De ceva vreme Dani a inceput sa fuga noaptea din pat, pe la ora 3, si sa se refugieze la Buni in pat. Mereu ii spune ca ii e frica, a avut un vis urat, si chiar e speriat. A avut mereu probleme cu somnul, a mai avut o perioada de cosmaruri, dar am crezut ca depasisem acea faza folosind o luminita de veghe. Obisnuia sa vina in camera noastra, dar dupa ce l-am dus de mai multe ori inapoi, a renuntat.
Am discutat cu el, am incercat sa il linistesc, i-am spus ca nu e nimic rau. Fara nici un rezultat. N-am vrut sa-l pedepsesc, il inteleg ca are vise urate, si eu aveam si cautam sa ajung in patul parintilor. I-am pus si o veioza pe masuta de langa pat, dar fara rezultate durabile. Singura parte buna e ca langa Buni doarme foarte bine pana dimineata, asa ca in cele din urma l-am lasat in pace. Speram ca e doar o faza. Care va trece de la sine.
Doar ca e rusinat si mereu ii spune lui Buni ca vrea sa fuga sa nu-l vada mama. Daca il intreb de ce fuge din pat, se face ca nu aude. Asa ca mai in gluma, mai in serios, ieri seara tata a inceput sa-l "interogheze".
Tata - Unde ai dormit azi noapte?
Dani (razand smechereste) - Nu-ti spun. Nu-ti raspund la aceasta intrebare.
Tata - Ai dormit la tine in pat?
Dani - Nu-ti spun (acelasi ras si privire vesela).
Tata - Ai dormit in alta parte?
Dani - Nu-ti spun, nu-ti spun. Si rade.
Tata - Ai dormit cumva in alta parte decat in patul tau?
Dani - Nu-ti spun.
Tata - Eu asa cred, pentru ca te-a vazut mama de dimineata, inainte sa plece la munca.
La care Dani, incercand sa se dezvinovateasca, mai ales ca eram si eu de fata.
- Nu, ca eu am fugit din pat de la Buni dimineata, inainte sa vina mama.
Cand si-a dat seama ca s-a dat de gol, si noi incepusem sa radem, a facut o mutrita tare suparata. Mai ales ca si Mircea radea.
L-am intrebat din nou azi. A plecat spre camera lui, spunandu-mi din mers:
- Nu-ti spun, nu ma mai dau de gol.
