Ieri Mircea se juca in camera lor cu un troleibuz de jucarie si tot povestea:
-Troiebuzu s-a lovit de rame.
Nu am inteles ce vroia sa spuna si cand l-am intrebat mi-a raspuns la fel.
Apoi Dani a luat masina lui si a spus si el:
-Si al meu s-a lovit de rame.
-Ce e rame? intreb eu deja curioasa, incercand sa inteleg limbajul lor codat.
M-a lamurit Dani imediat cu o definitie clara:
-Rame sunt chengi-crengi mai mici, de copac.
Lumina! Rame erau de fapt ramuri. Toata incurcatura pornise de la pluralul cuvantului ram sau ramura.
Ma bucur enorm cand Dani incearca sa-mi explice ceea ce eu nu inteleg. De fapt el este pasionat de gasirea tuturor definitiilor. Atunci cand fredoneaza cantecul fructelor, si ajunge la oranjada, le explica tuturor ca oranjada este de fapt suc de portocale.
Azi le-am dat ciocolata baietilor, mai intai lui Mircea si apoi lui Dani. Dani vazuse ca Mircea primise deja si se uita cu pofta la ciocolata, apoi la mine, apoi la Mircea. Apoi mi-a spus aproape revoltat:
-Mie nu mi-ai dat.
Zilele trecute baietii vorbeau intre ei, iar Dani ii explica lui Mircea:
-Cand o sa chesti-cresti mae-mare o sa fi un babat-barbat ca tata. Si eu la fel.
Ma bucura foarte mult sa-i vad ca se identifica cu tata, tinand cont ca pana acum au stat mai mult cu mine, iar terapia a fost facuta in mare parte de mine. Ma pufneste rasul cand ii vad ca se incalta cu papucii tatalui sau cu hainele lui si ma anunta:
-M-am deghizat in tata. Acum nu mai sunt eu, sunt tata.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
