Dani are din nou o perioada de vise urate. Se trezeste, tipa, fuge prin casa si ajunge sa se refugieze la bunica. In ciuda tuturor eforturilor, am fost nevoiti sa-l culcam in biblioteca, despartita de dormitorul nostru prin usi glisante. Chiar si asa, de pe canapeaua transformata in pat, se trezesti si verifica din cand in cand : mama? mama? Se linisteste cand ma aude. Sper ca e doar o faza.
Azi tata il intreba unde va dormi in seara aceasta, dupa ce Dani promisese ieri ca e ultima, chiar ultima seara petrecuta in biblioteca.
Tata: Si unde dormi azi?
Dani: Cum ti-am promis.
Tata: Ce mi-ai promis, ca tot promiti. Unde dormi? La tine sau la noi?
Dani: Cum ti-am promis, asa ramane.
Tata: Cum ramane?
Dani: Nu mai imi pune aceasta intrebare pana diseara.
Acum asteptam sa vedem unde va dormi Dani in aceasta seara. Revenim.
29 March 2012 at 17:43
:)) Pare amuzant, desi stiu din experienta ca nu e. Noi am scapat de cosmaruri, dar inca mai dormimm cu usa deschisa intre camera lor si a noastra. A ajutat foarte mult si lampa de veghe (de fapt o veioza pe care o pornim la noi si se vede pana la ei). Am instaurat si un ritual de culcare, astfel ca atunci cand sunt in pat le spun o poezie de culcare (e si pe blog pe undeva), ii pup si gata. A mai mers la noi si cu diferite figurine luptatoare din Ben10 sau gormitti, cu care Mihai doarme in pat... cum ii plac si se joaca de-a puterile extraterestre, m-am gandit sa ma folosesc de asta si ca sa alung cosmarurile. Aaa, i-am mai lipit pe perete, langa pat, afise de prin reviste cu personajele lui preferate, tot asa, ca sa aiba langa el imagini placute inainte de culcare - la noi marea groaza erau umbrele pe care le faceau crengile copacilor pe perdea - acum se uita la afise pana adoarme. Dupa perioada plina de cosmaruri de acum un an a fost liniste, apoi a mai urmat o faza in iarna asta. Cam asta a fost la noi, momentan si sper sa nu ma revina... sper sa va treaca repede si voua.