta.
Mama!

Cine te asculta cand vrei sa vorbesti?
Cine iti aduce in vise povesti?
Cine-ti culege lumini dintr-o stea,
Si te va alinta?

Cine suspina prin lacrima ta?
Cine in viata te va proteja?
Cine te-adoarme cu glas fermecat,
Cu un gand minunat?

Refren
Mama e numai una,
Chip de inger iubit.
Ti-ar aduce si luna
Numai sa fii fericit.

Cine patrunde in inima ta?
Cine are cheia ce o va descuia?
Cine vegheaza cand tu ai ascuns
Taine de nepatruns?

Cine te-ndruma cand totul e greu?
Cine te-nvata ce e Dumnezeu?
Cine ti-arata ce-n biblie e scris
Calea ce ti-a deschis?

Refren
Mama e numai una
Chip de inger iubit
Ti-ar aduce si luna
Numai sa fi fericit.


Pe 1 martie 2010, cu ajutorul unei echipe din care fac parte poeta Andra Rotaru, graficianul Mihai Zgondoiu şi webmasterul Adriana Cocic, s-a lansat proiectul web “Agenţia de Carte” – prima agenţie de ştiri şi comentarii on-line dedicată industriei editoriale din România, evenimentelor de carte şi scriitorilor români. Un proiect pus în pagina realităţii şi a virtualului de Asociaţia EURO CULTURART din Bucureşti.

Agenţia de Carte îşi doreşte să creeze o puternică şi activă comunitate de autori de carţi care să îşi promoveze evenimentele lor editoriale.

Agenţia de Carte reprezintă prima producţie editorială românească pe web care adună în acelaşi loc informaţii la zi din industria editorială şi din spaţiul cultural autohton. Cu o structură editorială ingenioasă, rubrici permanente dedicate cărţilor, editurilor, autorilor şi cu actualizări în timp real, Agenţia de Carte îşi propune să genereze un nou tip funcţional de comunitate media. Comunitatea de Carte, în care autorii, editorii şi cititorii sunt actori şi creatori ai fluxului informaţional, putând propune, interacţiona şi promova informaţii şi opinii specializate. Orice eveniment artistic, cultural, ştiinţific şi infoeducaţional care va propune o carte sau un autor de carte îşi va găsi locul în rubricile Agenţiei de Carte. Informaţiile la zi pe care editorii şi autorii le vor trimite, precum şi un desfăşurător al evenimentelor în pregatire ne vor ajuta sa generăm actualizări editoriale de impact.

Echipa editorială:
Dan Mircea Cipariu, publisher (cipariu@yahoo.com)
Andra Rotaru, editor coordonator (rotaru.andra@gmail.com)

Mai mult pe agentiadecarte.ro


Azi a fost prima zi de gradinita pentru Dani, dupa foarte mult timp. Am avut oarecare emotii. Aseara, cand l-am anuntat ca-l voi duce la gradinita, s-a cam speriat, a inceput sa tremure si mi-a zis: Cand ploua, nu megem la gadinita. Maine ploua si e fig-frig. Cam asta era pozitia lui. L-am luat in brate, l-am asigurat ca va fi bine si am incredere in el. i-am povestit cum am fost si eu mica, si am mers la gradinita. I-am propus sa ia o jucarie ca sa se simta in siguranta.

Azi s-a sculat foarte devreme si a venit la noi in dormitor sa se mai alinte putin. L-am incurajat si i-am spus ca el este foarte puternic si curajos si poate sa mearga singur la gradinita.

Pe drum mi-a spus: Nu l-am luat pe Beni, si ne-am intors dupa ursul lui galben. Il duce si pe el la gradinita sa-l invete poezii.

Inainte sa plec, s-a intors catre mine si mi-a zis: Tebuie sa vobesc ceva cu tine, o clipa. Stiam ca ma santajeaza si l-am asigurat ca e foarte puternic , si buni va veni foarte repede dupa el. Azi l-am lasat doar 2 ore si jumatate, trebuie sa ne reintegram incet.

Cand a venit acasa, mi-a spus foarte suparat ca el nu a baut lapte, ca lui nu i-au dat. Nu stiu ce sa cred, o sa vad maine. Mi-a spus ca s-a jucat cu copiii, cu lego. Ca au facut si o felicitare pentru mine si ca apoi s-a spalat la baie pe maini. M-a informat ca mai intai au mers fetele si apoi baietii, la baie. Mi-a spus ca Doamna l-a chemat sa stea langa ea si langa copii, si el s-a dus.

Doamna i-a spus bunicii ca Dani a fost foarte bine azi, nu a plans, a fost cuminte si a ascultat-o. A avut un singur moment mai tensionat, in legatura cu niste jucarii pe care si le-a adjudecat in defavoarea altor copii.

Felicitarea e foarte draguta, facuta din etamina apretata si lipita pe carton. Acasa am facut inca una, cadou pentru buni, flori din burete, se pot face si din hartie colorata, mai groasa. Am lipit si o buburuza de lemn, pictata. A iesit cam asa.

Concluzia este ca, Dani s-a simtit bine si mai vrea sa mearga si maine. Mi-a povestit cu lux de amanunte tot ce s-a intamplat, si Doamna pare sa fie multumita, comportamentul lui nefiind unul iesit din comun. Mai ales dupa o pauza atat de mare.


Related Posts with Thumbnails