Ii invelesc pe baieti, seara, si-i pup de noapte buna, asta dupa ce tatal lor le spune povestea de seara.
De obicei stau pe patul lui Dani pana atipesc ei, pana intr-o seara cand Mircea ma cheama:
-Vino si la mine.
-Unde, intreb eu.
-Pe patul meu.
Dupa ce ma asez confortabil, ma intreaba din nou:
-Iti place?
-Ce ?
-Pe patul meu.
Mi-a picat fisa, se simtea exclus pentru ca stateam doar pe patul lui Dani. Asa ca acum fac cu randul.
In seara trecuta, ii indemnam sa inchida ochii sa se relaxeze, sa se odihneasca, pentru a avea destula putere, energie, ziua urmatoare. Le doresc vise frumoase, iar pe cele rele sa le prinda in plasa de paianjen. Mircea ajunge la concluzia urmatoare:
-Visele bune, frumoase vin dintr-o cutie.
-Da? Nu stiam, i-am raspuns. Ce cutie?
-O cutie postala.
-Nu, ne intrerupe Dani, in cutia postala sunt scrisori.
-Poate ca MIrcea are o cutie speciala, magica cu vise.
-Da, o cutie postala, ma asigura Mircea.
