twitter
rss

Am citit de curand acest jurnal-biografie, Portretul lui M, de Matei Calinescu, varianta de pe internet, si m-a impresionat enorm. Aceasta poveste minunata dar si trista in acelasi timp, m-a cutremurat. Cu siguranta m-ar fi speriat si chiar demoralizat daca as fi citit-o cu ceva timp in urma. Atat de diferita ca abordare, atat de puternica, atat de contrastanta. Este incontestabil ca pregatirea profesionala a autorului a determinat un stil literar care surprinde intr-un mod aparte un amalgam de trairi, se sentimente, de amintiri aureolate de o durere amestecata cu mandrie, dar si cu neputinta.

De obicei cartile nu au acest efect asupra mea, si am citit cateva de gen, dar Portretul lui M m-a tulburat cu adevarat. Poate pentru ca descopar unele asemanari ale lui M cu Dani al meu.

O poveste care nu poate fi repovestita, si-ar pierde iremediabil farmecul si impactul. Am descoperit putin dintr-o lume autista, vazuta, filtrata prin ochii unui parinte, unui om de cultura. Si am inteles ca Aspergerul, asa cum a fost cazul lui M, nu e neaparat varianta mai buna a autismului. A sti sa citeasca si sa scrie, pentru un autist, nu-i ofera automat placerea lecturii sau emotia descoperirii si anticiparii actiunii, poate de multe ori nici macar intelegerea unui mesaj.

Mie mi se pare ciudat sa descopar ca realitatea poate fi impartita doar in Da sau NU, doar alb sau negru. Ma sperie gandul ca Dani ar putea fi incapabil sa fie vreodata independent, sau poate prea obtuz in alegerile lui. Dar si mai mult ma sperie necunoscutul, care in cazul lui Matei Calinescu s-a materializat in aparitia din senin a crizelor epileptice ale fiului sau, la o varsta inaintata.

Mi-a fost greu sa-mi dau seama in ce masura il afecta autismul si crizele epileptice pe tanarul M. Si ma bucur ca tulburarea lui Dani, de spectru autist, nu este asociata cu retard, sau epilepsie sau ADHD, asa cum am vazut la multi alti copii.

Biografia poate parea usor disparata, unele pasaje se repeta, sunt ideile si amintirile care-l marcheaza pe tatal care incearca sa-si inteleaga fiul. Si care mai ales isi doreste ca scurta viata a lui M sa fi fost buna, sa nu se fi simtit dat la o parte din cauza faptului ca era diferit. Si ce este mai ciudat, pana la urma, este faptul ca in gandirea lui, M era mai matur si accepta lucrurile mai mult decat o facea tatal lui.

Linkul catre acest Jurnal- biografie aici.

3 comments:

  1. stii, n am citit cartea, mi e frica de emotiile pe care stiu ca o sa le simt.

  1. Pe mine ma ravasesc astfel de carti pentru mult timp...

  1. Mie mi-au dat lacrimile. Pentru un parinte, indiferent daca are un copil normal sau cu dizabilitati, cartea este devastatoare.Nu doar subiectul cartii dar mai ales drama acestui parinte, surprinsa extraordinar de bine, prin cele mai expresive cuvinte posibile.

Related Posts with Thumbnails