Am citit multe pe site-urile de specialitate, in carti si pe bloguri si am observat si din proprie experienta ca sunt multe semne care anunta probleme in dezvoltarea copilului. Legat de autism, se pare ca s-a ajuns la performanta diagnosticarii problemelor din spectrul autist inca de la 6 luni, ceea ce este foarte bine. Astfel parintii se pot obisnui cu ideea si vor incepe mai devreme terapia de recuperare.
Un copil mai mic de 6 luni prezinta drept semne in primul rand tulburarile de somn si de alimentatie, in forme severe. Dezvoltarea fizica este diferita in sensul unei tinute neobisnuite, rasucire compacta a corpului, fara segmentarea miscarilor, hipotonie musculara, iar dezvoltarea perceptiei auditiva este redusa, caracterizata prin indiferenta la sunete, perceptia vizuala este perturbata de anomalii de focalizare. Dani era foarte agitat, nu a dormit normal pana la 2 ani si nu a fost niciodata pofticios sau curios sa incerce si alt fel de mancare, in afara laptelui cu cereale, iaurtului, budincii si piureului de legume cu carne.
Intre 6 si 12 luni un copil cu probleme nu reuseste sa stea in fund la 6-7 luni, nu incearca sa mearga in picioare spre sfarsitul perioadei, sau daca o va face se vor observa perioade mari intre miscari, cam 15 minute sau mai mult si mersul are o asimetrie ca de rata. Nu vocalizeaza mai deloc si nu face nici macar pa(la revedere) si nu arate cu degetul ceva. Nu este interesat de oameni, nu-i priveste, nu le raspunde, se focalizeaza pe un obiect. Unii copii plang foarte mult, din orice si se opresc foarte greu. Altii sunt agresivi cu ei insisi, se zgarie pe fata, isi smulg parul, se musca de maini, se lovesc rau cu capul de orice si par insensibili la durere, sau agresivi doar cu ceilalti, folosind in special muscatul si zgariatul.
Tot acum apar semnele fizice evidente, ca fluturatul mainilor sau degetelor. Dani a stat tarziu in fundulet, pe la 9 luni. Unii copii incep sa mearga exclusiv pe varfuri. Si Dani incepuse sa faca la fel dar am rezolvat problema mai tarziu cand psihologopeda ne-a sfatuit sa-l invatam sa mearga si pe calcaie si sa alternam totul intr-un joc. Treptat a renuntat la mersul pe varfuri preferandu-l pe cel pe calcaie.
Contact vizual sporadic avea doar cu mine iar atunci cand il strigam, nu raspundea decat daca ma apropiam de el si-i semnalam prezenta mea. L-am suspectat ca nu aude si l-am dus la 1 an si 2 luni la ORL, unde ni s-a spus ca are un inceput de otita la urechea dreapta dar in rest este totul bine. Dani capatase deja un tic, se tragea de urechea dreapta, dar cand il apasam pe ea nu-l durea.
Etapa cea mai evidenta este intre 1 si 2 ani cand limbajul stagneaza la cel mult 3-4 cuvinte si nici acelea folosite cu intentie. Cam tot in perioada asta se poate produce si regresia in cazul celor care au evoluat relativ normal, adica cei care spuneau sau aratau lucruri, initiau contact cu alte persoane, acum se vor inchide in ei. Este adevarat ca aceasta perioada este perioada negativitatii, dar daca refuzul de a vorbi si interactiona se combina si cu stereotipii este clar ca exista o problema. Un copil cu autism nu are inventivitate in joc, are putine jucarii agreate si le utilizeaza intr-un singur fel, le invarte, le freaca, le insira, unii le ling sau miros.
Tot un semn important este lipsa contactului vizual si fizic, imbratisari, cu parintii, si faptul ca mimica lui este monotona, inexpresiva, nu rade, nu zambeste. Dani schita foarte rar un zambet iar de ras din tot sufletul l-am auzit dupa 2 ani, cand incepusem deja terapia. Intre 1 si 2 ani a avut o perioada in care isi scrasnea dintii intr-un mod foarte ciudat si infricosator, inclusiv in somn. Imi era teama sa nu-si sparga dintii care si asa ii cresteau ingrozitor de greu si de lent.
