Am aflat de cartea aceasta de pe un alt site si am incercat sa fac rost de ea. Este povestea unei familii cu trei copii, dintre care ultimii doi, o fetita si un baiat au avut autism infantil. Autoarea este mama acestor copii si desi a preferat solutia pseudonimului, importanta este impartasirea experientei unice, dureroase de a se confrunta cu un astfel de diagnostic nu o data, ci de doua ori. La sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90, chiar si in America mai existau inca dificultati de diagnosticare corecta dar mai ales alternativele terapeutice erau putine si de cele mai multe ori ineficiente.
Sentimentul inexplicabil al unei mame, ca ceva este in neregula cu propriul copil, inca de la varsta de 1 an, se loveste de prejudecatile celorlalti care cred ca un copil are nevoie de mai mult timp pentru a se dezvolta. Nelinistita, aceasta mama se documenteaza singura, citeste, cauta, intreaba mai multi medici si afla mai multe posibile diagnostice. Intre fiecare diagnostic, disperarea, dezamagirea creste, cere raspunsuri dar mai ales solutii si nu le gaseste.
Urmareste terifiata degradarea vertiginoasa a starii fiicei sale, priveste neputincioasa cum o pierde si nu mai poate comunica deloc cu ea. Suportul afectiv ramane fiul cel mare si sotul ei, dar si surorile si parintii lor.
Nevoia de a gasi o cale rapida si usoara de vindecare o impinge sa incerce mai multe terapii minune, gen imbratisarea fortata. Chiar daca pe fetita nu a ajutat-o prea mult, in schimb pe mama a alinat-o putin.
Terapia folosita pentru fetita ei, si mai tarziu pentru baiat, a fost terapia comportamentala a doctorului Lovaas, cunoscuta si sub numele de terapia ABA. De fapt ea a preluat doar baza si anume invatarea fortuita a unor comportamente simple de gen stat pe scaun, focalizarea privirii prin comanda si recompense primare, dulciuri, ajungand in cele din urma doar la recompense secundare, de incurajare verbala. Deoarece Catherine nu a putut sa aplice aceasta metoda, parandu-i-se inumana, in sensul dresarii copilului, a angajat o studenta familiarizata cu tehnica. Mai intai fortat si apoi dobandit, repetat, s-au dezvoltat atentia, prin promptare, motricitatea fina prin rezolvarea puzzle-urilor incastrate, largirea senzatiilor tactile, vizuale, olfactive etc. Terapia a continut si multe ore de logopedie, facuta cu un logoped experimentat, jocuri de rol, imaginatie, folosirea imaginilor pentru recunoasterea obiectelor si a insusirilor, si apoi construirea reprezentarilor, in toate activitatile de familie. Si multa dragoste, interactiune cu fratele cel mare, apoi dupa 1 an sau 2 integrarea la gradinita.
Se pare ca a reusit sa combine atat de bine mai multe terapii, incat rezultatele nu au intarziat sa apara mai ales in sfera atentiei, limbajului si interactiunii cu ceilalti. A necesitat mult timp, bani, nervi, speranta si disperare. Experienta cu baiatul a fost diferita, semnele de manifestare au fost altele, rezistenta la terapie a fost mai mare, progresele mai lente in diferite comportamente.
Este povestea unei familii luptatoare, care s-a mobilizat foarte bine, a acceptat situatia, a beneficiat de un diagnostic precoce, inainte de varsta de 2 ani, a folosit o terapie intensa cativa ani buni si mai ales si-a impartasit experienta pentru a-i ajuta si pe altii aflati in aceeasi situatie. O recomand cu placere tuturor celor care au nevoie sau sunt interesati de subiect.
