De ce cred eu ca sunt o supermama?
Pai simplu, pentru ca ma dau in leagan cu Dani, pentru ca sunt calutul lui preferat, pentru ca il vrajesc sa manance si sa doarma, dar mai ales pentru ca il fac sa ma priveasca, sa ma asculte si sa invete tot ce ii explic, ii arat. Si ma tin de cuvant intotdeauna atunci cand ii promit ceva.
Iar el este un supercopil pentru ca vrea sa evolueze si sa se perfectioneze, chiar daca asta inseamna o munca titanica, un program foarte incarcat si o disciplina riguroasa, condimentata din plin cu afectiune.
Si sunt de doua ori supermama, pentru ca il las pe Mircea sa se suie peste tot, il incurajez sa fie independent, sa se simta important si mare alaturi de Dani.
Multumim pe aceasta cale lui TATI, cel mai mare sustinator al supermamei din mine.
Poate sa o ia mai departe, cine doreste.
18 April 2009 at 14:22
multumesc ca ai preluat-o si mai ales pentru cuvintele frumoase pe care le-am citit.