In special la copiii cu probleme din spectrul autist, terapia prin arta este recomandata nu atat pentru exprimarea creativitatii dar mai ales pentru mijlocirea senzatiilor si contruirea adecvata a reprezentarilor, pentru stimularea memoriei vizuale si tactile, invatarea unor tehnici si etape de lucru.
Arta nu este doar un simplu desen. Exista mai multe tipuri de suport pentru desen si pictura si anume hartia de orice dimensiune si grosime, panza, sticla si lemnul.
Unui copil nu-i poti cere sa picteze direct cu pensula si culoare. Se incepe cu degetele, dactilopictura. Se pot folosi bureti, ghemotoace de hartie, ghem de ata, tesaturi rare, stampile, perie si tub. Modelele vor fi diferite iar rezultatul va tine exclusiv de indemanarea copilului. Cu ocazia aceasta veti observa ce culori il atrag.
Culorile sunt foarte importante, un copil optimist va alege intotdeauna culori vii si calde, gen galben, portocaliu si rosu. Galbenul va fi asociat mereu cu lumina, caldura. Rosu folosit excesiv denota impulsivitate, manie si agresivitate.
O compozitie tipatoare, in care se folosesc culori tari, este un semn de labilitate psihica. Curios, movul este folosit foarte rar si simbolizeaza neliniste.
Un copil timid, introvertit va folosi putine culori, de obicei doua, albastrul si verdele, in cazuri rare si combinatia violet sau mov cu albastru. Folosirea excesiva a negrului este semnul unei stari depresive sau de angoasa.
Maroul semnalizeaza o regresie, o proasta adaptare sociala si mai ales scolara.
Un copil normal adaptat social foloseste 4-6 culori, dispuse armonios. Folosirea corecta a culorilor pentru diverse obiecte se invata prin observatii directe si repetitie. Galbene sunt lamaile, bobocii de rata, soarele; albastre sunt apa, cerul; verzi sunt iarba, frunzele, broastele; maro sunt pamantul, lemnul; mov sunt prunele si vinetele; rosii sunt ciresele, capsunile, unele mere si flori, buburuzele; portocalii sunt morcovii, portocalele; albe sunt zapada, laptele si oul
Absenta culorii in compozitie inseamna un vid afectiv cu tenta antisociala, se intalneste cu precadere la adolescenti.
Tehnicile de obtinere a efectelor plastice sunt combinarea culorilor, fuzionarea lor, adica acuarela, presarea sau plierea foii de hartie, decolorarea si stropirea. Formele spontane sunt punctele si liniile, drepte sau curbe.
Se mai pot folosi si alte materiale gen scame de lana colorata, resturi de la creioanele ascutite, boabe mici, faina, malai, condimente presarate pe o hartie unsa in prealabil cu mult lipici sau aracet. Secretul unei compozitii compacta si durabila este calcarea cu fierul cald, la sfarsit, a hartiei pentru o lipire uniforma.
