twitter
rss

Lui Dani ii place sa construiasca, fie bidimensional, fie tridimensional. Pentru ca tata fumeaza pipa, are si multe cutii cu chibrituri, asa ca Dani este foarte incantat sa vada ce se poate face cu ele, inafara de a aprinde pipa sau aragazul. Asa ca l-am invatat sa faca un copac, gard, casuta, trenulet, soare si multe alte lucruri. Primele, pe care le-a facut el, au fost formele geometrice.

Mircea e mare amator de imprastiat chibrituri si de facut bucatele, pe care Dani le strange cu grija si le foloseste la constructiile lui. Astept sa creasca mai mare sa incepem sa facem machete din chibrituri. Va fi interesant.

Pana una alta, asta e o poza cu maestrul in actiune. Dani este foarte meticulos.

Stiam ca poti invata denumirea fiecarui deget al mainii, prin desenarea conturului, acompaniata de celebra poezioara. Mai nou am invatat ca poti face multe alte lucruri din conturul mainilor tale. Ca de exemplu, poti face un cocos, gaina sau paun, coada pasarii fiind facuta din cele patru degete apropiate sau rasfirate iar degetul mare va deveni gatul si capul pasarii. Coloratul ramane la latitudinea fiecaruia. Evident nu uitati sa-i desenati si niste picioare.


De asemenea, din conturul pumnului inchis, poti face un melc sau o broasca testoasa. La fel, degetul mare devenind gat si cap pentru animal. Eu am facut un melc. E foarte simplu si haios.

Din conturul mainii, degetul mare si ultimele doua, adunate in palma, si doar aratatorul si mijlociul ridicate, se poate realiza un cap de iepuras foarte dragut, caruia va trebui sa-i adaugati doar ochi si botic cu mustati.

Fundatia World Vision Romania si Asociatia Puzzle Romania ne invita pe data de 26 febr. 2010, vineri, la ora 09:00, la seminarul "Copilul cu dizabilitati-cetatean roman, cu drepturi europene".

Seminarul va avea loc in incinta hotelului Ibis, str. Izvor 82-84, sector 5, Bucuresti.

Pentru inscrieri- mailuri: apr.autism@gmail.com si anamaria_vitelaru@wvi.org

In fiecare zi de vineri, la ora 16:00, va fi tinut cursul pentru părinţi, de catre d-na Dr. Terapeut Ocupaţional Renee McDannel.

Temele cursurilor, pentru luna Martie, vor fi:

05 martie 2010 - Jurnalul de comunicare parinti- copil
12 martie 2010 - Dizabilitatile din sfera proceselor senzoriale
19 martie 2010 - Circle Time - vom fi alaturi de copii si se va filma ( detaliile si comentariile in urmatorul curs, pe 02 aprilie 2010)
26 martie 2010 - Nu se tine cursul pentru parinti

Evaluările la terapie ocupaţională, logopedie şi kinetoterapie vor continua conform planificarilor.
  • In fiecare Sâmbăta, la ora 11:00, se desfasoara cursul de pictura "Sa comunicam prin arta"

Suntem asteptati in spaţiul alocat de DGASPC sector 6 din Aleea Istru nr.4- incinta Centrului "Sfantul Andrei" etaj 2.

Tot la gradinita, sala de clasa s-a schimbat miraculos prin aparitia unor flori, fluturi si randunele desenate foarte frumos, sau decupate din hartie glasata. De tavan au fost atarnate siruri intregi si colorate.

Am facut si eu o ghirlanda, pe care am atarnat-o, ca de obicei , in camera baietilor. Am folosit atat hartie glasata dar si hartie colorata mai groasa. Eu am facut si trifoi, pe langa flori si fluturasi. Puteti sa faceti si buburuze, albine, orice tine de primavara si timp frumos.

Nu va trebuie decat putina rabdare, niste resturi de hartie de prin casa si gata, ati obtinut o decoratiune care va inveseli putin camera. Baietilor mei le place sa le admire cand stau in pat, mai ales ca se si misca.

Tot saptamana trecuta, la gradinite s-a facut o lucrare despre girafa. Am incercat si eu cu Dani si Mircea, acasa, si au iesit foarte dragute.

Am desenat mai intai conturul girafei si baietii au lipit bucati mici de hartie glasata in interiorul conturului. La gradinita, cei de la grupa mica au lipit doar cateva bucati pe spatele girafei, petele ei , iar la grupele mai mari s-a incercat umplerea intregului spatiu.

Noua ne-a iesit cam asa. pe Mircea l-am mai ajutat eu, desi s-a descurcat foarte bine, iar pe Dani nu l-am ajutat chiar deloc. Este prima lui lucrare facuta de unul singur.

Iarna a plecat departe
Dupa ce ne-a viscolit.
Fluturasul, randunica
Iar pe plaiuri ne-au sosit.

Pomii de abia asteapta
Sa-nfloreasca, un popas.
Soarele a pornit pe campuri
Sa vesteasca al primaverii glas.

Barza-si face iar, pe casa
Cuibu-n toamna parasit.
Mieii zburda, codrul rade,
Tot pamantul a-nverzit.

Am cules cu bucurie

Am cules cu bucurie
Busuioc si iasomie,
Ghiocei si viorele
Sa le dau maicutei mele.

Dac-as fi un pic mai mare
As culege flori din soare
Si din lun-as lua margele
Sa le dau maicutei mele.

Mama- de Nicolae Nasta

Mama draga, pentru tine
In ziua asta eu as vrea
Sa-ti dau tot ce-i mai scump pe lume:
Soarele, luna si o stea.

Pamantu-ntreg si lumea toata
Sa fie-a tale, ma-ntelegi?
Si inima-mi la fel sa bata
Tot pentru tine. Ani intregi.

Dar cand ma vad cat sunt de mica
Maicuta buna, ma opresc
Si iti culeg o floricica, ti-o-ntind,
Soptindu-ti: Te iubesc.

Masa buna

La ospete ursul cere
Ursul cere, ursul cere.
Numai faguri plini se miere.-bis
Iepurasul vrea laptuci
Vrea laptuci, vrea laptuci.
Cat de multe sa-i aduci.-bis
Veverita vrea alune,
Vrea alune, vrea alune.
Capra iarba din padure-bis
Catelusul vrea un os
Vrea un os, vrea un os.
Plin de carne si gustos-bis.
Iar copii vor indata
Vor indata, vor indata.
Prajituri si ciocolata-bis.


Motanul pedepsit- de Elena Farago

Randunica e plecata
Dupa hrana pentru pui.
Cuibu-i singurel sub stresini
Si prin curte nimeni nu-i.

Rade sub mustati motanul
-Ce noroc!Pacat sa-l scap!
Iute sus... dar, poc, o piatra
Il loveste drept in cap.

Trist se tanguie motanul
-Miau si vai de capul meu!
Petrisor il ia in brate:
-Iarta-ma te rog, caci eu

Te-am lovit si rau imi pare,
Dar de bietii puisori,
Tie cum nu ti-a fost mila
Cand sarisesi sa-i omori?

Noi, animalele

Copii suntem si noi
Avem parinti ca voi.
Si frati, surori avem
Cu totii ne jucam.
Si fiindca suntem mici
Avem si noi bunici.
Cu glas domol si bun
Povestile ne spun.
Ne sfatuiesc mereu
Ce-i bun si ce-i rau.
Aveti prieteni mii
Iubiti-ne, copii!

Pana sa apara si la noi jocurile de gen Imbraca papusa, eu am facut acum 2 ani o varianta proprie. Pe un carton am pictat un baiat si o fetita, accentuand diferentele de vestimentatie, apoi am facut tot din carton pictat hainute de schimb.

Dani a fost incantat de acest nou joc, si chiar si acum, dupa atata timp, si Mircea e interesat de el. Acum au aparut jocuri cu plansete magnetice, pe care pui segmentele corpului si haine. Primele jocuri pe care le-am vazut eu, erau niste puzzle de lemn, si totul se facea prin schimbarea hainutelor divers colorate, asezate in stanga si dreapta. Exista si piese de lemn cu magnet, care se aseaza unele peste altele, imbracand astfel omuletul gol cu pantaloni, tricou, pantofi, palarii etc.

Sunt multe jocuri de gen, si pe internet. Dani este incantat de Patato Guy. Pentru fetite sunt jocurile cu Imbracati-o pe Barbie.

Incepand de maine , in cadrul proiectului “Fotbal pentru persoanele cu autism”, se vor desfasura antrenamente in sala de sport a scolii Nr 5 ,Corneliu Popescu din Bucuresti (in Piata Amzei) incepand cu ora 17.00.

Suntem invitati, impreuna cu copiii, la aceste sedinte de antrenament. Deocamdata sedintele sunt gratuite.

Cerintele sunt: copiii sa fie imbracati adecvat orelor de sport, si eventual sa aiba o minge de fotbal.

Sursa : materialeaba


Cursul de kinetoterapie, al doamnei kinetoterapeut, Irina Lungeanu, s-a tinut in locatia obisnuita si au fost cam 7 parinti prezenti.

Ni s-a facut o scurta prezentare legata de definitia si scopul kinetoterapiei. La noi este mai mult cunoscuta sub numele de gimnastica medicala. Oricum ea inseamna miscarea intregului corp dar si a fiecarui segment in parte, sau combinat.

Kinetoterapia urmareste observarea si corectarea a trei activitati de baza: postura corpului ( corpul aflat in repaus si echilibrul), locomotia ( adaptarea si readaptarea corpului la mediu, rostogolirea, mersul, alergarea etc) si manipularea obiectelor ( prindere, aruncare, rasucire, tragere etc).

Kinetoterapia pediatrica se adreseaza copiiilor si se realizeaza prin joc. Se urmareste stabilirea unei interactiuni, comunicari verbale sau nonverbale, si treptat se vor invata reguli simple de interactiune sociala de genul asteptatul randului, colaborarea intr-un joc. Cu ajutorul jocului, kinetoterapeutul va observa daca exista probleme tactile( de obicei tactil defensive) si va incerca treptat sa-l ajute pe copil sa se adaptaze oricarui mediu de joaca: nisip, iarba etc.

Prima sedinta de kinetoterapie este intotdeauna o sedinta de evaluare. Aceasta se va realiza prin combinarea mai multor metode de culegere a datelor si anume prin chestionarea parintilor in legatura cu dezvoltarea motrica la varsta fragede si nu numai, observarea directa a copilului in spatiul salii si nu numai, precum si aplicarea unui test standardizat care urmareste dezvoltarea copilului in functie de scala de dezvoltare a unui copil normal. Evident sarcinile aplicate copilului vor fi progresive, de la simplu la complicat.

Prin evaluarea kineto se pot observa probleme de genul scoliozei, platfusului si multe alte probleme de gen, dar si probleme de intelegere a comenzilor, probleme de gestionare a regulilor si probleme de integrare senzoriala( stimularea proprioceptiva).

Se recomanda reevaluari periodice pentru a vedea daca copilul progreseaza si-si corecteaza problemele sau dimpotriva stagneaza si trebuie abordate alte strategii.

Dupa prima evaluare, copilului i se va face un plan de interventie personalizata pentru acasa, si bineinteles se vor face o data sau de doua ori pe saptamana, exercitii cu kinetoterapeutul, in sala de kineto sau sport.

Kineto se recomanda si copiiilor cu autism. In general problemele, intarzierile in motricitatea fizica grosiera, daca nu sunt cauzate de probleme fizice, se datoreaza intarzierilor de dezvoltare din sfera socio-emotionala.

Ce mi s-a parut interesant si binevenit, a fost faptul ca la sfarsitul cursului ni s-a prezentat un filmulet, o minisedinta de kineto cu un copil cu Down, un traseu improvizat din materialele din sala, la care s-a adaugat si sarcina de colaborare cu un alt copil.

In ultima vreme i-am lasat mai mult sa se joace pe calculator. Dani e mai lent putin, in manuirea mousului, dar reuseste in cele din urma sa faca ce si-a propus. In schimb Mircea la 2 ani si jumatate e spirt, ii trebuie doar o singura data sa vada cum se face ceva si imediat pune in aplicare. Acum a ajuns sa-si deschida singur jocurile, sa le faca foarte bine si repede si apoi sa le schimbe.

Baietilor le place sa faca X si 0 pe internet, Dani cunoaste si regulile jocului si e foarte atent la mutari, Mircea, in schimb, nu e pasionat decat sa completeze mai repede patratelele . El stie ca atunci cand apare ceva scris cu rosu a castigat, iar daca e scris cu verde a pierdut.

Alt joc preferat este cel de memorie, memogame, de pe site-ul oficial Thomas. Dani se descurca foarte bine la descoperirea perechilor, tinand minte unde este fiecare carte. Limita lui este cam de 5 perechi. Si Mircea e incantat de joc.

Ultimele descoperiri, sunt jocurile Patato Guy. Dani prefera sa-si faca singur un orasel intreg si sa impodobeasca bradutul de Craciun, iar Mircea este mare bucatar, ornand de zor o pizza mare , cu de toate, mai ales cu salam, preferatul lui.

Ma uit cu uimire, cum noua generatie invata atat de repede sa se joace si sa foloseasca calculatorul. Mircea e amator si de deschis DVD playerul, de pus CD si DVD.

Concepţia romantică a vremii despre femeie o prezenta ca „o fiinţă bizară şi misterioasă aşa de slabă şi totusi puternică, aşa de strălucitoare, de gingaşă, graţioasă şi veselă”1. La această concepţie contribuia foarte mult vestimentaţia compusă din valuri întregi de voal diafan care transformau femeia într-o zână, a carei existenţă nu avea nimic în comun cu realul.

Femeia era privită, în general, ca o păpuşă frumoasă menită să fie alături de bărbatul ei, fără a juca un rol prea important în societate. S-a încercat scoaterea în evidenţă a slabiciunii fizice şi chiar intelectuale a acestei fiinţe fragile2. Foarte puţine referiri la calităţile intelectuale ale femeii apar în părerile contemporanilor. Situaţia femeii române era asemănătoare cu cea a femeii din apusul Europei, adică soţul era preocupat de afaceri şi de politică iar doamna stătea acasă. Ea avea foarte mult timp liber pe care îl întrebuinţa în mare parte pentru a se aranja şi pentru a participa la diverse adunări de societate unde îşi putea etala toaleta.

Dr G Bercar spunea într-o conferinţă publicată în 1891 la Bârlad că: ”sensibilitatea, mobilitatea şi nervositatea sunt caracterele distincte ale femeii şi acestea impun un mod de vestimentaţie variabil, colorat şi elegant”. Capriciul era tolerat cu îngaduinţă, singura arma a sexului slab fiind viclenia. În aria noastra de civilizaţie exista în secolul trecut prejudecata că moda e un conglomerat de „mofturi feminine”.

Moda vestimentară era una din preocupările de bază ale femeii române şi de abia spre sfârşitul secolului, odată cu emanciparea feminină, aceasta a trecut în plan secundar. Haina începe să nu mai insemne doar nobleţe şi bogăţie, adică diferenţă evidentă între clasele sociale, ci preocupări şi aspiraţii. Femeile înţeleg că mai importante sunt realizările ei şi nu felul în care apare îmbrăcată pe stradă. Haina nu suplineşte inteligenţa sau bunătatea.

Atitudinea faţă de vestimentaţie se schimbă în secolul XX, interesează mai mult cât este de practică şi de lejeră. Funcţia socială a costumului este treptat eclipsată, însă nu va dispărea niciodată.

Această stare de fapt se va observa şi din analiza atitudinilor diferitelor mijloace de informatie publică.


3.1. Atitudinea presei faţă de moda feminină

Dacă iniţial, presa românească oferea doar descrieri ale toaletelor la modă şi o enumerare a bunelor maniere cerute în societate la vremea respectivă, cu timpul se va trece de curtoazia şi păstrarea unui limbaj protector faţă de modă şi doamne, pornind chiar un atac contra acelora care fac din modă unicul lor ţel în viaţă. La început aluziile erau voalate, subtile, pornind de la descrierea unor lucruri evidente, cum ar fi timpul prea mare acordat de femeie pentru imaginea ei publică, ceea ce denota fie egoism, fie snobism. Însă asfel de luări de poziţie sunt mai frecvente în ziarele de interes general şi mai puţin în revistele de modă, de specialitate, a căror deviza era : „anul aceste se poartă […], aşa e ordinul şi nu e femeie care să nu asculte de ordinele faimosului general ce se numeşte Moda”3.

Într-un articol al vremii autorul arăta că „ toaleta este ocupaţiunea principală a damelor din timpul de faţă”4 şi că „ partea cea mai mare a dilei este sacrificată toaletei. Mai întâi este toaleta de dimineaţă, o îmbrăcăminte legeră potrivită cu timpul unde părul netedit este ascuns sub o bonetă gentilă[…]. Toaleta de dimineaţă e înlocuită de toaleta de vizită. Sera vin soarelele, Teatru seu Opera, unde eraşi se face o noua toaletă.[…] Eta , pe scurt ocupaţiunea dilei, care mai totă este consacrată numai toaletei”5 . Aceasta obsesie pentru îmbrăcăminte şi eleganţă, a femeilor, este usor ironizată în asfel de articole, din ziarele vremii.

Efectele acestei obsesii pentru moda de orice fel se pot observa într-un articol al revistei „Vatra”: „Dama modernă îşi lasă copilul în braţele doicei, iar ea ţine în braţe câni. Dama modernă îşi maltratează barbatul, slugile şi pianul; înjură şi cântă de se sperie vecinătatea. Dama modernă se duce la biserică numai când are pălărie nouă; la prietene se duce numai ca să-şi dea vânt poftei de clevetire. Dama modernă dorme până la amiadi; ea n-are idee ce e degetarul şi nu poate deosebi un ac de cusut de o furcă. Dama modernă ar da mult să ştie în ce ţară creşte sarea din păment şi cum sug puii de pasere lapte de la mamele lor. Dama modernă mănâncă pe ascuns oue şi şuncă iar la masă între oaspeţi ia numai doue linguri de supă, ca să se arate delicată, iar când o întrebi cum se numeşte cel mai mic copil al ei, îţi răspunde „Nu ştiu, domnule, întrebaţi ve rog pe doică””6.

Femeii i se recunoştea dreptul de a fi elegantă, chiar şi cultă, însă fără a-şi însuşi prerogativele bărbatului, adică dreptul la vot sau la exercitarea unor profesii considerate masculine, cum ar fi avocatura şi politica. Opinii discriminante apar reproduse chiar şi în presă. Unii erau de părere că femeia nu era altceva decât o creatură „qui s’habille, qui babille et qui se deshabille”7. Împotriva acestor discriminari se va contura poziţia mişcării feministe, axată pe ideea emancipării femeii prin educaţie şi nu prin moda vestimentară şi cochetărie.

Modelul vestimentar propus doamnelor noastre, în toate ziarele româneşti, era cu precădere cel francez: „ La alergările de primăvara am observat o tendinţă spre sobrietate. Elegantele noastre vor să-şi lepede ornamentaţia bogată şi policromatică a levantinelor şi să adopte unitatea armonica a modei pariziene. Aceiaşi tendinţă am remarcat-o în recepţiile diplomatice şi în căsătoriile din lumea bună. Peste tot eleganţa bucureşteană caută să se emancipeze şi să se îndrepte spre adevărata frumuseţe”8. Însă această tendinţă se observă de-abia puţin înainte de primul război mondial, altfel vestimentaţia era pompoasă şi prea puţin practică.

Remarci personale ale ziariştilor la adresa unor mode încep să se facă simţite, este adevărat cam timid: „ Nu se vede decât aur şi argint pe rochii, pe mantale, pe pălării. Lucrurile aşa scânteietoare nu sunt agreate de toţi, însă gustul timpului este de a lua ochii”9.

Când moda încearcă să se impună cu orice preţ, chiar nesocotind bunele maniere, ziarele încep să ia atitudine şi să ofere sfaturi pentru a stopa unele deprinderi considerate „bizare” şi chiar de prost gust: „Nu este bine ca o doamnă, într-un costum splendid de teatru ori de bal, să umble pe stradă. Pretutindeni ved doamne, chiar din societatea înaltă, care caută să-şi facă o reputaţie îmbrăcându-se bizar şi urmând cu furie cele mai mici capricii ale noului”10.

Ziarele încep treptat, treptat, să condamne mai vehement, în rubricile lor dedicate mondenităţii, femeia a cărei viata gravitează în jurul hainelor şi ale aparenţelor: „Femeea pentru care capriciul şi moda sunt singurii idoli, singurele obiecte ale cugetărilor ei, ale vorbelor ei, ale dorinţelor ei, este fiică rea, nevastă necredincioasă, mumă nenorocită. O femee crescută bine alergă pote după modă, dar mai înainte de a o urma observă dacă e decentă, dacă va dura. După ce a ales, ea o modifică după gustul şi persona sa”11.

De asemenea ziarele încep să catalogheze tipurile de femei elegante: „o femee elegantă, care nu este practică în acelaşi timp, nu merită să poarte acest titlu. Cochetele pot purta în plină iarna rochiile subţiri de muselină sau de gaz seara pentru că ştiu cum să se păzească la eşirea din teatru sau sala de bal”12.

Tinerele fete erau educate încă de mici să fie elegante şi cochete. Vina pentru felul lor de viaţă de mai târziu o poartă părinţii. Aceştia le transformau încă din copilarie în copii fidele ale frivolităţii lor. Un ziar enumera lucrurile care ar putea face fericită o fată: „dă unei fete un canar sau şi numai o pisică, dă-i o duzină de raze de lună romantică, dă-i doi-spre-dece metri de materie de mătase, dă-i o porţiune de înghieţată şi câteva bomboane, dă-i vr-un boboc de trandafir şi o strângere de mână, în urmă dă-i promisiunea că-i vei cumpera o pălărie nouă[…]”13

Scurtarea vestimentaţiei şi noile mode din apropierea primului război mondial au şocat opinia publică care nu a întârziat să comenteze. Ziaristul A. de Herz scria în „Ilustraţiunea Română” că : „Femeile au început să se desbrace de sus în jos, până când o umbră de pudoare le-a silit să se oprească şi neputând face altfel au început acum de jos in sus, aşa încât ori unde te-ai duce, în lume, în baluri, la teatre vei avea prilejul să vezi fiinţe delicioase prea puţin îmbrăcate jenând oarecum privirea soţilor, care pe lângă chinul conturilor mai îndura şi acela al spectacolului gratuit ce-l oferă altora”14. Tot acelaşi domn constata că: „Moda face progrese uriaşe, este şireată, schimbătoare astfel încât o rochie făcută Luni nu se mai poartă Joi”15.

Legat de distracţiile preferate ale doamnelor, un ziarist scria că „balul e locul de perzanie al femeii. Cu o lună înainte de bal, în casa doamnei X e zăpăceala. În salon toate scaunele sunt ocupate de mătăsuri şi de dantele, în odaia de culcare e rufăria, în hall pantofii, în biroul lui sunt bijuteriile iar pe sofa mantaua pentru ieşirea la bal”16. Distracţiile reprezentau motive în plus pentru comandarea unor noi costume, motive pentru neglijarea atribuţiilor casnice.

Tot revistele semnalau şi ultimele invenţii ale aristocraţiei în materie de distracţii, astfel aflăm din revista „Moda ilustrată”din 1899 următorul lucru: „ pentru că balurile costumate sunt deja prea comune, persoanele nobile au inventat baluri la care, în loc de a se purta costume întregi, s-a adoptat numai coafura personajului închipuit. Pentru aceste travestiri perucile sunt indispensabile. Acestea dispensează grija căutarii unui costum, însă pune spiritul la încercare pentru că persoana trebuie să intre în pielea personajului ales şi să vorbească chiar limbajul timpului. O Ana de Austria şi un Mazarin se vor certa asupra unei chestiuni de finanţe, marchizul şi marchiza din timpul lui Ludovic al XIV-lea şi Ludovic al XV-lea trebuie să aibă o înfăţişare manierată, ei sunt nevoiţi să facă reverenţe pavanei sau graţiosul menuet”17.

Claymoor semnala, în Almanach du high-life, noutaţile din stilul de viaţă al aristocraţiei române: „Les dejeuners sont a la mode; les dejeuners en musique. La nappe disparait sous les fleurs odorantes, les femmes portent des costumes Louis XV de nuances tendres et gaies. Un orchestre eloigne joue des airs doux et naifs. Les menus sont des chefs d’oeuvre de calligraphie et de science gastronomique. La conversation est plaine de verve et d’antraine[…]”18

În 1914 cronicile ziariştilor devin mai îndrăzneţe, se reproduc chiar dialoguri ale doamnelor, referitoare la alte doamne:

„- Mi-ar fi ruşine să vin cu o astfel de rochie.

-E moda. Aşa o să se poarte la anul!

-La anul o mai merge, dar acum! Zău , femee în toată firea, cum îi vine! O nebună!” Ş i urmează şi comentariul ziaristului „acestei doamne, doamna la modă i-a luat amantul”19.

Ziarele introduc de asemenea şi anecdote legate de moda vestimentară şi cheltuielile enorme şi periodice la care doamnele îşi supun bărbaţii:

„ O femeie, supărată că barbatul său nu voia să-i cumpere o rochie, îi zice: Am să mor de supărare şi înmormântarea mea o să te coste mai mult!

  • Da, dar va fi o cheltuială care nu va mai reîncepe”20 .

Cumpărarea unor rochii noi nu reprezenta o problemă în familiile mari, însă pentru mica burghezie aceste cumpărături erau de multe ori adevărate sacrificii şi totuşi bărbaţii nu puteau rezista rugăminţilor doamnelor, sfârşind prin a le face toate poftele.


1 Articolul Opinii despre femei, in Almanahul Modei noui ilustrate pe anul 1907, Editura A Heller, Bucuresti, p 86

2 L Boia, op cit, p134

3 Moda sic Ilustrata, an I, nr 5/ 25 ian 1915, p 1;

4 „Curierul de Bucuresci”, nr 4/4 octombrie 1874, p 1;

5 Ibidem;

6 revista „Vatra”, an I, nr 9/ 1894, p 286;

7 Almanahul Modei noui ilustrate, 1907,p86

8 „Ilustratiunea nationala”, an I/ mai 1913, p 20;

97 „Universul”, II/1885, nr 142, p 3;

10 Art Precepte pentru doamne, in Universul, an III/1886, nr 604, p 3;

11 Ibidem;

12 revista „ Moda”, an I, nr 4/ 19 nov 1905, p 2;

13 „Vatra”, an I, nr 10/ 1984, p 317;

14 „Ilustratiunea Romana”, an IV, nr 1/1914, p 14;

15 Ibidem;

1610 Cronica, in „Ilustratiunea Romana”, an IV/1914, nr 2;

17 Moda ilustrata, an III, nr 9/ 27 februarie 1899, p 66;

18 Claymoor, Almanach du high-life,Independance Roumaine, Bucarest, 1887, p 46; (La modă sunt dejunurile cu muzică. Faţa de masă dispare sub florile mirositoare, femeile poartă costume Luis XV în nuanţe vesele. O orchestră îndepărtată cântă arii dulci şi naive. Meniurile sunt adevărate capodopere de caligrafie si de ştiinţă gastronomică. Conversaţia este plină de vervă şi antren)

19 Ilustratiunea Romana, an IV/1914, nr 2,

20 rev Moda ilustrata, an I, nr 6/ 25 oct 1897, p 47;

Saptamana trecuta si saptamana asta, la gradinite tema a fost Din lumea celor care nu cuvanta, iar subtema Animalele de la zoo( la grupa mare), animalele salbatice ( grupa mijlocie) si animalele domestice( cainele si pisica- la grupa mica).

Asa ca la activitatile artistice si la cele de dezvoltare a limbajului si Mediu inconjurator, s-a vorbit foarte mult despre animale. Cei mici au invatat poezii despre pisicute si caini ( Pisica, Azi Grivei e manios).

Copiii au pictat animalele sau le-au facut mozaic din hartie glasata. Am facut si eu cu Dani un urs si a iesit cam asa. Capul a ramas neacoperit. Oricum, le-a placut foarte mult sa rupa bucatele de hartie si sa le lipeasca pe foaie. Si Mircea s-a chinuit sa faca, dar pana la urma ursul lui a iesit cam...porc.

Din plastilina, puteti face pinguini sau ursi polari.

Copiii pot face si masti din capete de animale: urs, leu, pisica, vulpe si porc, realizate tot prin mozaic de hartie glasata. Ies foarte dragute.



Pe laptopul broscuta testoasa al baietilor exista in karaoke, o melodie foarte frumoasa despre mama. Inainte de orice alte cantece pentru mama, acesta este primul cantec de gen, pe care l-au invatat amandoi.

Azi e ziua mamei
Si am pregatit
O placinta mica
Cat un biscuit.
Eu stiu o poveste
Si s-o spun as vrea
E o poezie despre
Mama mea.
Iata, ghiocelu-i
Gata desenat
Si ca el sunt sute,
Toti au colorat.
Am facut din panza
Un mic covoras
Cu o pisicuta
Si un iepuras.

Asta e propozitia fulger, pe care o aud zilnic de o mie de ori de la cei doi flacai ai mei. A inceput etapa de competie intre ei. Se intrec la orice, la alergat, la jucat, la luat in brate, la intrat in camere, la iesit afara, la spalat etc. Mircea striga cu furie: Eu primul, eu primul. Si daca nu reuseste sa ajunga primul, plange cu lacrimi de crocodil, se repede la Dani, il trage de haine, il tranteste pentru a recupera pretiosul loc prim.

Azi aceeasi poveste, cu Eu primul si ca sa-i mai linistesc l-am dirijat pe Dani spre alta camera si i-am zis: Uite, acum esti primul in partea aia, in camera aia si Mircea este si el primul in biblioteca. Dani s-a oprit si s-a gandit mai bine: Nu se poate, trebuie sa fim amandoi in aceeasi parte si eu sunt primul atunci.

N-am reusit sa-i pacalesc.

Dani m-a ucis cu intrebarile lui De ce. Acum un an si jumatate ma intrebam cand voi auzi aceste intrebari, mi se pareau de neatins. Acum ma bucur dar ma si gandesc ce raspunsuri sa tot fabric. Ieri Dani m-a intrebat de ce am pus un prosop in fata usii. Pentru ca sa ne stergem pe picioare.

Azi i-am spus ca ma duc la cumparaturi, iar el m-a intrebat:
-De ce pleci la cumparaturi? Am si eu un magazin. Cumpara de la mine.

Inca nu m-a intrebat lucruri ciudate, doar lucuri pe care nu le stie.

Vineri, dupa-amiaza, am fost la evaluarea kinetoterapeutica. Dani s-a despartit cu parere de rau de copiii de la etaj, pentru a cobora in sala de sport a centrului. Doamna Irina Lungeanu l-a urmarit cum coboara singur si urca scarile. Dani urca singur, alternand picioarele, la coborare prefera sa foloseasca la inaintare, piciorul drept, insa tinut de mana poate cobora alternativ picioarele.

In sala de sport, s-a repezit direct la salteaua de sarit, de care s-a despartit cu greu pentru a face si alte exercitii. A fost incantat de casutele pentru picioare, dispozitivul acela gen fagure, in care trebuie sa pui alternativ picioarele, sprijinindu-te de barele ajutatoare, laterale.

S-a lasat convins cu greu sa urce pe banca si sa sara, si mai greu a fost sa-l faca sa sara de pe loc si sa aterizeze tot in doua picioare. Dani prefera sa sara ceva de genul la groapa cu nisip, artistic, cat mai mult.

La aruncatul si prinsul mingiei, sta destul de prost, fiindca are o coordonare defectuoasa ochi-mana. Asta a fost mereu o problema. De prins poate prinde mingi mari si de aproape. De aruncat, arunca dar fara a mai urmari traiectoria mingiei si de obicei de jos in sus, nu de sus in jos cum ar fi normal.

La sutat sta bine, desi fara prea multa putere, forta, dar reuseste sa centreze bine mingia.

La catarat la fel, sta bine, se urca peste tot, pe spaliere si coboara fara frica ,cu spatele. E adevarat ca si eu am facut destule exercitii de gen, folosind scara din dotare, de acasa.

Cu ocazia asta am descoperit ca Dani are putin platfus la piciorul stang, desi de mic l-am lasat sa mearga in ciorapi in casa, iar vara merge cu picioarele goale pe iarba. Se va rezolva cu exercitii de stat pe varfuri, pe loc, cu mainile ridicate in sus.

Dani nu a fost tocmai cooperant, gasind motive la orice: Nu stiu jocu asta, Nu-mi place asa, Mingea se duce doar acolo, Nu pot sa fac etc. A negociat fiecare exercitiu, a vorbit intr-una. Asa reactioneaza la un mediu nou si la o persoana noua. Vorbeste mult, face glume dar nu vrea sa faca decat ce ii place. Vroia sa sara doar pe saltea, si apoi sa mearga in casutele pentru picioare.

In concluzie, trebuie sa mai exersam pe sarituri, stat intr-un picior pentru echilibru, sa arunce mai bine mingea. Problemele lui sunt minore dar trebuiesc rezolvate.

O sa-l duc vinerea dupa-amiaza la kinetoterapie cu ceilalti copii, poate asa va fi mai cooperant si-i va imita. Vom vedea.

Bunica a cumparat paine proaspata si toti ne-am repezit la ea, adica eu, Dani si buni. Mircea nu a vrut paine, el a vrut doar salam.

Aproape ca-mi terminasem bucatica si ma uitam la Dani cum se chinuia cu a lui, mai mare. Vazandu-ma cum il priveam, a presupus ca mai vreau si mi-a spus:
-Daca vrei... si mi-a intins painea.
-Nu, multumesc, i-am raspuns eu.

Putin mai incolo, cand mai avea o inghititura din paine m-a intrebat iar:
-Mai vrei paine? Uite, ia o guita-gurita!

Este prima oara cand Dani este foarte darnic si chiar asteapta sa te serveasca cu ceva, anticipand o necesitate. Este adevarat ca, aceste lucruri, le face deocamdata cu mine, dar sper sa le faca si cu ceilalti.

In ultima vreme, Dani se tot imagineaza cum era mic, facand, evident, comparatie cu Mircea. Asa ca de multe ori, il vezi ca sta pe vine, ca un pitic si spune foarte serios, demonstrandu-ne noua:
-Uite, cand eam eu mic, eam asa, ca Mitea.
Apoi se ridica repede:
-Gata, mi-am evenit-revenit. Acum sunt mae la loc.

Tot in ultima vreme a descoperit gradele de comparatie si le foloseste mereu:
-Eu sunt mai mae decat Mitea. Mitea e mai mic decat mine cu 2 ani.
-Eu sunt mai fumos decat Mitea. Sunt fumos ca tine, mama.

Si ca sa ma imbuneze pe mine, foloseste si :
-Mama este cea mai fumoasa, spune el zambind strengareste spre tata.

Azi dimineata ne jucam toti in camera baietilor, si din senin, Dani ne anunta, foarte serios:
-Aveam un vis azi noapte, si face o pauza, parca asteptand sa-l intrebam mai multe.
Evident ca eu am fost pe faza si foarte curioasa, l-am intrebat imediat:
-Despre ce era visul tau?
S-a uitat putin incurcat la mine si am reformulat:
-Ce faceai tu in visul tau?
-Eu il dadeam pe Mitea pe jos, il tanteam.
Este clar, visele lui sunt legate de joaca cu Mircea, de fapt cu trantele si bataile lor.

In alta ordine de idei, este prima oara cand Dani povesteste un vis, si mai mult o face spontan.

Am descoperit anul trecut o carte foarte buna, care-i ajuta pe copii, e adevarat mai maricei, peste 5 sau 6 ani, sa invete sa deseneze pas cu pas. Cartea aceasta se numeste: Cum sa desenez Animale indragite, este scoasa de editura Teora.

Cartea contine autocolante si un caiet de desen. Totul e construit sub forma de povestioara. Pentru copiii care stiu deja sa faca un cerc, un triunghi, un patrat sau dreptunghi si un oval, va fi o revelatie sa afle cum sa le combine si sa creeze niste desene minunate, simple.

Vor aparea pe rand cainele, pisicuta, pestele, iepurasul, iguana, broasca testoasa, rata, porcul si dihorul, hamsterul si papagalul.

Dani s-a incumetat sa faca cainele, pisica si rata, a iesit de fapt un pui, si chiar au iesit foarte frumoase. Si ca sa fie clar pentru toti a scris singurel ce reprezinta fiecare.

Ce mi s-a parut interesant a fost faptul ca in caietul de desen sunt facute in mare desenele, dar trebuiesc completate cu diverse parti ale corpului, asta presupunand cunoasterea corporalitatii, descoperirea partilor lipsa si amplasarea lor corecta prin desenare proprie.

Asta mi-a spus, in dimineata asta, Dani. Lui ii place foarte mult sa fredoneze orice melodie. Si-i place sa se uite la Sesami Street, mai ales la partea cu Cantecul despre subiectul din ziua respectiva, de fapt melodia de la Jingle Bells adaptata.

Asa ca azi, pentru prima oara, si-a exprimat dorinta de a deveni ceva, intr-un timp mai mult sau mai putin indepartat. Iar eu i-am raspuns : Poti sa fii cantaret chiar de acum. Isi mai exprimase dorinte de genul : Vreau sa merg cu masina de politie cand cresc mare - a se citi conduc.

Am pictat din nou figurine, Mircea si-a ales rata, careia i-a adaugat un plus de culoare, adica un pic de rosu si verde, iar Dani s-a incumetat la un pitic. Dani a avut de ales dintre Doc-inteleptul si Morocanosul, si dupa cum se vede, l-a ales pe Doc, poate si pentru ca are ochelari ca si tata.

Mircea a pictat si pe ratusca si pe foaie, dar mai ales pe birou si pe mainile lui. Noroc ca nu-l deranjeaza senzatia de rece si umed.


Au iesit cam asa. Evident au fost puse in vitrina cu obiecte de arta facute de ei.

Maine mergem tot in formatie de 4 la cursul de pictura. Data trecuta Dani si Mircea s-au simtit foarte bine, au pictat amandoi, ba chiar Dani a fost mai vorbaret si mai inspirat ca niciodata. Si dupa, s-au jucat foarte frumos cu un baiat mai mare, ei doi facand echipa impotriva lui. Au fost 2 ore de veselie, rasete, energie consumata si discutii interesante. Totul s-a incheiat cu sentinta lui Mircea care a venit la noi si ne-a spus: Mama, da-te jos, tata megem acasa. Acum. Hai Dani.


Dani nu face conversatii prea lungi, dar da raspunsuri prompte la diferite lucruri. Ca aseara, de exemplu, cand mai intai s-a inghiontit cu Mircea si cand a vazut ca Mircea s-a dus la tata sa-l parasca, a luat pozitie si foarte serios a spus tare: Minte, Mitea minte.

Cand ne-am asezat pe canapeaua mica, eu si Mircea, Dani a venit si el sa se aseze, dar cum nu sunt decat doua locuri, el nu prea mai avea loc. Asa ca s-a strecurat usor pe langa Mircea, si cu o voce mieroasa i-a spus: Baiatule, te og-rog, face-mi si mie loc.

Facand abstractie de forma incorecta a verbului, mi s-a parut extraordinar ca Dani a inceput sa foloseasca formulele de politete. Apoi l-a impins usor cu picioarele pe Mircea, si uitandu-se la mine, mi-a spus: Am facut schimb de locuri. Numai schimb nu era, dar macar a facut atenuat actiunea printr-o cerere oficiala, sustinuta de impingere mai delicata, astfel incat Mircea nu s-a mai simtit ofensat sau deranjat prea tare de faptul ca fusese dat jos de pe locul lui.

Si seria de interventii spontane ale lui Dani, s-a incheiat cu alunecarea lui spectaculoasa pe parchet, chiar langa caloriferul din biblioteca. de obicei l-as fi chemat sa-l pup, dar de data asta m-a pufnit rasul. Foarte uimit si chiar enervat mi-a spus: Mama, ai ras de mine! De ce ai ras de mine?



Related Posts with Thumbnails