twitter
rss

Primul tic al lui Dani dateaza inainte de 1 an si anume pipaitul si jucatul cu capsele de la body sau nasturii de la haine. Multi copii isi dezvolta astfel de obiceiuri, unii sug un colt de perna inainte sa adoarma, altii sug degetul. Am scapat destul de greu si de tarziu de acest pipait, si mai sunt inca zile in care daca nu are ce face cu mainile, si gaseste un nasture la haina, se joaca cu el.

De pe la 1 an si ceva am observat ca Dani alinia masinile de jucarie, una in spatele celeilalte. Nu am dat prea multa importanta initial, in schimb am inceput sa schimb dinamica jocului prin introducerea partenerului de joaca, eu sau tata, verbalizand fiecare actiune :vezi ca vine masina, acum impinge-o spre mine. Pentru ca era interesat de interactiune cu obiectul si persoanele nu mi-am inchipuit ca aliniatul poate fi un semn al autismului. De abia dupa ce am cautat informatii pe internet si l-am dus la psihologoped am invatat mai multe lucruri despre stereotipiile, obsesiile copiilor cu autism.

Pentru a da un sens acestei insiruiri perfecte am ales varianta trenului cu vagoane. E adevarat ca acum a facut o obsesie pentru trenuri. Am incercat treptat sa schimb pozitia masinilor, alegand solutia parcarilor, adica alinierea paralela. Ii aratam mereu pe strada cum stau masinile in parcare si acasa i-am construit din lego o parcare compartimentata, pentru a-i ingradi spatiul de actiune si a-l invata noile reguli de aranjare. Ce scriu eu acum poate parea logic si usor dar mie mi-au trebuit cateva luni de incercari pentru a gasi solutiile cele mai bune si educative in acelasi timp.Am inteles ca astfel de stereotipii se mentin mult timp si singura posibilitate de a le atenua sau scapa de ele este sa le inlocuiesti cu altele mai putin evidente sau deranjante.

Pana la urma, daca stam sa ne uitam cu atentie la oamenii mari, din jurul nostru, toti au ticuri, unii se joaca cu nasturii sau capsele, altii se joaca cu parul, altii cu mainile, in special unghiile si cuticulele, altii aranjeaza perfect obiecte de genul creioanelor etc.

Dupa varsta de 2 ani si 4 luni am constientizat ca isi flutura mainile, alt semn de autism. Probabil ca o facea de mai mult timp dar nu i-am dat atentie. Am urmarit sa vad daca o face involuntar ca un spasm sau doar in anumite situatii. O facea si inca o face cand se bucura foarte mult, este incantat de ceva. Mi s-a explicat ca face asa fiindca nu se poate exprima verbal si atunci comunicarea nonverbala este mai evidenta si preponderenta. Acum cand il vad ca da din maini si incepe sa sara in sus, sa topaie, da pentru ca s-a adaugat si acest lucru, il rog sa se aseza sau ii ocup mainile cu ceva. Ii explic ca am inteles ca-i place jucaria, si imi place si mie, pentru a-i arata ca am inteles emotia lui si o impartasesc, ii spun apoi ca eu nu sar si mai bine spunem, ce frumos este, imi place sau simplu oau. Un copil normal atunci cand se bucura, rade sau bate din palme si sare in sus de bucurie o singura data.

Am vazut alti copii cu autism care invart lucruri, inchid si deschid usi si se supara atunci cand le strici ritmul sau aranjamentul. Si Dani se supara, mai putin cand interveneam eu, pe mine ma accepta ca autoritate si model. Mentionez ca pana la varsta de 1 an toti copiii invart rotile masinilor, pana reusesc sa inteleaga mecanismul de functionare. Daca aceasta practica este exclusiva, obsesiva si dureaza aproape o ora sau chiar mai mult, atunci poate fi un semn de autism.

In momentele de stres, suparare, in general tensiune psihica se scarpina pe piept sau pe fata cu unghiile pana isi face urme. Este adevarat ca are o piele foarte alba si sensibila. Am incercat sa-l dau cu pudra mentolata vara si a mers. Mult timp nu l-am spalat cu sapan ci doar cu o solutie speciala Oilatum, de la farmacie, pusa in apa si atat. A functionat. Dar totodata i-am taiat foarte scurt unghiile si de aici a aparut prima fobie. Desi i-am explicat ca toata lumea isi taie unghiile, ca nu-l doare, si-i pup fiecare unghie inainte si dupa taiere, le-am taiat unghiile si ursuletilor de plus, tot degeaba. Dani este terifiat, incepe sa planga disperat, transpira instant si tremura. este o adevarata lupta sa reusim trei oameni in toata firea sa-l tinem si sa-i taiem unghiile, mai ales cele de la picioare. In aceste conditii o facem o singura data pe luna cand unghiile sunt atat de mari incat se rup aproape singure.

Pentru parintii care se confrunta cu astfel de probleme si au si solutii mai bune, va rog sa mi le impartasiti si mie.

3 comments:

  1. Nici lui Mihai nu ii placea sa ii tai unghiile... La maini mai mergea, desi ma cam chinuiam pt ca nu avea rabdare sa stea si ma temeam sa nu il ranesc, dar la picioare era chin, statea la o unghie si cam atat. Asta pana cand, intr-o zi, absolut intamplator, m-a vazut pe mine ca imi tai unghiile de la picioare si a fost fascinat, a stat cu mine pana la sfarsit si eu ii tot spuneam ca "uite, dupa ce am taiat cah-ul (unghia), e foarte frumos degetelul/piciorul". De atunci sta... Si a vazut ca ii tai unghiile si Mariei... Poate functuioneaza metoda asta...

  1. This comment has been removed by a blog administrator.
  1. Din pacate pe Dani il sperie si cand vede pe altcineva ca isi taie unghiile. La fel e si stii tu cine, nu are probleme sa si le taie dar nu suporta sa-i vada pe altii facand lucrul asta.

Related Posts with Thumbnails