In ultima vreme am hotarat sa-i dau mai multa libertate de miscare, fizica, lui Dani, astfel ca ies aproape zilnic in fata portii si-l las sa se plimbe singur, cu tricicleta lui, in sus si in jos pe trotuar.
Dani este foarte incantat sa mearga neinsotit. A invatat deja sa ocoleasca oamenii, se fereste de motocicletele care circula ocazional pe trotuar, face deja zig-zaguri cu tricicleta, merge cu ea cu spatele.
Dar mai important decat asta, mi se pare faptul ca incepe sa exploreze. Si ma refer la magazinul doamnei Sanda, din colt, un magazin cu materiale de constructii. Il privesc de departe cum isi parcheaza tricicleta si coboara repede, pentru a intra in magazin. Apoi, curioasa m-am apropiat de magazin si am ascultat si am privit ce face. Dani vorbeste, intreaba, pune mana pe diferite lucruri. Noroc ca doamna e draguta, iubeste copiii si e foarte rabdatoare. Dani deja stie cum se numesc multe unelte si obiecte. Ma bucura sa-l aud cum intreaba, cum experimenteaza. Evident ca si Mircea e incantat de descoperirile pe care le fac amandoi in magazinul cu minuni.
Duminica, Dani mergea, ca de obicei, pe trotuar, eu urmarindu-l din dreptul portii. La un moment dat, doi oameni saraci, cersetori, se opresc langa el si intra in vorba cu el. Dani foarte volubil, le raspunde la intrebari, fara a-i privi prea mult in ochi. Apoi il vad cum se da jos de pe tricicleta si se indreapta spre punga unuia dintre ei, din care i se oferise o prajitura. Am luat viteza, spre el, multumindu-le oamenilor si explicandu-i ulterior lui Dani ca nu e bine sa vorbeasca chiar cu orice strain, si mai ales sa nu primeasca nimic.
L-am linistit, explicandu-i ca nu-l cert pentru ce s-a intamplat, ci vreau sa inteleaga pur si simplu ca nu e bine sa fii atat de increzator cu toti oamenii, mai ales cu cei necunoscuti. Si i-am dat drept exemplu, e adevarat literar, patania lui Pinochio care a avut incredere in Vulpoi si Motan. Am continuat cu povestea Lui Hansel si Gretel.
Nu stiu cat a inteles din ce i-am spus, dar sunt convinsa ca doar prin experimentare va intelege mai bine. Iar eu voi avea grija sa-i ofer cat mai multe ocazii.
Dani este foarte incantat sa mearga neinsotit. A invatat deja sa ocoleasca oamenii, se fereste de motocicletele care circula ocazional pe trotuar, face deja zig-zaguri cu tricicleta, merge cu ea cu spatele.
Dar mai important decat asta, mi se pare faptul ca incepe sa exploreze. Si ma refer la magazinul doamnei Sanda, din colt, un magazin cu materiale de constructii. Il privesc de departe cum isi parcheaza tricicleta si coboara repede, pentru a intra in magazin. Apoi, curioasa m-am apropiat de magazin si am ascultat si am privit ce face. Dani vorbeste, intreaba, pune mana pe diferite lucruri. Noroc ca doamna e draguta, iubeste copiii si e foarte rabdatoare. Dani deja stie cum se numesc multe unelte si obiecte. Ma bucura sa-l aud cum intreaba, cum experimenteaza. Evident ca si Mircea e incantat de descoperirile pe care le fac amandoi in magazinul cu minuni.
Duminica, Dani mergea, ca de obicei, pe trotuar, eu urmarindu-l din dreptul portii. La un moment dat, doi oameni saraci, cersetori, se opresc langa el si intra in vorba cu el. Dani foarte volubil, le raspunde la intrebari, fara a-i privi prea mult in ochi. Apoi il vad cum se da jos de pe tricicleta si se indreapta spre punga unuia dintre ei, din care i se oferise o prajitura. Am luat viteza, spre el, multumindu-le oamenilor si explicandu-i ulterior lui Dani ca nu e bine sa vorbeasca chiar cu orice strain, si mai ales sa nu primeasca nimic.
L-am linistit, explicandu-i ca nu-l cert pentru ce s-a intamplat, ci vreau sa inteleaga pur si simplu ca nu e bine sa fii atat de increzator cu toti oamenii, mai ales cu cei necunoscuti. Si i-am dat drept exemplu, e adevarat literar, patania lui Pinochio care a avut incredere in Vulpoi si Motan. Am continuat cu povestea Lui Hansel si Gretel.
Nu stiu cat a inteles din ce i-am spus, dar sunt convinsa ca doar prin experimentare va intelege mai bine. Iar eu voi avea grija sa-i ofer cat mai multe ocazii.
12 April 2010 at 18:03
Felicitari!
Razvan nu pedaleaza,desi ne chinuim cred ca de doi ani ...