twitter
rss

AUTISM ROMANIA vă invită la Conferința națională

„Educația – pilon central în dezvoltarea persoanei cu autism și un drept fundamental”

5 si 6 iulie 2010, București, Hotel Ibis-Palatul Parlamentului

Conferința este primul eveniment dedicat educației copiilor, tinerilor și adulților cu autism din România. Acesta este organizat în cadrul proiectului „Un punct de sprijin pentru familiile cu copii cu autism”, finanţat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein și Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European (SEE), și realizat în parteneriat cu Centrul de Resurse Juridice și Asociaţia Creativ, și va reuni reprezentanţi ai autorităţilor statului, ai formatorilor și ai beneficiarilor.

Mai multe informatii aici.

Înainte de a face o schimbare în modul de a trăi şi gândi, românii au avut de ales un model cultural şi uman, dintre civilizaţiile Europei secolului al XIX-lea.

Românii din secolul XIX se aflau într-o perioadă de căutări, ambiţii politice, sociale şi culturale. Nevoia lor de occidentalizare devine evidentă în anii 1820-1830 şi procesul ia amploare la mijlocul secolului şi în special în cea de-a doua jumătate a secolului.

Nu se poate nega pentru societatea românească a secolului XIX influenţa modelului german şi într-o mică măsura a celui italian şi chiar englez, dar de departe cel francez rămâne predominant1.

Sensibili la pericolul slav, austriac şi maghiar, românii doresc apropierea de blocul latin occidental, reprezentat în primul rând de Franţa. Europa secolului XIX continuă să fie intr-o oarecare masură „franceză”, de aceea romanii îşi caută reperele într-o „lume franceză”. Probabil că influenţa franceză s-ar fi produs indiferent dacă eram sau nu un popor latin, pentru că „nu e colţ de pământ european în care civilizaţiunea franceză să nu fi adus o îmbunătăţire, să nu fi dat naştere unei aspiraţiuni nouă, să nu se fi manifestat într-un chip sau altul”2. „Dar nicăieri mai mult ca în Principatele române nu s-a simţit mai adânc această influenţă care a avut darul să zdruncine din temelie vechea stare de lucruri şi să întroneze principii de vieaţă, de libertate şi de progres”3.

Influenţa franceză a pătruns în spaţiul nostru sub forme cât mai variate din cele patru orizonturi: din sud, datorită grecilor fanarioşi; din răsărit prin intermediul ruşilor ; din vest odată cu oamenii Revoluţiei şi din nord, cu românii transilvăneni care, la momentul oportun au deşteptat în Principate sentimentul originii latine4

Voinţa de occidentalizare, în special după modelul francez a fost aşa de puternică încât unii spun că românii au fost practic colonizaţi fără prezenţa colonizatorului, ceea ce reprezintă una din cele mai mari reuşite ale epocii moderne5.

„Imitarea moravurilor şi a manierelor franţuzeşti înseamnă mai mult decât simpla cunoaştere a francezei, introducerea ideilor de provenienţă franceză înseamnă mai mult decât simpla imitare a manierelor, conştiinţa că aparţii , ca popor, aceleeaşi ginţi ca francezii aduce şi ea ceva în plus, căci face ca influenţa franceză să fie iubită cu adevarat”6 .

Limba franceza devine limba vorbită în saloanele boierilor romani, ba chiar limba conversaţiei zilnice. Aceasta este limba la modă în secolul al XIX-lea. Tinerele fete sunt educate în manieră „a la francaise” în pensioane particulare deschise chiar de institutori francezi. Franceza şi pianul devin două lucruri esenţiale în zestrea unei tinere fete. Un rol important l-au avut consulii francezi de la Iaşi şi Bucureşti, care au îndemnat constant elita românească să-şi trimită copii la studii în străinătate şi în special la Paris. Tânăra generaţie dorea să imite cu orice preţ tot ceea ce se credea „bun” la Paris sau în lumea occidentala, căzând adesea în exagerare, poate chiar în caricatural7.

Românii au învăţat de la ruşi „dansurile europene” : poloneze, franţuzeşti , valsuri etc. În felul acesta lumea a învăţat să-şi umple serile. Însuşi cuvântul soiree , sub forma soarea, a intrat cu acest prilej şi a rămas în limba româna. Petrecerile pănâ noaptea târziu şi dansurile au fost în Principate opera ruşilor8. Odată cu dansul a fost introdusă şi muzica europeană ceea ce le-a determinat pe doamne să-şi achiziţioneze pianuri şi implicit să ia lecţii. Mesele săţioase şi siesta au fost abandonate în favoarea mersului la teatru, operă sau baluri. Se copiază cu frenezie tot ceea ce este nou : maniere de a vorbi, de a se îmbrăca şi mai ales de a gândi.

Ruşii au produs o vie impresie datorită uniformei militare purtate. Tot ei au un mare aport la pătrunderea noului în vestimentaţia românească. Au obişnuit populaţia cu noile tipuri de îmbrăcăminte. De asemenea au sedus marea aristocraţie prin politeţea rafinată a manierelor, politeţe pe care au avut modestia să o numească „politeţe franceză”.

Pictorii itineranti straini, purtatori ai noului spirit artistic cat si al vestimentatiei de ultima ora sunt unii din cei care au statuat incet incet, portul hainelor „nemtesti” la noi. Eleganta unora din artisti ii facea adevarati arbitrii ai modei, precum Miclos Barabas, Livaditti etc.

Indiferent prin ce filiera vine influenta, pentru o mare parte a elitei romanesti, modelul occidental devenea, simplu, modelul francez. Idealul era ca Romania sa se transforme intr-o „mica Franta”, iar Bucurestiul, la randul lui, sa devina „micul Paris”9. Dupa 1866 si pana la primul razboi mondial s-a produs o preluare cantitativa a modelului politic, cultural si social francez, si acest lucru numai la nivelul elitei. Abia dupa primul razboi mondial intalnim o receptare a influentei franceze gradual si la celelalte segmente ale populatiei, dar o receptare selectiva: aparusera noi modele.

Romanii n-au regretat niciodata si probabil nu vor regreta apropierea de Franta. Multi chiar au exagerat rolul Frantei in dezvoltarea Romaniei. „A fost dat Frantei sa lumineze, sa incalzeasca si sa readuca la viata un popor uitat in barbarie si in suferinta, in rasaritul Europei”10. Inca de la inceput, romanii au inteles rolul binefacator al limbii si ideilor franceze, raspandite initial de o sumedenie de calatori, de scriitori si de emigranti francezi. Insa de-abia dupa 1840 unii exercita si altii primesc in mod constient „inraurirea, ce trebuia sa aduca la lumina si la vieata poporul nostru”11.

De asemenea, Pompiliu Eliade considera ca „era scris ca ridicarea acestui mic popor rasaritean al moldo-vlahilor sa nu se poata infaptui decat prin influenta franceza si ca trebuia sa primeasca germenii ei din cele mai diferite directii”. Cu toate acestea, Pompiliu Eliade se arata nemultumit de faptul ca datorita acestei copieri fidele a modelului francez, romanii nu pot infaptui o adevarata civilizatie romaneasca „aceasta civilizatie este departe de a fi constituita in intregime, nu este limpede inca daca Romania este altceva decat o mica Franta rasariteana, daca sufletul romanesc a pus stapanire deplin pe el insusi.”

Admirator infocat al Frantei, V V Hanes, era fericit ca Franta „a izbutit sa ne regenereze si sa ne emancipeze”, facand „o natiune constienta din tara nenorocita , corupta si exploatata de toti strainii.” Parerile celor doi amintiti ilustreaza de fapt foarte clar mentalitatea si starea de spirit a epocii. Franta era modelul spre care aspirau toate culturile, ea devenise pentru noi drept o „a doua mama”.

Cultura franceza a influentat toate domeniile vietii publice romanesti, incepand cu politica, continuand cu legislatura, literatura, si sfarsind cu moda vestimentara. Totul incearca sa fie francez: alimentatia, cafenelele, restaurantele, casele de moda, librariile. Inclusiv arhitectura orasului se schimba sub impulsurile influentei franceze. Planurile de constructie au apartinut atat arhitectilor francezi Paul Gottereau, Albert Galleron, Emil Andre, Lacomte de Neuilly, cat si romanilor formati in Franta, D Berindei, Ion Mincu, etc.

Orasele mari incearca sa satisfaca dorinta aceasta de civilizatie si de libertate. „Civilizatia” era satisfacuta , pe atunci de saloanele frecventate de calatorul francez, comparabile cu cele pe care le lasase in urma la Paris: „ Dans les salons des boyards roumains, on tout est francais, depuis les toilettes jusqu a la conversation, on se croirait a Paris”12. Acelasi lucru il constata si Ulysse de Marsillac: „intrati intr-un salon, va aflati la Paris. Mobilierul cel mai elegant, toaletele cele mai moderne si de cel mai bun gust”13 .

„Salonul si cafeneaua au devenit adevarate institutii”.14 Saloanele cele mai frecventate sunt precedate de anticamere pline de pelerine lungi, mantale de blana, toate lasate acolo de vizitatoare.

Civilizatia noastra nu se putea forma decat revolutionar, adica brusc, „ prin importatie integrala si fara refacerea treptelor de evolutie ale civilizatiei popoarelor dezvoltate pe cale de crestere organica”15. Si moda vestimentara poate fi analizata din acest punct de vedere, tinand cont ca realitatea modei romanesti este strans legata de cea franceza tocmai prin acest proces de importatie integrala despre care ne vorbeste E Lovinescu. Moda feminina romaneasca se supune acelorasi legi ale imitatiei si anume ea este preluata de la francezi, de sus in jos, mai intai in paturile superioare unde receptarea noutatilor este foarte mare.

Tinand cont de natura revolutionara a formatiei noastre, prin contact brusc si diferenta de nivel, imitatia a luat la noi un caracter de integralitate, adica am imprumutat formele Apusului fara distinctie, in masa. Este adevarat ca aceasta imitatie servila are loc doar in prima parte a procesului, cea de-a doua parte fiind puternic imprimata cu spiritul critic

Prezenta in tara noastra a negustorilor, croitorilor, modistelor, coaforilor straini , in special francezi si germani, si care lucrau dupa jurnalele aduse cu ei, reprezinta un argument in favoarea sincroniei vestimentatiei romanesti cu moda in vigoare din Occident. De retinut totusi ca doar elita bucuresteana si ieseana erau intr-adevar in pas cu moda occidentala. Restul populatiei nu avea un ritm de asimilare atat de rapid16. Pentru a fi in pas cu moda era nevoie de mijloace materiale, indispensabile pentru achizitionarea unor toalete luxoase si costisitoare.

Dupa cum stim, numarul inventiilor sau al ideilor originale ale unui popor este limitat, putem spune deci ca imitatia este prima forma a originalitatii, in sensul ca prin adaptarea la unitatea temperamentala a rasei, orice imitatie ia cu timpul un caracter specific. In concluzie originalitatea civilizatiei noastre consta in adaptare si in prelucrare.

Tonul modei era dat in continuare de marile capitale europene, Paris cu precadere, apoi Viena, St Petersburg si mai tarziu Londra. Initial, boierii isi comandau hainele chiar de la sursa, la marii croitori europeni. Cu timpul marile case de moda isi deschid sucursale la noi, unde nevoia de eleganta devine imperioasa. Treptat si croitorii romani „se ingenuiaza in modele cat mai luxoase si sofisticate, pe gustul epocii si dupa punga comanditarului”17.

Incet , dar sigur, gustul elegantelor noastre este stabilizat si orientat de maestrii croitori straini si locali.

„ Sa fim siguri ca ceea ce a fost adoptat in Franta, tara luxului si a elegantei, va fi adoptat si la noi”18.

Iata ce scrie un ziar roman in 1898: „In zadar se incercara Germanii sa introduca lucruri noi in moda, numai Francezilor le este dat sa faca aceasta”19.

In special curentul junimist este cel care critica imitarea servila a formelor civilizatiei apusene. C Negruzzi crede ca procesul formatiei culturii noastre este pur imitativ: „am luat totul de la altii, superficial. Ni se pare ca prin asta intram busta in civilizatie. Si apoi, fiindca civilizatia se introduce prin femei, incepem a avea si noi loretele noastre, fetele de marmora,[…] incepem a avea luxul ”20.

Aceasta atitudine fata de imitatie nu este specifica doar curentului junimist, avem exemple de francezi care privesc cu ochi critic starea de fapt din Romania. Francezul de Mouy in cartea sa „Lettres du Bosphor: Bucarest, Constantinople, Athenes” din 1879, critica situatia capitalei romanesti: este aceeasi antitesa ca in toata tara „intre luxul frances sau rusesc si miseria orientala. Elementele par a fi reunite prin hasard mai curand decat prin atractiile vietii impreuna”21. Trec alaturi popi zdrentuiti si echipagii de lux, nicaieri originalitate, nicaieri armonie.

Si aceste defecte le semnaleaza in toata viata noastra, rapid transformata. Romanii sunt „o rasa inca rau echilibrata, care ia adesea viciile drept eleganta (…), si totul este de ordin composit, facut din bucati, nicaieri o forma caracteristica, o societate distincta. De fapt ei nu au nici fisionomie bine hotarata, nici o literatura, nici industrie, nici arhitectura care sa le apartina si nu pot concepe alt progres decat imitatia mai mult sau mai putin fericita a popoarelor europene”22. Francezul a remarcat diferentele sensibile intre elita si masele populare si crede ca elita „s-a adaptat doar la suprafata, moravurilor si formelor exterioare de viata occidentala, pe cand masele largi si-au pastrat fondul lor taranesc local” 23.

Concluzia este că „ orice s-ar face, orice s-ar zice, tot Parisul rămâne centrul prin excelenţă al bunului gust şi care învaţă femeile din lume arta de a se îmbrăca bine”24.

Ori de câte ori doamnele admirau într-un magazin o pălărie, o rochie, o haină, o fantezie oarecare, de regulă vânzătorul adauga „obiect parizian, model sic din rue de la Paix”.


1 M Nitelea , Receptarea valorilor franceze in viata cotidiana a elitei bucurestene (1866-1914),in Materiale de istorie si muzeografie, vol XV, Muzeul mun Bucuresti,2001, p182;

2 V V Hanes ,Francezii si Romanii. Conferinta tinuta in sala teatrului comunal maior G Pastia, Focsani, Tipografiile Unite „Sporul”, 1914, p 5;

3 Ibidem;

4 P Eliade, Influenta franceza asupra spiritului public in Romania, E ditura Univers, Bucuresti, 1982, p227;

5 Vezi M Nitelea, op cit, p 182;

6 P Eliade, op cit, p228;

7 Vezi M Nitelea, art cit, p184;

8 Idem , p 154

9 Vezi M Nitelea, art cit, p184;

10 V Hanes , op cit , p 5;

11 Idem, p 6;

12 I H Radulescu, op cit, p 19; ( In saloanele boierilor romani, totul este frantuzesc, incepand cu toaletele si terminand cu conversatia, astfel incat ai impresia ca esti la Paris);

13 Ulysse de Marsillac, op cit, p 98;

14 M Nitelea, art cit, p 193;

15 E Lovinescu, Istoria civilizatiei romane moderne, vol 3, Editura Minerva, Bucuresti, 1992, p 160;

16 Vezi S Dinca, , Traditie si inovatie in vestimentatia romaneasca (1830-1877), Bucuresti, 1996, p 49;

17 A S Ionescu, Moda secolului al XIX-lea romanesc, in Studii si cercetari de istoria artei, tom 28/1981, p 99;

18 Moda, an II, nr 19/ 20 iunie 1906, p 1;

19 Moda ilustrata, an II, nr 48 / 5 decembrie 1898, p 502;

20 Idem, vol 2, p 99.

21 N Iorga, Istoria romanilor prin calatori, vol 3, Bucuresti, 19 , p 257;

22 Ibidem;

23 G Potra, Bucurestii vazuti de calatori straini, secolele XVI-XIX, Editura Academiei, Bucuresti, 1992, p 227;

24 Moda ilustrata, an VI, nr 37/ 14 septembrie 1902,p 290;


NB: capitol din lucrarea mea de licenta Evolutia modei romanesti intre 1870-1914

Intr-o zi baietii se jucau cu motocicletele de jucarie, pe covorul din biblioteca. Mircea , ca de obicei, poceste cuvintele si spune:
-Ma joc cu cotoceta.
-Micea, te-ai postit si tu ! Nu se zice cotoceta, se zice mo-to-ci-che-ta, il corecteaza Dani foarte serios.

Mircea se alinta si striga mereu, pentru orice fleac Mama!
Dani sta si se gandeste putin si ne spune:
-Daca Micea stiga toata ziua doal mama, eu o sa stig bunica!

Saptamana trecuta, am mers la psihologoped, dar Dani nu se dadea dus pe scaun. Statea langa mine si cauta pretexte:
-Nu pot sa meg, nu mai am benzina!
Mamica unui baietel, se ridica, foarte inspirata si se preface ca-i baga benzina in rezervor, in spate, si minune: Dani intra in joc si porneste catre scaunel, foarte incantat de raspunsul primit.

In ultima vreme, ne chinuim cu regulile astea si Dani testeaza zilnic limitele, desi stie clar care sunt regulile si mai ales consecintele.
Eu:-Stai cuminte ca altfel...
Dani:-Daca nu sunt cuminte, ce se intampla?
Eu:- O sa te pedepsesc. Daca nu respecti regulile( regula era sa se joace frumos cu Mircea si sa nu-l loveasca sau deranjeze) se intampla doua lucruri: unu ma supar foarte tare si ma intristez, si doi, vei suporta consecintele, adica vei primi o pedeapsa.
Dani:-Ihm, spune ganditor.

Eu plec din camera si nici nu ies bine ca aud in urma mea urletele lui Mircea. Dani il impinsese, desi Mircea se uita frumos la televizor si nu-l deranjase cu nimic. Dani astepta sa ma intorc sa vada daca pun in aplicare regula.
Evident ca am aplicat pedeapsa, adica 5 minute la el in camera, singur, accentuand faptul ca acum are ocazia sa vada ce se intampla cand nu asculta.

Asta a fost problema la care am lucrat in ultima vreme, si se pare, ca cel putin pentru moment am gasit o solutie.

Am stabilit, de comun acord cu baietii, sa spunem inainte de culcare niste cuvinte magice, menite sa sperie monstrii si sa-i tina departe. Cuvintele noastre sunt: Abracadabra, monstrule dispari!

Pe langa asta, pentru ca nu este suficient, l-am pus paznic pe Croco, crocodilul urias de plus. I-am explicat lui Dani cum Croco, cu dintii lui mari si gura imensa, il va inghiti imediat pe monstrul care ar indrazni sa se apropie de patul lui. A fost foarte multumit de varianta asta. E foarte mandru de Croco al lui cel viteaz.

Si al treilea lucru necesar este lampita de veghe, pentru ca monstrii nu se apropie atunci cand este lumina.

De doua zile, e liniste in camera baietilor, si mai mult somn. Sunt atat de haiosi cum spun cuvintele magice, si mai ales cat de convinsi sunt de puterea lor.

O prietena de-a mea, avand si ea tot doi baieti, dar mai maricei, a folosit lampa de veghe si stropitul cu aghiasma in fiecare seara, pentru indepartat monstrii, si merge perfect. Asa ca fiecare are monstrii lui si metodele proprii de aparare.

Dani se trezeste de la un timp noaptea. Si adoarme din nou, cu greu.
-Tebuie sa stea cineva cu mine, imi explica. Mi-e fica de intunelic. Nu pot sa adom singul.

O perioada a fugit in camera la noi si dormea cu noi, a incercat sa intre si in patul bunicii dar nu l-am mai lasat. I-am spus ca are o camera foarte frumoasa si mai mult decat atat doarme cu Mircea, deci nu este singur.

Dupa cateva nopti de plansete, am hotarat sa-i pun o lampa de veghe si a parut sa functioneze. Nu se mai ducea la altcineva in camera, in schimb statea treaz in patul lui pana dimineata si-i spunea povesti ursuletului sau, Beni. Se trezeste pe la ora 1 si jumatate, noaptea si se duce la baie, dupa care adoarme foarte greu. In ultimele zile s-a culcat in camera mica, pe care m-am gandit sa o fac camera lui.

Azi a venit si ne-a spus:
-N-am dormit toata noaptea. Iar a venit monstru!
-Ce monstru?
-Din dulapul cel mai mic.
-Hai sa ne arati unde!
Ne duce in camera lor si ne arata comoda cu sertare.
-Cum arata monstrul asta? intreaba tata.
-E un monstru verde cu buline rosii.
-Dar am lasat lampa de veghe si monstrii nu vin la lumina, incerc eu sa-l conving.
-Ba vine pe geam din camera cealalta, ma contrazice Dani.

Imi aduc aminte ca si mie imi era frica de intuneric, desi dormeam cu bunica, cand eram mica. Si monstrul meu era urat si avea ochi rosii. Nu mai stiu cum am reusit sa scap de el, ca sa-l pot ajuta si pe Dani sa-si infranga frica.

Despre hotul de gogosi

Marti seara Dani a primit a doua gogoasa, din care a mancat doar cateva imbucaturi. Dimineata mai mancase una, de fapt asa mananca el, cate una pe zi. De obicei ii pastram una si tatei, seara.
-Dani, mai mananci?
El m-a ignorat si si-a baut laptele.
-Dac nu mai mananci i-o dau lui tata! am insistat eu.
Dani m-a ignorat din nou.
Eu i-am dat gogoasa tatei, iar tata l-a mai intrebat de doua ori daca mai vrea sa manance din ea. Dupa ce tata a mancat-o pe toata, s-a trezit si Dani ca mai vrea gogoasa.
-Veau gogoasa inapoi, a strigat la noi.
-Nu se mai poate Dani, te-am intrebat de mai multe ori si nu mi-ai raspuns. Nu am de unde sa ghicesc ce vrei daca nu-mi spui.
Circul s-a amplificat, Dani tipand isteric:
-Ma duc sa cumpal de la magazin.
-Nu se poate, este seara, ora 9, si magazinul de gogosi s-a inchis. Va trebui sa astepti pana maine dimineata.
-Nu, eu veau gogoasa acum.
Gaseste o solutie de moment:
-Ma duc sa fac o gogoasa in bucataie.
-Bine, ii raspund eu si ma uit cum se indreapta spre bucatarie, dar se opreste si-mi spune:
-Din ce se face o gogoasa?
-Pai din faina, apa, drojdie, zahar.
-De unde iau faina?
-Nu mai avem, ii raspund si astept sa vad ce face in continuare.
Incepe iar sa planga si sa tipe, dupa care se repede furibund la tata:
-Hotule de gogosi. Uite ce burta plina ai. Chemati politia sa vina sa-l inchida pe hotul de gogosi.

Pe noi ne pufnea rasul, dar el era foarte serios, iar tata se simtea vinovat ca mancase gogoasa.
Distractia a durat o jumatate de ora, timp in care si tata si buni au incercat sa-i explice ca nu mai sunt gogosi la magazin si trebuie sa astepte pana dimineata.

Am reusit sa-l calmez promitandu-i doua gogosi in dimineata urmatoare. Si pentru a fi sigura ca m-a inteles l-am intrebat daca a auzit ce am spus, apoi daca a inteles explicatia, daca o accepta si mai ales sa aiba rabdare pana la indeplinirea dorintei, adica pana dimineata. Luand totul sistematic, a inteles si s-a calmat.

Imi faceam griji ca acest comportament ar fi un regres, dar stand de vorba cu tatal lui Selin mi-am dat seama ca nu este un comportament particular ci unul normal, pentru ca si Selin a facut o faza asemanatoare, cu bananele, la ora 11 noaptea.

Asociatia Sport pentru Viata, infiintata de campioana mondiala Gabriela Szabo, are placerea sa va invita maine, 5 iunie, la Arenele de Joaca, cel mai mare eveniment sportiv pentru copii. Arenele de Joaca au ajuns la a cincea editie in Bucuresti si se vor desfasura intre orele 10.00 si 18.00, in parcul Herastrau, intrarea Charles de Gaulle.

La eveniment vor fi prezente mari personalitati din lumea sportului, care ii vor incuraja pe cei mici sa faca miscare: Gabriela Szabo (campioana mondiala la atletism), Monica Rosu (campioana mondiala la gimnastica), Diana Oprea (campioana mondiala la fitness), Otilia Badescu (campionă europeana la tenis de masa), Laura Badea (campioana mondiala la scrima) si Oana Pantelimon (campioana la atletism). Evenimentul include numeroase activitati sportive pentru parinti si copii: baschet, volei, badminton, fotbal, mini-golf, popice, tenis de masă, gimnastica, competitii de atletism sau escalada.

Va asteptam maine, impreuna cu cei mici, sa va bucurati de o zi de miscare in parc!

Pentru mai multe detalii si pentru interviuri cu sportivii prezenti, ma puteti gasi maine in zona organizatorilor.

De luni, Mircea tot face febra, e somnolent, se vaieta mereu de burtica si chiar taraste un piciorus. De cum a facut febra l-am bagat pe antibiotic, dar degeaba. De doua ori pe zi si o data pe noapte, Mircea se infierbanta vizibil. Ne temeam de o apendicita.

Ieri l-am dus la medicul pediatru sa vedem ce sa-i mai facem. Dani s-a aratat amator sa ne insoteasca explicandu-ne:
-Vin si eu cu voi, sa-l consulte pe Micea. Pe mine nu ma consulta, eu nu sunt bolnav, asa ca Micea.
-Dar cu ce masina megem? ma intreaba imediat.

Ajungem la dispensar unde asteptam ceva timp, noroc ca mai arau doi baieti acolo si s-au antrenat la joaca, la fuga, si astfel a mai trecut timpul.

La consultatie Mircea nu e prea cooperant, trage de hainuta in jos, nu vrea sa spuna nimic. El vrea doar acasa. Concluzia? Sa continuam tratamentul cu antibiotic, antitermic si expectorant iar pentru a ne lamuri ce e cu durerea de burta, ne-a dat trimitere la urgenta la spitalul Grigore Alexandrescu.

Ne-am imbarcat in masina lui Enal, prietenul nostru turc, in timp ce Dani plangea sfasietor langa buni:
-Veau sa meg si eu cu voi. Veau sa vad cum il consulta pe Micea. Nu ma lasati aici singul. Am nevoie de mama mea, si alte de acest gen.

Mircea s-a comportat bine pe drum, tinand cont ca el are rau de masina. Mai mult decat atat a fost si foarte aglomerat.

In sfarsit am ajuns la spital, unde Mircea a fost cumintel si a asteptat sa intre la Chirurgie. In fata noastra erau vreo cinci copii, dintre care 2 bebelusi. Cand am intrat dna doctor l-a pacalit sa se intinda pe pat si l-a tot intrebat de una de alta, s-a lasat deposedata de ceas pentru ca junele sa fie relaxat. Dupa ce l-a palpat bine peste tot, ne-a dat verdictul: nu e apendicita. Mircea nu a vrut sa raspunda la intrebarile pe care i le punea, maraia tot timpul, dar sand sa plecam, l-a apucat vorbaria. I-a spus doctoritei ca are ceasul mic si uite, o stagiara avea un ceas mai mare si mai frumos. Dumnealui inspectase tot cabinetul si pe toata lumea. De aici ne-a trimis la Pediatrie si la Ortopedie.

La Ortopedie era o coada imensa, si culmea in jumatate de ora se terminau consultatiile, asa ca am renuntat. Ne-am dus la Pediatrie unde era liber, Mircea a mimat niste dureri abdominale de toata frumusetea, insa a fost mai vorbaret. Si aici ni s-a spus sa continuam tratamentul deja inceput si cam atat.

In afara de sperietura, de plimbat de la o sectie la alta, de aglomeratie in trafic, totul a fost bine. Acasa Dani s-a bucurat sincer sa ne revada, mai ales pe Mircea:
-V-am asteptat, mi-am facut ghiji, ne-a spus Dani.

Asa ne prezentam noi, zilele acestea. Mircea mai rau decat Dani, a facut febra vreo doua zile, Dani laudandu-se cu un nas frumos curgator.

Intre doua administrari de antibiotic, Mircea mai mult a dormit si in putinul timp cat a fost treaz s-a uitat la DVD, la Mr Bean, la pozele pe care le-am facut la Gradina Zoo sau la cele din Herastrau. Am cantat mult, am spus poezii, am citit povesti, ne-am jucat cu puzzle din lemn si cu margelele de lemn, care asteptau sa fie insirate pe snur.

Azi am fost la gradinita sa platesc engleza lui Dani, pentru ca mi-a amintit aseara Dani cand a inceput sa strige dupa Mircea:
-Come back, Mircea, am zis Come back.

Cel mai mare eveniment sportiv pentru copii, Arenele de Joacă, va reuni în parcul Herăstrău, pentru a cincea oară, copiii şi părinţii din Bucureşti. Evenimentul se desfăşoară pe 5 iunie, la intrarea Charles de Gaulle a parcului, între orele 10:00 şi 18:00. Proiectul este realizat de Asociaţia Sport pentru Viaţă, înfiinţată de campioana olimpică Gabriela Szabo în 2006.

Evenimentul include, ca şi la celelalte ediţii, numeroase activităţi sportive pentru părinţi şi copii: baschet, volei, badminton, fotbal, mini-golf, popice, tenis de masă, gimnastică, competiţii de atletism. De asemenea, vor fi organizate şi ateliere de TSA (tehnica speologiei alpine) şi de escaladă pe panou. Cei mici vor primi premii şi vor putea să participe la tombole. Pe tot parcursul zilei, copii talentanţi din capitală vor fi prezenţi pe scena evenimentului, pentru momente artistice şi sportive.

Mai multe informatii aici.

Desi Mircea vorbeste foarte mult si de cele mai multe ori in fraze, are cateva cuvinte pe care le poceste intr-o forma originala si oricat ma chinui sa-l corectez, deocamdata nu reusesc.

Primul cuvant, foarte des folosit este tugugan-tobogan, urmat de butuchie-bucatarie si cotoceta-motocicleta. Biblioteca la el se spune bitoteca si apa plata era pana de curand apa pie.

Nu m-am lamurit inca ce inseamna itioi in fasit, dar descopar eu pana la urma.

Related Posts with Thumbnails