Am primit pe mail, o invitatie din partea Asociatiei studentilor de la drept si a Asociatiei Puzzle Romania, pentru data de 15 decembrie, adica ieri, ora 16:00, invitatie careia i-am dat curs.
Ne-am strans foarte multi copii, pe unii nu i-am vazut niciodata, pe unii de cateva ori. Dani si Mircea s-au repezit in burlanul de panza si sarme, au monopolizat masinutele mari.
Din pacate, Mosul a cam intarziat, si copiii au devenit nerabdatori. Noi am coborat la kinetoterapie, la etajul 1, unde aveam ora saptamanala, de la 17:00 la 18:00. Asa ca si-au consumat energia in mod constructiv si am urcat chiar la fix, cand a sosit Mosul.
Mircea ii tot dadea tarcoale Mosului, se uita curios pe sub barba lui. Mircea s-a rusinat de tot si nu i-a spus Mosului nici o poezie, de fapt doar il urmarea pe sub sprancene, cu manutele bagate intre picioare. In schimb a fost foarte vioi cand a venit vremea sa-si primeasca cadourile.
Dani, la fel ca si Mircea a vazut pentru prima oara un Mos costumat. Dar Dani a fost mai linistit, a spus frumos poezia, a stat la poze.
Dupa eveniment, a trebuit sa-i explic cum e cu Mosii astia mai multi, pentru ca Dani mi-a spus ca asta nu a fost cel adevarat. I-am explicat ca exista un singur Mos, batran, care vine in seara de Craciun, iar ceilalti, adica cel de la Asociatie, si cel de gradinita sunt de fapt niste ajutoare, niste spiridusi imbracati in costum de Mos Craciun, care-l ajuta pe adevaratul Mos.
Oricum cadourile au fost consistente, multe dulciuri, suc, chiar si un joc interesant.
Cand voi reusi sa descarc pozele, voi pune cateva si aici.
Tata a venit aseara foarte entuziasmat cu o carte- poveste si brad tridimensional din carton, simplu numita Bradul de Craciun. A luat-o de aici.
Azi, dupa ce am venit la pictura, ne-am apucat sa facem bradutul. Mircea a fost foarte entuziasmat, nu mai stia unde sa atarne globuletele de carton, bomboanele, stelutele si animalutele, in total 120 de decoratiuni foarte frumoase.
Mircea a fost fascinat de sania lui Mos Craciun pe care o umplut-o cu spiridusi si cadouri. A facut rapid si o mica poveste: Spiridusii au furat sania lui Mos Craciun si au luat toate cadourile pentru ei.
O idee foarte buna, venita din partea Editurii Aramis . Va las sa vedeti pozele.
Dani are de spus la serbare o poezie pentru Mos Craciun iar Mircea una despre Pomul de Craciun.
Mos Craciun
Mos Craciun, Mos Craciun
Uite ce-as dori sa-ti spun:
Pe la mine daca vii
Sa-mi aduci doar bucurii,
Pentru mama, pentru tata.
Jucarii sa nu-mi aduci,
Insa daca nu te superi
Una mica mi-ar placea,
Insa asta e treaba ta.
Pom de Craciun
Pom de Craciun te fac!
O, ce bucurie!
In beteala am sa te-mbrac,
Si stelute- o mie.
Azi am petrecut o zi minunata in Afi Palace Cotroceni. Am participat la o actiune de socializare dar si mediatizare pasnica a fenomenului autism. Mai multi parinti si copii cu autism au fost invitati la un eveniment organizat de Asociatia Puzzle Romania, de dna mihaela Stan si studentele voluntare.
Impreuna cu buni, si evident insotita de cei doi baieti ai mei, am navalit la ora 10 in Afi, mai exact la locul de joaca de langa patinoar. Am fost surprinsa sa vad multi oameni stransi acolo. Am recunoscut si persoane cu care am fost in minivacanta de la Slanic Prahova, si anume cei de la centrul Sf Maria, din sectorul 5.
Dani a fost cel care a dat start petrecerii, intrand primul la locul de joaca, spre disperarea lui Mircea care, fiind mai mic, nu reusea sa se strecoare pe langa ceilalti copii care vroiau sa intre. Dupa cateva lacrimi, Mircea s-a avantat in sus si in jos, pe toate scarile, toboganele, saltelele de acolo.
Noi, parintii sau insotitorii, ne uitam la maimuticile noastre care chiuiau si topaiau, atat de absorbite incat nici macar nu ne auzeau cand ii strigam.
Nu le mai trebuia nimic, nici apa. Dani ajunsese cu spatele gol, ii iesisera toate hainele. Imi era teama sa nu transpire sau sa oboseasca.
Dar se pare ca nici macar o ora si jumatate nu a fost de ajuns sa-l oboseasca, timp in care n-a stat nici macar o secunda.
Cat despre ceilalti copii, cu varste de la 2 ani pana la 14ani, cred, cei de la centru, au abandonat mai repede corabia piratilor. Din pacate n-am luat aparatul la mine, sa fac poze, dar am vazut ca fetele, voluntarele au facut destule. Sper sa intru si eu in posesia lor si sa postez cate si aici, pe blog.
Cam pe la ora 12, dupa ce am scos cu greu baietii de la locul de joaca, am mers la Mec. Din pacate Dani nu mancat meniul, in schimb a baut din sucul de portocale. Mircea a mancat din cartofii prajiti, a baut tot sucul pe care l-a gasit, si a gustat putin si din hamburger. Toata lumea a fost servita, si parintii si copiii. Din pacate destui parinti au plecat inainte de masa, si mai putini am ramas pentru ultima surpriza: filmul de desene animate 3D, Aventurile lui Sammy, broasca testoasa.
Sincera sa fiu nu credeam ca Mircea va avea rabdare o ora si jumatate, pe scaun, la un film. Recunosc ca a fost o experienta unica, prima oara pentru mine, la fel ca si pentru ei. Mircea a ramas tintuit in scaun, cu ochelarii la ochi, mai mari decat fata lui, evident. Imaginile au fost atat de reale ca m-am surprins facand acelasi gesturi ca si ei, adica sa intind mana sa ating personajele.
Pentru cei care iubesc desenele animate dar si lumea minunata a adancurilor, recomand acest film. Dani m-a anuntat ca vrea si el asa ceva acasa.
Imi pare rau ca nu am fost mai multi, dar probabil ca cei mici trebuiau sa doarma la ora aceea. Filmul a inceput la ora 13:15 si a tinut pana la aproape 14: 45.
Am plecat foarte incantat, la fel ca si princhindeii mei. Ma bucur cand se fac astfel de evenimente, si incerc sa nu ratez nici unul. De ce?
Simplu, pentru ca doar asa copiii mei, si nu numai, au ocazia sa socializeze, sa vada noutati, sa le faca fata, sa inteleaga in practica ceea ce ii tot invat eu despre oameni si comunicare.
Astfel si ceilalti pot sa vada ca nu exista diferente prea mari, sau insurmontabile. Am incercat sa facem asta prin picturile copiiilor nostri, frumos inramate si atarnate de plasa de protectie a locului de joaca. Am incercat sa-i amestecam pe toti intr-un loc de joaca, unde singurul limbaj folosit era cel verbal, gesturile erau de atingere, de ajutare, chiotele de bucurie fiind aceleasi.
In concluzie, 5 ore de joaca, de socializare in care sa se reflecte minunat mii de ore de terapie, si de mandrie pentru toate progresele lor, fie ele mici sau mari.
Multumesc inca o data pentru aceste ocazii frumoase.
Sotul meu a gasit cateva articole in Adevarul.ro.
Unele sunt despre Temple Grandin, o persoana cu autism, Asperger, integrata social si profesional, care si-a povestit experienta si a ajutat la intelegerea acestui fenomen: autismul. mai multe informatii aici. Tot aici gasiti povestea singurului autist roman, adult, incadrat in munca in Romania, cu preocupari foarte interesante si normale.
Intr-un articol se anunta celebra lege a autismului, care se va aplica de la 1 ianuarie 2011.
Despre semnele autismului, simptome, interventii precoce puteti citi in articolul dnei doctor Simona Macovei.
Cu ceva timp in urma, si evident, sub influenta povestilor, ai mei baieti se bat in cuvinte. Contextul? Niste vagoane de tren rupte si transformate in tramvaie sunt motivul discordiei. Mircea vrea sa-l muste iar Dani il pune rapid la pamant si spune triumfator:
-L-am omorat! Vreau sa-i scot inima si s-o pun intr-o cutie.
Mircea, care se intampla sa poarte un tricou cu o inimioara pe el, vine si spune:
-Nu poti, ca e lipita( inima), si trage de tricou ca sa ne demonstreze.
Lui Dani ii place sa cante la o mica orga, de jucarie. Crede ca e artist, de fapt muzician, si da spectacole. Se certase cu Mircea pe orga, ca de obicei, si-mi explica:
-L-am dat afara pe Mircea din spectacolul meu pentru ca nu are ce cauta. Doar baietii cu ochii albastrii, ca mine, au voie.
Mircea se uita la haina lui si spune:
-Si eu am bluza albastra.
Dani se lasa induplecat si face o concesie:
-Bine, doar cei cu ochii albastrii si cei cu cu bluza albastra.
Baietii se jucau de eroii din poveste. Nu am prins discutia de la inceput, dar am auzit cum Dani spunea, ranjind:
-Le omoram pe babele astea. Le bag in cuptor.
Eu sar imediat si-l readuc cu picioarele pe pamant spunandu-i ca nu facem asa ceva in realitate, astea se intampla doar in povesti.
-Bine, nu le omor....schimba Dani povestea, dar continua dezinvolt: Le dau otrava.
Asta am facut noi sambata trecuta, la cursul de pictura. Nu am rezistat tentatiei si am participat si eu realizand o mica spaniola. Va las sa ghiciti cine si ce a mai facut acolo.
Bu-hu-hu, de Halloween!
Azi la ferma o sa fim,
Sa pictam cate-un dovleac
Sper sa va fie pe plac!
Vrajitori si vrajitoare
Asteapta cu nerabdare, Sa devina prin culoare
Un tablou de sarbatoare.V-asteptam pe toti cu drag!
Avem si-un dovleac mare cu care puteti face poze, daca incapeti in el.
Informatii preluate de pe figurinedecolorat
Informatii preluate de pe figurinedecolorat
Marul si para
In gradina cu legume
Toti copiii vor sa-l vada:
E rotund sau tuguiat
In trei nuante colorat.
Fructul dulce-acrisor
Se numeste simplu: mar,
Si ofera, stii prea bine,
Portia de vitamine.
Fructul se numeste para
Creste-n par in plina vara.
Coapta, galbena-verzuie
Seamana cu o gutie.
Miezul dulce si zemos
Este foarte sanatos,
Un desert pe gustul meu
Sa fiu in forma mereu.
In Romania noastra, sistemul medical şi cel educaţional pun piedici oricarui copil cu probleme de sănătate mintală.
Medicii de familie, pediatrii sunt depăşiţi de tematica problemelor mintale, medicii specialisti sunt prea putini, psihoterapia este costisitoare, iar la grădiniţă sau scoala cei mici sunt mai degrabă stigmatizaţi decât sprijiniţi.
Acestea sunt o parte din concluziile unui studiu calitativ privind serviciile de sănătate mintală pentru copii, lansat de organizaţia Salvaţi Copiii.
Acesta este un articol din Evenimentul Zilei, aparut azi. pentru mai multe detalii aici.
Medicii de familie, pediatrii sunt depăşiţi de tematica problemelor mintale, medicii specialisti sunt prea putini, psihoterapia este costisitoare, iar la grădiniţă sau scoala cei mici sunt mai degrabă stigmatizaţi decât sprijiniţi.
Acestea sunt o parte din concluziile unui studiu calitativ privind serviciile de sănătate mintală pentru copii, lansat de organizaţia Salvaţi Copiii.
Acesta este un articol din Evenimentul Zilei, aparut azi. pentru mai multe detalii aici.
Dani statea pe covor si vorbea cu Mircea:
-Cand eram eu mic, spune Dani, tu erai in burta la mami.
-Da? intreaba Mircea.
Dani se intoarce spre mine, putin incurcat:
-Mami tu ne-ai inghitit sau ne-ai scos?
-Cum sa va inghi mama?
-Pai cum am ajuns in burta?
-O parte din mama si o parte din tata s-au amestecat si te-ai facut tu, in burtica. Apoi am fost la spital, dupa 9 luni si te-a scos doctorul printr-o taietura, mi-a facut un buzunar pe burtica.
-Si apoi te-a cusut? ma intreaba el.
-Da, se vede urma.
Ma gandeam ca ma va intreba si alte lucruri, dar se pare ca pentru moment a fost suficienta explicatia.
-Cand eram eu mic, spune Dani, tu erai in burta la mami.
-Da? intreaba Mircea.
Dani se intoarce spre mine, putin incurcat:
-Mami tu ne-ai inghitit sau ne-ai scos?
-Cum sa va inghi mama?
-Pai cum am ajuns in burta?
-O parte din mama si o parte din tata s-au amestecat si te-ai facut tu, in burtica. Apoi am fost la spital, dupa 9 luni si te-a scos doctorul printr-o taietura, mi-a facut un buzunar pe burtica.
-Si apoi te-a cusut? ma intreaba el.
-Da, se vede urma.
Ma gandeam ca ma va intreba si alte lucruri, dar se pare ca pentru moment a fost suficienta explicatia.
Am cumparat azi revista Superbebe pentru ca avea primul DVD din colectia Superbebe Education, pe care nu-l aveam. Si asa am descoperit, rasfoind revista, un articol despre copiii autisti, in special cazul lui Raducu Moldovan( 3 ani) si Ahmet Conil(14 ani).
Pe tatal lui Raducu l-am cunoscut la Senat, cand am mers sa-i sensibilizam pe senatori in legatura cu problema autismului. Inca de atunci cauta informatii si sprijin. Ma bucur sa aflu, din revista, ca a gasit acest sprijin la ATCA, unde baietelul face terapie cate 2 ore dimineata si 2 seara cu doua terapeute. Si progresele se vad.
Despre Conil Kindergarden am aflat anul trecut, pentru ca era chiar langa noi si ma tenta sa-l dau pe Dani la program scurt, din pacate pretul destul de mare si teama ca nu vor avea personal specializat pentru problema noastra, m-au facut sa renunt la idee.
Acum aflu, tot din revista, ca din acest an, mama lui Ahmed a infiintat clase speciale pentru copii cu dizabilitati, printre care si autism.
Pe tatal lui Raducu l-am cunoscut la Senat, cand am mers sa-i sensibilizam pe senatori in legatura cu problema autismului. Inca de atunci cauta informatii si sprijin. Ma bucur sa aflu, din revista, ca a gasit acest sprijin la ATCA, unde baietelul face terapie cate 2 ore dimineata si 2 seara cu doua terapeute. Si progresele se vad.
Despre Conil Kindergarden am aflat anul trecut, pentru ca era chiar langa noi si ma tenta sa-l dau pe Dani la program scurt, din pacate pretul destul de mare si teama ca nu vor avea personal specializat pentru problema noastra, m-au facut sa renunt la idee.
Acum aflu, tot din revista, ca din acest an, mama lui Ahmed a infiintat clase speciale pentru copii cu dizabilitati, printre care si autism.
Dimineata cand ma scol
Merg la baie si ma spal
Pe manute, gat si fata
Caci asa mama ma-nvata.
Dupa ce eu m-am spalat
Trec apoi la pieptanat
Dau cu pieptanul prin par
Si carare-mi fac cu spor.
Vin la rand si dintisorii
Sa ii spal si sa ii perii
Dupa ce-i frec bine, bine
Ii clatesc cum se cuvine.
Toamna
de Malina Sterea
Pentru cine n-a vazut
O gradina de legume
Ii voi spune eu acum
Serios si fara glume:
Aici cresc ardei gustosi
Vinete, dovleci burtosi,
Sunt si pepeni cat doresti
In miez samburi nu gasesti.
Mazarea-n pastai verzui
A crescut pana-n gutui,
Iar fasolea bate-o vina
Se confunda cu sulfina.
Castravetii-s mai cuminti
Ii si vad in borcanele
Muraturi cu gogonele.
Langa patrunjel
Pe stanga
Mi-au spus mie doi copii
In pamant stau morcovii,
Iar alaturi de ridichi
Vreo cinci verze infoiate
Striga sa fie udate.
Ce-as mai vrea sa imi prepar
O salata cu mustar
Din atatea bunatati.
Vreti si voi?
Veniti in gradina toti!
Am inceput cam de 2 luni kinetoterapia la centrul Sf Andrei, cu Irina. Dani a fost foarte cooperant de la inceput, respectand toate indicatiile si chiar mort de oboseala, se straduia sa duca la bun sfarsit toate exercitiile.
Ma asteptam sa fie mai mult masaj si exercitii standard, dar am descoperit o tehnica mult mai interesanta si atractiva, mai ales pentru copii. Este adevarat ca primele sedinte au fost in grup de copii si Dani s-a integrat perfect, a colaborat la toate jocurile cu ei, a vorbit mult, si a si transpirat pe masura.
Acum facem individual, pana se va inchega un nou grup, cel vechi a intrat in deriva cu inceperea noului an scolar.
In primul rand aceste sedinte contin elemente de kinetoterapie si ludoterapie, inclusiv rezolvat de puzzle, numarat si recunoasterea culorilor. Se lucreaza fiecare membru al corpului, in special mainile si picioarele prin exercitii fluente, concomitente de genul saritul ca broscuta pe niste buline mari si colorate, urmat de aruncari la cos cu mainile, alternativ sau mers pe barna cu o piesa in mana, potrivirea ei in puzzle sau cos si apoi intoarcerea prin tumba pe saltea si apoi mers pe banca pe burta. Zici ca asisti la antrenamente militare.
Lui Dani ii place mult sa mearga cu tricicleta printre jaloane, de asemenea ii place sa se dea pe toboganul improvizat din saltele si cilindri, dand comanda: Pe locuri, fiti gata...Start!
Interesant este si jocul de-a salvatul mingiilor din turnul cuprins de flacari, a se citi mingi de tenis cocotate pe un spalier. Dani trecuie sa escaladeze spalierul si sa le ia, sa coboare si sa le arunce la cos.
Trebuie sa recunosc ca Dani e mai stapan pe miscari, se coordoneaza mai bine acum. sare mai bine cu ambele picioare, mersul pe barna este deja o nimica toata, si face progrese si la aruncarea la tinta.
Destul de greu este exercitiul de mers pe placa cu roti si in sezut, deplasarea facandu-se cu picioarele, dar mai ales mersul pe burta, pe placa, cu picioarele in sus si inaintarea facuta doar cu palmele sau coatele. Dani a facut chiar si basici in podul palmei, dar ii place sa faca sport cu Irina.
Asta conteaza, ca se distreaza si incet incet lucram si partea de motricitate grosiera.
Ma asteptam sa fie mai mult masaj si exercitii standard, dar am descoperit o tehnica mult mai interesanta si atractiva, mai ales pentru copii. Este adevarat ca primele sedinte au fost in grup de copii si Dani s-a integrat perfect, a colaborat la toate jocurile cu ei, a vorbit mult, si a si transpirat pe masura.
Acum facem individual, pana se va inchega un nou grup, cel vechi a intrat in deriva cu inceperea noului an scolar.
In primul rand aceste sedinte contin elemente de kinetoterapie si ludoterapie, inclusiv rezolvat de puzzle, numarat si recunoasterea culorilor. Se lucreaza fiecare membru al corpului, in special mainile si picioarele prin exercitii fluente, concomitente de genul saritul ca broscuta pe niste buline mari si colorate, urmat de aruncari la cos cu mainile, alternativ sau mers pe barna cu o piesa in mana, potrivirea ei in puzzle sau cos si apoi intoarcerea prin tumba pe saltea si apoi mers pe banca pe burta. Zici ca asisti la antrenamente militare.
Lui Dani ii place mult sa mearga cu tricicleta printre jaloane, de asemenea ii place sa se dea pe toboganul improvizat din saltele si cilindri, dand comanda: Pe locuri, fiti gata...Start!
Interesant este si jocul de-a salvatul mingiilor din turnul cuprins de flacari, a se citi mingi de tenis cocotate pe un spalier. Dani trecuie sa escaladeze spalierul si sa le ia, sa coboare si sa le arunce la cos.
Trebuie sa recunosc ca Dani e mai stapan pe miscari, se coordoneaza mai bine acum. sare mai bine cu ambele picioare, mersul pe barna este deja o nimica toata, si face progrese si la aruncarea la tinta.
Destul de greu este exercitiul de mers pe placa cu roti si in sezut, deplasarea facandu-se cu picioarele, dar mai ales mersul pe burta, pe placa, cu picioarele in sus si inaintarea facuta doar cu palmele sau coatele. Dani a facut chiar si basici in podul palmei, dar ii place sa faca sport cu Irina.
Asta conteaza, ca se distreaza si incet incet lucram si partea de motricitate grosiera.
Dani s-a integrat foarte bine si repede anul acesta in gradinita. Imi era teama ca nu cumva aceasta lunga vacanta sa-l faca sa uite despre regulile de la gradinita. Din contra, Dani a devenit mai ascultator, mai atent, mai comunicativ.
Doamna Ramona mi-a spus ca se vad progrese frumoase, Dani se joaca mai mult cu copiii, a inceput sa bea laptele impreuna cu ceilalti, vorbeste mai mult si mai clar.
Chiar ieri Doamna imi povestea cum Dani o tot intreba despre desenul pe care trebuia sa-l faca, de fapt o pictura a fructelor de toamna, marul si para:
-Cum fac para? Cu galben? a intrebat Dani.
-Da, cu galben, i-a raspuns Doamna.
- Sunt si pere verzi, a adaugat Dani.
-Da, este adevarat, bravo, dar noi avem doar galben aici.
-Si frunza cu verde? a intrebat Dani
-Normal.
-Toamna frunzele sunt galbene.
Doamna a ras si l-a laudat.
Mircea este cel mai fericit, este primul care se scoala si se grabeste spre gradinita. El vorbeste cel mai tare, canta cel mai mult si se joaca cu toata lumea. Da raportul in fiecare zi, stiu tot ce face acolo, ce invata, de cate ori merge la baie.
Clasele baietilor sunt alaturate si usile stau mereu deschise. la inceput Mircea a verificat daca Dani e in clasa lui, apoi s-a linistit si a stat cuminte in clasa lui.
Azi a pictat si Mircea primul lui desen la gradinita, un balon. Evident ca balonul lui era multicolor, predominant albastru-verzui, realizat in tehnica punctului. S-a laudat si mi-a aratat opera lui.
Imi plac diminetile reci cand mergem toti trei cu tramvaiul, pentru o statie. Imi place sa-i vad grabindu-se spre clasele lor fericiti, fara macar sa-si ia ramas bun. Stiu ca se distreaza foarte bine.
Si eu ma simt mai linistita.
Doamna Ramona mi-a spus ca se vad progrese frumoase, Dani se joaca mai mult cu copiii, a inceput sa bea laptele impreuna cu ceilalti, vorbeste mai mult si mai clar.
Chiar ieri Doamna imi povestea cum Dani o tot intreba despre desenul pe care trebuia sa-l faca, de fapt o pictura a fructelor de toamna, marul si para:
-Cum fac para? Cu galben? a intrebat Dani.
-Da, cu galben, i-a raspuns Doamna.
- Sunt si pere verzi, a adaugat Dani.
-Da, este adevarat, bravo, dar noi avem doar galben aici.
-Si frunza cu verde? a intrebat Dani
-Normal.
-Toamna frunzele sunt galbene.
Doamna a ras si l-a laudat.
Mircea este cel mai fericit, este primul care se scoala si se grabeste spre gradinita. El vorbeste cel mai tare, canta cel mai mult si se joaca cu toata lumea. Da raportul in fiecare zi, stiu tot ce face acolo, ce invata, de cate ori merge la baie.
Clasele baietilor sunt alaturate si usile stau mereu deschise. la inceput Mircea a verificat daca Dani e in clasa lui, apoi s-a linistit si a stat cuminte in clasa lui.
Azi a pictat si Mircea primul lui desen la gradinita, un balon. Evident ca balonul lui era multicolor, predominant albastru-verzui, realizat in tehnica punctului. S-a laudat si mi-a aratat opera lui.
Imi plac diminetile reci cand mergem toti trei cu tramvaiul, pentru o statie. Imi place sa-i vad grabindu-se spre clasele lor fericiti, fara macar sa-si ia ramas bun. Stiu ca se distreaza foarte bine.
Si eu ma simt mai linistita.
Ca de obicei, cei doi baieti ai mei se certau pe niste vagoane de tren rupte si transformate in tramvaie.
Mircea da sa-l muste pe Dani, care nu se lasa mai prejos, si profitand de statura lui mai inalta, il pune la pamant pe Mircea si spune triumfator, :
-L-am omorat.
Gafaind, Mircea se ridica si fuge din camera pentru scurt timp. Dani in spatele lui imi spune:
-Vreau sa-i scot inima si sa o pun intr-o cutie(reminiscente din Alba ca Zapada, povestea citita cu o seara inainte).
Mircea se intoarce in camera si aude ce spune Dani. Se uita la bluza lui care din intamplare avea o inimioara pe ea, si i-o serveste lui Dani:
-Nu poti ca e lipita (inima) si se trage de bluza ca sa ne demonstreze.
Sa incep cu ce viseaza Dani cu ochii deschisi, adica dorinte pentru viitor. Saptamana trecuta statea cuminte in patut, asteptand povestea de seara. Vorbeam despre modele, despre parinti si copii. Foarte serios, mi-a spus:
-Vreau sa fiu ca tine, mama. Cand o sa fiu mare o sa am doi copii si o sa-i duc la mare, la munte si la tara.
-Ma bucur, i-am raspuns. Daca vrei o sa te ajut sa-i cresti, sa-i invat ce te-am invatat si pe tine, sa vorbesti, sa desenezi, sa povestesti etc.
-O sa-i cresc singur, fara ajutorul tau, mi-a retezat-o scurt.
Cat despre visele nocturne, are din ce in ce mai multe si mai fantastice. Zilele trecute mi-a povestit cum era "un peste special", adica unul care traieste si in apa si pe uscat. A visat ca un rechin rau a venit la el si el l-a batut cu o bata, apoi a venit si o pasare si l-a ciugulit pe rechin, apoi o broasca si o omida, ca sa-l ajute pe Dani.
Apoi a visat o pasare care-si facea cuibul intr-un copac. pasarea avea oua si au iesit puisorii. Asta am visat, a incheiat el.
Imediat, se intoarce spre Mircea si-l intreaba:
-Tu ce vis cu animale ai avut, Mircea?
-Cu un catelus, a raspuns foarte scurt Mircea, neaventurandu-se in descrieri prea amanuntite, ca Dani.
Inca de saptamana trecuta il pregatesc sufleteste si mai ales material pe Mircea. Adica i-am prezentat ghiozdanul sau albastru, penarul cu multe minunatele in el. Si incet incet Mircea a devenit nerabdator. Asta si pe fondul intensei pregatiri psihologice prestate de mine, a se citi urmarit desene animate cu Timmy, mieluselul care merge la gradinita cu prietenii lui.
Aseara l-am anuntat ca maine e ziua cea mare, cand incepe gradinita pentru el si Dani. L-a luat somnul cu greu iar dimineata s-a trezit primul la ora 7 fara ceva si incet, s-a insinuat in patul meu, cuminte. M-am mirat pentru ca Mircea nu vine niciodata la noi in pat, in schimb Dani, da.
L-am intreabat ce vrea sa pape: Lapte cu vanilie, a venit raspunsul, si apoi cane de pui, pe care evident nu o aveam. L-am pacalit cu ceva sunca si branza. Dani s-a trezit cu greu, in ultima clipa si a raspuns foarte sictirit la insistentele lui Mircea de a se grabi: Nu te mai grabi atata, ca si cum ar fi stiut el mai bine ce-l va astepta pe Mircea si ce inseamna de fapt gradinita.
Mircea si-a mai verificat o data ghiozdanul, in care bagase si doua masini Tonka. Si apoi am plecat toti trei spre gradinita. Am mers cu tramvaiul.
Dani s-a dus in clasa lui fara regrete, s-a integrat imediat in grup si s-a jucat. Mircea in schimb a ramas putin dezamagit ca nu sta cu Dani in aceeasi clasa si a pasit timid in clasa lui unde il asteptau doamna Cristina si inca doi copii. Brusc a amutit, el pisalogul familiei, a inspectat rapid mobilierul si jucariile si desi ar fi vrut sa le incerce putin, nu se indura sa se desparta de piciorul meu.
In cele din urma s-a antrenat la joaca cu o fetita si a parut sa uite de mine, asa ca am repetat tare sa ma auda, ca ma voi intoarce repede, cu bunica.
Am plecat acasa si am asteptat ca pe ghimpi telefonul care sa ma anunte de dezastru, care din fericire nu a survenit. La ora 11 eram la gradinita, iar cand am deschis usa l-am zarit pe Mircea in pragul usii, plictisit, balanganindu-si piciorul inainte si inapoi, dar linistit.
Am aflat ca aplans cam 10 minute dupa mine, dupa care s-a linistit si s-a jucat cu o fetita Alexandra, a jucat Ursul doarme si viseaza. Aceste lucruri mi le-a povestit chiar el.
La intrebarea cea mai importanta pe care i-am adresat-o, si anume daca mai vrea la gradinita, mi-a raspuns categoric: Da.
Vom vedea cum va fi maine.
Aseara l-am anuntat ca maine e ziua cea mare, cand incepe gradinita pentru el si Dani. L-a luat somnul cu greu iar dimineata s-a trezit primul la ora 7 fara ceva si incet, s-a insinuat in patul meu, cuminte. M-am mirat pentru ca Mircea nu vine niciodata la noi in pat, in schimb Dani, da.
L-am intreabat ce vrea sa pape: Lapte cu vanilie, a venit raspunsul, si apoi cane de pui, pe care evident nu o aveam. L-am pacalit cu ceva sunca si branza. Dani s-a trezit cu greu, in ultima clipa si a raspuns foarte sictirit la insistentele lui Mircea de a se grabi: Nu te mai grabi atata, ca si cum ar fi stiut el mai bine ce-l va astepta pe Mircea si ce inseamna de fapt gradinita.
Mircea si-a mai verificat o data ghiozdanul, in care bagase si doua masini Tonka. Si apoi am plecat toti trei spre gradinita. Am mers cu tramvaiul.
Dani s-a dus in clasa lui fara regrete, s-a integrat imediat in grup si s-a jucat. Mircea in schimb a ramas putin dezamagit ca nu sta cu Dani in aceeasi clasa si a pasit timid in clasa lui unde il asteptau doamna Cristina si inca doi copii. Brusc a amutit, el pisalogul familiei, a inspectat rapid mobilierul si jucariile si desi ar fi vrut sa le incerce putin, nu se indura sa se desparta de piciorul meu.
In cele din urma s-a antrenat la joaca cu o fetita si a parut sa uite de mine, asa ca am repetat tare sa ma auda, ca ma voi intoarce repede, cu bunica.
Am plecat acasa si am asteptat ca pe ghimpi telefonul care sa ma anunte de dezastru, care din fericire nu a survenit. La ora 11 eram la gradinita, iar cand am deschis usa l-am zarit pe Mircea in pragul usii, plictisit, balanganindu-si piciorul inainte si inapoi, dar linistit.
Am aflat ca aplans cam 10 minute dupa mine, dupa care s-a linistit si s-a jucat cu o fetita Alexandra, a jucat Ursul doarme si viseaza. Aceste lucruri mi le-a povestit chiar el.
La intrebarea cea mai importanta pe care i-am adresat-o, si anume daca mai vrea la gradinita, mi-a raspuns categoric: Da.
Vom vedea cum va fi maine.
Ieri am ajuns si noi in formatie extinsa, adica buni, tata, Selin si tanti Viki, si evident subsemnata si baietii mei, la spectacolul Punguta cu doi bani.
Foarte aglomerat, am prins locuri in picioare, pentru ca o trupa de la gradinita Planeta copiilor luasera cu asalt toate bancutele de lemn, din cortul amenajat in mijlocul parcului.
Chiar a fost o piesa reusita, plina de culoare si glume. Mircea era fascinat, fiind si prima oara pentru el cand participa la un spectacol de teatru. Dani urmarea curios toate miscarile de schimbare a decorurilor si ma intreba mereu cate ceva.
In concluzie, daca stati in Drumul Taberi si aveti putin timp liber, mergeti in parc la teatrul Tandarica. Spectacolele au loc zilnic de la ora 10, iar in weekend sunt cate doua reprezentatii. Biletele costa 10 lei pentru copii si 12 pentru adulti.
Vrem sa mergem si la capra cu trei iezi, care va fi miercuri pe 8 septembrie, restul spectacolelor le-am cam vazut.
Dupa spectacol am mers la o degustare de produse lactate, respectiv iaurt de la Danone si am participat la un sondaj de opinie. Concluzia? Mircea a mancat pe saturate iaurt, la fel si Dani, si am primit si o punga plina cu iaurturi Danone, plus carti de colorat si creioane.
Ce mai o zi plina de distractie!
Foarte aglomerat, am prins locuri in picioare, pentru ca o trupa de la gradinita Planeta copiilor luasera cu asalt toate bancutele de lemn, din cortul amenajat in mijlocul parcului.
Chiar a fost o piesa reusita, plina de culoare si glume. Mircea era fascinat, fiind si prima oara pentru el cand participa la un spectacol de teatru. Dani urmarea curios toate miscarile de schimbare a decorurilor si ma intreba mereu cate ceva.
In concluzie, daca stati in Drumul Taberi si aveti putin timp liber, mergeti in parc la teatrul Tandarica. Spectacolele au loc zilnic de la ora 10, iar in weekend sunt cate doua reprezentatii. Biletele costa 10 lei pentru copii si 12 pentru adulti.
Vrem sa mergem si la capra cu trei iezi, care va fi miercuri pe 8 septembrie, restul spectacolelor le-am cam vazut.
Dupa spectacol am mers la o degustare de produse lactate, respectiv iaurt de la Danone si am participat la un sondaj de opinie. Concluzia? Mircea a mancat pe saturate iaurt, la fel si Dani, si am primit si o punga plina cu iaurturi Danone, plus carti de colorat si creioane.
Ce mai o zi plina de distractie!
AL III-LEA CONGRES DE PSIHIATRIE A COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI A VII-a CONFERINŢĂ NAŢIONALĂ DE SĂNĂTATE MINTALĂ A COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUi
Al III-lea Congres de psihiatrie a copilului si adolescentului, precum si a VII-a Conferinta nationala de sanatate mintala a copilului si adolescentului va avea loc in Bucruesti, in perioada 2-5 septembrie, mai intai la Rin Grand Hotel, sala Berlin( 2-3 septambrie) si apoi la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Al. Obregia”, Sala de Conferință Secția IX Clinic(4-5 septembrie).
Temele abordate vor fi
• Autism şi ADHD – de la evaluare şi tratament la integrare socială şi şcolară
• Sănătatea mintală a copilului şi adolescentului din perspectiva echipei multidisciplinare
Temele abordate vor fi
• Autism şi ADHD – de la evaluare şi tratament la integrare socială şi şcolară
• Sănătatea mintală a copilului şi adolescentului din perspectiva echipei multidisciplinare
COMITETUL DE ORGANIZARE
PREŞEDINTE CONGRES: As. Univ. Dr. Raluca Grozăvescu
PREŞEDINTE ARPCAPA: Prof. Dr. Iuliana Dobrescu
CREDITE: Manifestarea va avea 22 credite EMC
Am gasit stirea aici, unde veti afla si programul detaliat.
Am plăcerea de a vă anunţa apariţia Editurii Frontiera, prima editură românească dedicată în întregime publicării cărţilor de terapie pentru copiii cu întârzieri de dezvoltare.
Editura îşi propune să publice cele mai noi şi importante titluri din domeniul terapiilor de recuperare (de la terapii comportamentale la terapia senzorială, de la logopedie la teoria minţii). Cărţile vor avea un pronunţat caracter practic, astfel încât să fie accesibile nu doar specialiştilor, ci şi oricărui părinte dornic să lucreze cu copilul său.
Prima carte pe care v-o propune Editura Frontiera este Ghid de terapie ABA, (partea I, „Strategii de modificare a comportamentului copiilor autişti”). Cartea este traducerea primei părţi a manualului „A Work in Progress” de Ron Leaf şi John McEachin.
Acest prim volum al cărţii descrie pe larg cele mai dificile comportamente cu care se confruntă un părinte: crizele de furie, autostimularea, problemele de somn şi alimentaţie sau folosirea toaletei. Veţi afla regulile de bază ale modificării comportamentale, dar şi principalele greşeli de care e bine să vă feriţi atunci când încercaţi să dezvăţaţi copilul de comportamente nepotrivite.
Extrasele din carte şi cuprinsul, aflate pe site-ul editurii, vor ajuta cititorul să-şi facă o imagine de ansamblu a subiectelor abordate de cei doi psihologi americani.
Cartea se adresează părinţilor care doresc să înceapă un program de terapie intensivă cu copilul lor sau care au nevoie de materiale pentru formarea terapeuţilor, dar şi specialiştilor din domeniul educaţiei speciale, cărora le oferim un text de referinţă, obligatoriu în bibliografia terapiei cognitiv-comportamentale.
Momentan, cartea poate fi comandată scriind pe adresa de email a editurii.
Cartea a apărut cu sprijinul organizaţiei World Vision Romania şi al Asociaţiei Puzzle România.
Site: www.editurafrontiera.ro
Email: office@editurafrontiera.ro
Azi a mai aparut un articol despre autism si in Cotidianul.
Pentru doritori, dati click aici.
Sotul meu citeste revista presei pe net si imi trimite mereu stiri legate de activitati si articole despre autism. Azi mi-a trimis articolul de pe HotNews, despre Asociatia Autism Romania.
AUTISM ROMANIA este o asociatie a parintilor persoanelor cu autism, si care in parteneriat cu Asociatia Creativ si Centrul de Resurse Juridice, a derulat in perioada martie 2009-august 2010 proiectul "Un punct de sprijin pentru familiile cu copii cu autism", finantat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein si Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European (SEE) - Fondul ONG.
Scopul proiectului a fost sprijinirea parintiilor copiilor cu tulburari din spectrul autismului (TSA) sa gaseasca solutii pentru imbunatatirea starii copiilor lor, oferirea de informatii de baza despre autism profesionistilor din sanatate si educatie, dar si solutii pentru imbunatatirea accesului copiilor si tinerilor cu TSA la o educatie adecvata nevoilor lor specifice si individuale.
Daca doriti sa sprijiniti dezvoltarea Centrului de resurse pentru familiile persoanelor cu autism si profesionisti sau a altor proiecte ale asocia iei, va rugam sa ne contactati la office@autismromania.ro sau 0761 104 432, persoana de contact dna Liuba Iacoblev, presedinta.
Articol preluat de pe HotNews.
AUTISM ROMANIA este o asociatie a parintilor persoanelor cu autism, si care in parteneriat cu Asociatia Creativ si Centrul de Resurse Juridice, a derulat in perioada martie 2009-august 2010 proiectul "Un punct de sprijin pentru familiile cu copii cu autism", finantat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein si Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European (SEE) - Fondul ONG.
Scopul proiectului a fost sprijinirea parintiilor copiilor cu tulburari din spectrul autismului (TSA) sa gaseasca solutii pentru imbunatatirea starii copiilor lor, oferirea de informatii de baza despre autism profesionistilor din sanatate si educatie, dar si solutii pentru imbunatatirea accesului copiilor si tinerilor cu TSA la o educatie adecvata nevoilor lor specifice si individuale.
Daca doriti sa sprijiniti dezvoltarea Centrului de resurse pentru familiile persoanelor cu autism si profesionisti sau a altor proiecte ale asocia iei, va rugam sa ne contactati la office@autismromania.ro sau 0761 104 432, persoana de contact dna Liuba Iacoblev, presedinta.
Articol preluat de pe HotNews.
Am primit linkul de la sotul meu si am citit. Pozele sunt facute la Conferinta parintilor copiilor cu dizabilitati din 5 august 2010.
Pentru doritori dati click aici.
Am ajuns si eu la Conferinta tinuta la Hotelul Ibis Nord, de langa Gara de Nord. M-am intalnit acolo cu cativa parinti pe care-i cunosteam de la Asociatie si de la Scoala speciala nr 11. Au fost in jur de 100 de participanti din toata tara. Au venit din Craiova, Constanta, Botosani, Galati, Timisoara, majoritatea parinti dar si voluntari, studenti si elevi interesati de problematica.Am primit o mapa cu o serie de pliante despre autim si sindromul down, programul conferintei, un formular, o insigna si o legitimatie. La sfarsit am primit si o diploma de participare.
Pe peretii salii si in hol erau expuse picturile copiilor nostri, si am descoperit cu placere ca vreo opt lucrari erau semnate de Dani. M-am simtit mandra pentru ca au fost remarcate si apreciate.
Dupa o scurta prezentare a dnei Mariana Arnautu, despre World Vision si cei 20 de ani de activitate in Romania, a fost lansata cartea Ghid de terapie ABA, partea I, adica Strategii de modificare a comportamentului copiilor autisti.
A luat cuvant
ul dna Ileana Achim, traducatoarea cartii si editor la Editura Frontiera, editura infiintata de dansa exclusiv pentru publicarea materialelor legate de autism si terapie. Dna Ileana este mama unei fetite cu autism, Maria, si am cunoscut-o mai intai pe blogul dansei. Am primit si un exemplar al cartii, gratuit. Pentru comenzi puteti accesa site-ul editurii www.editurafrontiera.ro si o puteti achizitiona la pretul de 45 lei noi.A vorbit si dna Mihaela Stan din partea parintilor si a Asociatiei Puzzle Romania. Au luat cuvantul si dna Renee Mc Dannell, precum si reprezentanti ai altor asociatii. Inainte de masa de pranz li s-a dat posibilitatea parintilor sa puna cateva intrebari in direct, adresate reprezentantilor autoritatilor si nu numai . Masa de pranz a fost foarte buna, bufet, care ne-a relaxat si remontat pentru runda de worshopuri. Au fost prezente si televiziuni ca TVR si Prima. S-au facut poze multe, s-a filmat.
Am facut cunostinta cu mai multe mamici, ne-am povestit experientele in cadrul worshopului tinut de dna cercetator Magdalena Balica, psihopedagog, workshop despre Comunitatea parintilor - o comunitate de practici. Chiar mi-a placut
mult cum a vorbit dna Magdalena, ne-a explicat foarte bine notiunile de comunitate, interese si practici de consiliere si suport. Am primit si o carte numita Situatia copiilor cu cerinte educative speciale inclusi in invatamantul de masa, scoasa in 2009 la Institutul de Stiinte ale Educatiei.Din pacate am plecat pe la ora 15, inainte de ultimele workshopuri tinute de dna terapeut ocupational McDannell si dna psihologoped Ana Stoica. Ma pot mandri ca macar am asistat la cursurile tinute de dansele toamna trecuta la Scoala Speciala nr 11.
In concluzie, Prima conferinta de gen a iesit bine. Am completat un formular de feedback si sper ca sugestiile noastre sa imbunatateasca urmatoarea conferinta, pe care o asteptam cu nerabdare, cat mai curand.
Un pas important pentru construirea unei comunitati inchegate a parintilor cu copiii cu dizabilitati si sper conturarea, in timp, a unui factor de influentare benefica, pozitiva a societatii romanesti vis a vis de aceasta problema.
In prima poza Dani deseneaza piscina cu bilute colorate, din plastic, de la locul de joaca din Cora Lujerului.
In a doua poza este marea pictata de Dani, cu nisipul auriu si umbrele rosii. A ramas impresionat de panorama de pe faleza de sus.
Pe langa indemnizatia de insotitor de 534 ron, bugetul complementar de 91 ron si alocatia dubla, care era 88 ron, parintele insotitor mai poate beneficia si de transport gratuit RATB, Metrorex si 12 bilete dus-intors CFR, pentru accelerat.
Ca sa beneficiati de aceste drepturi trebuie sa depuneti o data cu dosarul pentru indemnizatia de insotitor, si o cerere tip in care sa bifati aceste drepturi, facilitati de transport. Daca nu ati stiut, asa cum mi s-a intamplat mie anul trecut, puteti depune cererea ulterior, insotita de o copie certificat nastere copil, 2 poze tip buletin ale copilului, recente de preferinta, copie dupa certificatul de incadrare in grad de handicap si o copie a certificatului A5, copie act identitate parinte.
Noi am fost joia trecuta si ne-a facut legitimatiile pe loc. Dani a primit o legitimatie pentru RATB, cu poza lui si cu specificatia persoana cu handicap cu insotitor, o alta legitimatie pentru CFR plus biletele gratuite valabile pana la sfarsitul anului calendaristic, si o cartela Metrorex valabila pana la sfarsitul lunii august, urmand pentru Metrorex sa revin in septembrie si sa primesc 2 cartele: una pentru mine si un a pentru el, deoarece in august face 5 ani.
In concluzie pana la 5 ani copiii nu platesc transportul, indiferent daca sunt sau nu cu dizabilitati, iar dupa 5 ani au nevoie de cartele si legitimatii speciale, mai ales cei cu dizabilitati, restul copiiilor normali urmand sa plateasca integral pretul calatoriilor.
Am avut placuta surpriza sa vad ca cei de la Serviciul de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati din sectorul 6 imi trimisesera deja dosarul si nu a mai fost nevoie sa depun eu nimic.
O precizare foarte importanta: Insotitorul va beneficia de gratuitatile de transport doar in prezenta copilului.
De asemenea de aceste facilitati beneficiaza doar insotitorii persoanelor cu handicap grav si accentuat.
Ca sa beneficiati de aceste drepturi trebuie sa depuneti o data cu dosarul pentru indemnizatia de insotitor, si o cerere tip in care sa bifati aceste drepturi, facilitati de transport. Daca nu ati stiut, asa cum mi s-a intamplat mie anul trecut, puteti depune cererea ulterior, insotita de o copie certificat nastere copil, 2 poze tip buletin ale copilului, recente de preferinta, copie dupa certificatul de incadrare in grad de handicap si o copie a certificatului A5, copie act identitate parinte.
Noi am fost joia trecuta si ne-a facut legitimatiile pe loc. Dani a primit o legitimatie pentru RATB, cu poza lui si cu specificatia persoana cu handicap cu insotitor, o alta legitimatie pentru CFR plus biletele gratuite valabile pana la sfarsitul anului calendaristic, si o cartela Metrorex valabila pana la sfarsitul lunii august, urmand pentru Metrorex sa revin in septembrie si sa primesc 2 cartele: una pentru mine si un a pentru el, deoarece in august face 5 ani.
In concluzie pana la 5 ani copiii nu platesc transportul, indiferent daca sunt sau nu cu dizabilitati, iar dupa 5 ani au nevoie de cartele si legitimatii speciale, mai ales cei cu dizabilitati, restul copiiilor normali urmand sa plateasca integral pretul calatoriilor.
Am avut placuta surpriza sa vad ca cei de la Serviciul de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati din sectorul 6 imi trimisesera deja dosarul si nu a mai fost nevoie sa depun eu nimic.
O precizare foarte importanta: Insotitorul va beneficia de gratuitatile de transport doar in prezenta copilului.
De asemenea de aceste facilitati beneficiaza doar insotitorii persoanelor cu handicap grav si accentuat.
Dupa un maraton mare-munte, ne odihnim si noi putin inainte de a merge la tara. Asta nu inseamna ca nu ne plimbam prin toate parcurile, ba chiar intentionam sa mergem la parada aviatica de la Baneasa, pe 17 iulie. Va fi interesant, cu siguranta.
Sambata, desi a plouat si a fost urat, n-am stat in casa. Am pornit toti patru intr-o plimbare prin Bucuresti, cu autobuzul, metroul si tramvaiul. Iar ieri pentru ca a fost mai frumos i-am scos pe baieti la o plimbare cu miniatv-ul, pe trotuarul din fata casei.
Ma gandeam aseara la achizitiile lui Dani din vacanta si am constatat ca si-a insusit expresii de genul: M-am plictisit si N-am chef. Dani s-a simtit foarte bine in aceste iesiri, ba chiar le-a prins gustul si ma intreaba in fiecare seara: Ce facem maine dimineata, unde mai mergem? aratandu-se dezamagit cand nu-i propun ceva interesant.
Azi am trecut pe langa un parc pustiu si Dani nu a vrut sa se joace, explicandu-mi ca: Nu sunt copii deloc.
Dani a invatat sa tina un secret. M-am sfatuit cu el ce sa-i luam lui Mircea de ziua lui, care se apropie, in august. Ne-am gandit la o trotineta. Cand vine vorba de cadou, el e primul care spune: Nu trebuie sa stie Mircea.
Sambata, desi a plouat si a fost urat, n-am stat in casa. Am pornit toti patru intr-o plimbare prin Bucuresti, cu autobuzul, metroul si tramvaiul. Iar ieri pentru ca a fost mai frumos i-am scos pe baieti la o plimbare cu miniatv-ul, pe trotuarul din fata casei.
Ma gandeam aseara la achizitiile lui Dani din vacanta si am constatat ca si-a insusit expresii de genul: M-am plictisit si N-am chef. Dani s-a simtit foarte bine in aceste iesiri, ba chiar le-a prins gustul si ma intreaba in fiecare seara: Ce facem maine dimineata, unde mai mergem? aratandu-se dezamagit cand nu-i propun ceva interesant.
Azi am trecut pe langa un parc pustiu si Dani nu a vrut sa se joace, explicandu-mi ca: Nu sunt copii deloc.
Dani a invatat sa tina un secret. M-am sfatuit cu el ce sa-i luam lui Mircea de ziua lui, care se apropie, in august. Ne-am gandit la o trotineta. Cand vine vorba de cadou, el e primul care spune: Nu trebuie sa stie Mircea.
Mi-a placut foarte mult la Slanic, a fost prima oara cand am ajuns in partile acelea. Am avut chiar noroc sa mergem in aceasta excursie de 4 zile organizata de World Vision si Centrul de zi Sf Maria din sectorul 5. Ne intorceam de la mare, eram in tren, cand am fost sunata si invitata in excursie. Asa ca luni seara ne-am intors de la mare si joi dimineata eram pe drum spre munte, intr-un autocar plin cu copii.
In afara de faptul ca totul a fost gratuit, atmosfera si locurile au fost peste asteptari. Noroc ca pe drum baietii au adormit, Mircea in bratele bunicii si Dani la mine in brate.
Ne-am cazat intr-un aparatament de doua camere, una cu 2 paturi si cealalta cu 3 paturi, am fost doar noi 4 in apartament. Privelistea de la etajul patru era minunata, mai ales ca dadea spre un deal plin de verdeata si un grajd cu 5 ponei si un armasar patat, superb.
Mircea a fost foarte entuziasmat de sala de mese, nu neaparat pentru mancare cat mai ales pentru terenul de alergare, printre mese. Lui Dani i-a placut mai mult covorul cu forme geometrice, dar mai mult i-a placut o fetita Sara, cu care alerga peste tot, vorbea, radea si se tinea de mana mereu.
Dani a avut lipici la toate fetitele de acolo, cand te uitai la el, il si vedeai cu o fetita de mana. Mircea organiza ceata de pitici, pana in trei ani si chiuia fericit in restaurant si pe terasa.
Liftul a fost o revelatie pentru ei, mai ales ca urcam si coboram de multe ori pe zi, ba la masa, ba la sala de joaca unde voluntarii ii distrau pictandu-i pe fata, organizand diverse jocuri si activitati menite sa-i relaxeze.
Stradutelele, de fapt ulicioarele in panta, pietruite mi-au placut foarte mult, la fel si casutele mici si cochete din lemn, cu gradinite pline de flori colorate. Mi-a placut aerul curat si pata aceea imensa de verde care te inconjura, copacii aceia seculari, mandri.
Prima zi a fost una de acomodare dar si de descoperire a magazinelor din vale, de langa sosea. A doua zi a fost dedicata minei Unirea sau salinei. Imensa, impresionanta, rece, intunecoasa, magica. Foarte frig inauntru si intuneric deopotriva,dar primitoare si inveselita de rasetele copiilor care se dadeau pe toboganele, leaganele instalate chiar acolo jos. Erau si terenuri de fotbal si baschet amenajate. Nu lipseau tarabele ambulante cu suveniruri. Era chiar si o expozitie de statui din sare.
Cel mai mult le-a placut baietilor parcul gonflabil, unde pentru 10 lei -o jumatate de ora puteai sa sari si sa alergi. Dani s-a despartit cu greu de el, dar l-am pacalit aratandu-i niste vagonete de transportat sarea. In concluzie am stat 2 ore si am facut poze, care n-au iesit grozav datorita luminii slabe. Senzatia e coplesitoare privind peretii aceia imensi cu taieturi slefuite si degradeuri de gri-alb.
A treia zi am fost la Baia Baciului, tot cu microbuzele. Strandul era plin de oameni care veneau sa se bage in lacul cu apa sarata. Noi nu aveam costumele de baie la noi, dar i-am lasat in chilotei pe baieti si i-am bagat de cateva ori in apa. Ei au fost incantati de piscina amenajata pentru copii si toboganele gonflabile. Ma bucur ca am prins o vreme superba, calda.
In ultima seara s-a organizat discoteca pentru copii si jocuri gen clatita umpluta. Dani a vrut sa fie friptura cu sare, piper si rostogolita pe gratar, iar Mircea doar clatita cu ciocolata si inghetata, rostogolita serios pe tot covorul din restaurant.
Am vizitat si biserica Nasterea Maicii Domnului din satuc, care era in santier pentru pictarea interiorului. Cu toate acestea, si in ciuda orei inaintate, 9 seara, preotul a fost foarte dragut si ne-a deschis biserica, le-a oferit copiilor bratari-matanii, plus un pahar de suc de muguri de brad facut chiar de proteasa. Mircea a fost foarte mare amator de suc.
A fost prima oara cand Dani a intrat intr-o biserica fara sa se mai sperie, e adevarat ca era micuta si foarte bine luminata, iar contrastul dintre peretii deja pictati si cei simpli l-a atras.
In concluzie a fost minunat, o experienta extraordinara atat pentru mine dar mai ales pentru Dani si Mircea care s-au comportat foarte bine. Multumesc inca o data World Vision pentru aceasta ocazie de socializare.
In afara de faptul ca totul a fost gratuit, atmosfera si locurile au fost peste asteptari. Noroc ca pe drum baietii au adormit, Mircea in bratele bunicii si Dani la mine in brate.
Ne-am cazat intr-un aparatament de doua camere, una cu 2 paturi si cealalta cu 3 paturi, am fost doar noi 4 in apartament. Privelistea de la etajul patru era minunata, mai ales ca dadea spre un deal plin de verdeata si un grajd cu 5 ponei si un armasar patat, superb.
Mircea a fost foarte entuziasmat de sala de mese, nu neaparat pentru mancare cat mai ales pentru terenul de alergare, printre mese. Lui Dani i-a placut mai mult covorul cu forme geometrice, dar mai mult i-a placut o fetita Sara, cu care alerga peste tot, vorbea, radea si se tinea de mana mereu.
Dani a avut lipici la toate fetitele de acolo, cand te uitai la el, il si vedeai cu o fetita de mana. Mircea organiza ceata de pitici, pana in trei ani si chiuia fericit in restaurant si pe terasa.
Liftul a fost o revelatie pentru ei, mai ales ca urcam si coboram de multe ori pe zi, ba la masa, ba la sala de joaca unde voluntarii ii distrau pictandu-i pe fata, organizand diverse jocuri si activitati menite sa-i relaxeze.
Stradutelele, de fapt ulicioarele in panta, pietruite mi-au placut foarte mult, la fel si casutele mici si cochete din lemn, cu gradinite pline de flori colorate. Mi-a placut aerul curat si pata aceea imensa de verde care te inconjura, copacii aceia seculari, mandri.
Prima zi a fost una de acomodare dar si de descoperire a magazinelor din vale, de langa sosea. A doua zi a fost dedicata minei Unirea sau salinei. Imensa, impresionanta, rece, intunecoasa, magica. Foarte frig inauntru si intuneric deopotriva,dar primitoare si inveselita de rasetele copiilor care se dadeau pe toboganele, leaganele instalate chiar acolo jos. Erau si terenuri de fotbal si baschet amenajate. Nu lipseau tarabele ambulante cu suveniruri. Era chiar si o expozitie de statui din sare.
Cel mai mult le-a placut baietilor parcul gonflabil, unde pentru 10 lei -o jumatate de ora puteai sa sari si sa alergi. Dani s-a despartit cu greu de el, dar l-am pacalit aratandu-i niste vagonete de transportat sarea. In concluzie am stat 2 ore si am facut poze, care n-au iesit grozav datorita luminii slabe. Senzatia e coplesitoare privind peretii aceia imensi cu taieturi slefuite si degradeuri de gri-alb.
A treia zi am fost la Baia Baciului, tot cu microbuzele. Strandul era plin de oameni care veneau sa se bage in lacul cu apa sarata. Noi nu aveam costumele de baie la noi, dar i-am lasat in chilotei pe baieti si i-am bagat de cateva ori in apa. Ei au fost incantati de piscina amenajata pentru copii si toboganele gonflabile. Ma bucur ca am prins o vreme superba, calda.
In ultima seara s-a organizat discoteca pentru copii si jocuri gen clatita umpluta. Dani a vrut sa fie friptura cu sare, piper si rostogolita pe gratar, iar Mircea doar clatita cu ciocolata si inghetata, rostogolita serios pe tot covorul din restaurant.
Am vizitat si biserica Nasterea Maicii Domnului din satuc, care era in santier pentru pictarea interiorului. Cu toate acestea, si in ciuda orei inaintate, 9 seara, preotul a fost foarte dragut si ne-a deschis biserica, le-a oferit copiilor bratari-matanii, plus un pahar de suc de muguri de brad facut chiar de proteasa. Mircea a fost foarte mare amator de suc.
A fost prima oara cand Dani a intrat intr-o biserica fara sa se mai sperie, e adevarat ca era micuta si foarte bine luminata, iar contrastul dintre peretii deja pictati si cei simpli l-a atras.
In concluzie a fost minunat, o experienta extraordinara atat pentru mine dar mai ales pentru Dani si Mircea care s-au comportat foarte bine. Multumesc inca o data World Vision pentru aceasta ocazie de socializare.
AUTISM ROMANIA vă invită la Conferința națională
„Educația – pilon central în dezvoltarea persoanei cu autism și un drept fundamental”
5 si 6 iulie 2010, București, Hotel Ibis-Palatul Parlamentului
Conferința este primul eveniment dedicat educației copiilor, tinerilor și adulților cu autism din România. Acesta este organizat în cadrul proiectului „Un punct de sprijin pentru familiile cu copii cu autism”, finanţat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein și Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European (SEE), și realizat în parteneriat cu Centrul de Resurse Juridice și Asociaţia Creativ, și va reuni reprezentanţi ai autorităţilor statului, ai formatorilor și ai beneficiarilor.
Mai multe informatii aici.
Înainte de a face o schimbare în modul de a trăi şi gândi, românii au avut de ales un model cultural şi uman, dintre civilizaţiile Europei secolului al XIX-lea.
Românii din secolul XIX se aflau într-o perioadă de căutări, ambiţii politice, sociale şi culturale. Nevoia lor de occidentalizare devine evidentă în anii 1820-1830 şi procesul ia amploare la mijlocul secolului şi în special în cea de-a doua jumătate a secolului.
Nu se poate nega pentru societatea românească a secolului XIX influenţa modelului german şi într-o mică măsura a celui italian şi chiar englez, dar de departe cel francez rămâne predominant1.
Sensibili la pericolul slav, austriac şi maghiar, românii doresc apropierea de blocul latin occidental, reprezentat în primul rând de Franţa. Europa secolului XIX continuă să fie intr-o oarecare masură „franceză”, de aceea romanii îşi caută reperele într-o „lume franceză”. Probabil că influenţa franceză s-ar fi produs indiferent dacă eram sau nu un popor latin, pentru că „nu e colţ de pământ european în care civilizaţiunea franceză să nu fi adus o îmbunătăţire, să nu fi dat naştere unei aspiraţiuni nouă, să nu se fi manifestat într-un chip sau altul”2. „Dar nicăieri mai mult ca în Principatele române nu s-a simţit mai adânc această influenţă care a avut darul să zdruncine din temelie vechea stare de lucruri şi să întroneze principii de vieaţă, de libertate şi de progres”3.
Influenţa franceză a pătruns în spaţiul nostru sub forme cât mai variate din cele patru orizonturi: din sud, datorită grecilor fanarioşi; din răsărit prin intermediul ruşilor ; din vest odată cu oamenii Revoluţiei şi din nord, cu românii transilvăneni care, la momentul oportun au deşteptat în Principate sentimentul originii latine4
Voinţa de occidentalizare, în special după modelul francez a fost aşa de puternică încât unii spun că românii au fost practic colonizaţi fără prezenţa colonizatorului, ceea ce reprezintă una din cele mai mari reuşite ale epocii moderne5.
„Imitarea moravurilor şi a manierelor franţuzeşti înseamnă mai mult decât simpla cunoaştere a francezei, introducerea ideilor de provenienţă franceză înseamnă mai mult decât simpla imitare a manierelor, conştiinţa că aparţii , ca popor, aceleeaşi ginţi ca francezii aduce şi ea ceva în plus, căci face ca influenţa franceză să fie iubită cu adevarat”6 .
Limba franceza devine limba vorbită în saloanele boierilor romani, ba chiar limba conversaţiei zilnice. Aceasta este limba la modă în secolul al XIX-lea. Tinerele fete sunt educate în manieră „a la francaise” în pensioane particulare deschise chiar de institutori francezi. Franceza şi pianul devin două lucruri esenţiale în zestrea unei tinere fete. Un rol important l-au avut consulii francezi de la Iaşi şi Bucureşti, care au îndemnat constant elita românească să-şi trimită copii la studii în străinătate şi în special la Paris. Tânăra generaţie dorea să imite cu orice preţ tot ceea ce se credea „bun” la Paris sau în lumea occidentala, căzând adesea în exagerare, poate chiar în caricatural7.
Românii au învăţat de la ruşi „dansurile europene” : poloneze, franţuzeşti , valsuri etc. În felul acesta lumea a învăţat să-şi umple serile. Însuşi cuvântul soiree , sub forma soarea, a intrat cu acest prilej şi a rămas în limba româna. Petrecerile pănâ noaptea târziu şi dansurile au fost în Principate opera ruşilor8. Odată cu dansul a fost introdusă şi muzica europeană ceea ce le-a determinat pe doamne să-şi achiziţioneze pianuri şi implicit să ia lecţii. Mesele săţioase şi siesta au fost abandonate în favoarea mersului la teatru, operă sau baluri. Se copiază cu frenezie tot ceea ce este nou : maniere de a vorbi, de a se îmbrăca şi mai ales de a gândi.
Ruşii au produs o vie impresie datorită uniformei militare purtate. Tot ei au un mare aport la pătrunderea noului în vestimentaţia românească. Au obişnuit populaţia cu noile tipuri de îmbrăcăminte. De asemenea au sedus marea aristocraţie prin politeţea rafinată a manierelor, politeţe pe care au avut modestia să o numească „politeţe franceză”.
Pictorii itineranti straini, purtatori ai noului spirit artistic cat si al vestimentatiei de ultima ora sunt unii din cei care au statuat incet incet, portul hainelor „nemtesti” la noi. Eleganta unora din artisti ii facea adevarati arbitrii ai modei, precum Miclos Barabas, Livaditti etc.
Indiferent prin ce filiera vine influenta, pentru o mare parte a elitei romanesti, modelul occidental devenea, simplu, modelul francez. Idealul era ca Romania sa se transforme intr-o „mica Franta”, iar Bucurestiul, la randul lui, sa devina „micul Paris”9. Dupa 1866 si pana la primul razboi mondial s-a produs o preluare cantitativa a modelului politic, cultural si social francez, si acest lucru numai la nivelul elitei. Abia dupa primul razboi mondial intalnim o receptare a influentei franceze gradual si la celelalte segmente ale populatiei, dar o receptare selectiva: aparusera noi modele.
Romanii n-au regretat niciodata si probabil nu vor regreta apropierea de Franta. Multi chiar au exagerat rolul Frantei in dezvoltarea Romaniei. „A fost dat Frantei sa lumineze, sa incalzeasca si sa readuca la viata un popor uitat in barbarie si in suferinta, in rasaritul Europei”10. Inca de la inceput, romanii au inteles rolul binefacator al limbii si ideilor franceze, raspandite initial de o sumedenie de calatori, de scriitori si de emigranti francezi. Insa de-abia dupa 1840 unii exercita si altii primesc in mod constient „inraurirea, ce trebuia sa aduca la lumina si la vieata poporul nostru”11.
De asemenea, Pompiliu Eliade considera ca „era scris ca ridicarea acestui mic popor rasaritean al moldo-vlahilor sa nu se poata infaptui decat prin influenta franceza si ca trebuia sa primeasca germenii ei din cele mai diferite directii”. Cu toate acestea, Pompiliu Eliade se arata nemultumit de faptul ca datorita acestei copieri fidele a modelului francez, romanii nu pot infaptui o adevarata civilizatie romaneasca „aceasta civilizatie este departe de a fi constituita in intregime, nu este limpede inca daca Romania este altceva decat o mica Franta rasariteana, daca sufletul romanesc a pus stapanire deplin pe el insusi.”
Admirator infocat al Frantei, V V Hanes, era fericit ca Franta „a izbutit sa ne regenereze si sa ne emancipeze”, facand „o natiune constienta din tara nenorocita , corupta si exploatata de toti strainii.” Parerile celor doi amintiti ilustreaza de fapt foarte clar mentalitatea si starea de spirit a epocii. Franta era modelul spre care aspirau toate culturile, ea devenise pentru noi drept o „a doua mama”.
Cultura franceza a influentat toate domeniile vietii publice romanesti, incepand cu politica, continuand cu legislatura, literatura, si sfarsind cu moda vestimentara. Totul incearca sa fie francez: alimentatia, cafenelele, restaurantele, casele de moda, librariile. Inclusiv arhitectura orasului se schimba sub impulsurile influentei franceze. Planurile de constructie au apartinut atat arhitectilor francezi Paul Gottereau, Albert Galleron, Emil Andre, Lacomte de Neuilly, cat si romanilor formati in Franta, D Berindei, Ion Mincu, etc.
Orasele mari incearca sa satisfaca dorinta aceasta de civilizatie si de libertate. „Civilizatia” era satisfacuta , pe atunci de saloanele frecventate de calatorul francez, comparabile cu cele pe care le lasase in urma la Paris: „ Dans les salons des boyards roumains, on tout est francais, depuis les toilettes jusqu a la conversation, on se croirait a Paris”12. Acelasi lucru il constata si Ulysse de Marsillac: „intrati intr-un salon, va aflati la Paris. Mobilierul cel mai elegant, toaletele cele mai moderne si de cel mai bun gust”13 .
„Salonul si cafeneaua au devenit adevarate institutii”.14 Saloanele cele mai frecventate sunt precedate de anticamere pline de pelerine lungi, mantale de blana, toate lasate acolo de vizitatoare.
Civilizatia noastra nu se putea forma decat revolutionar, adica brusc, „ prin importatie integrala si fara refacerea treptelor de evolutie ale civilizatiei popoarelor dezvoltate pe cale de crestere organica”15. Si moda vestimentara poate fi analizata din acest punct de vedere, tinand cont ca realitatea modei romanesti este strans legata de cea franceza tocmai prin acest proces de importatie integrala despre care ne vorbeste E Lovinescu. Moda feminina romaneasca se supune acelorasi legi ale imitatiei si anume ea este preluata de la francezi, de sus in jos, mai intai in paturile superioare unde receptarea noutatilor este foarte mare.
Tinand cont de natura revolutionara a formatiei noastre, prin contact brusc si diferenta de nivel, imitatia a luat la noi un caracter de integralitate, adica am imprumutat formele Apusului fara distinctie, in masa. Este adevarat ca aceasta imitatie servila are loc doar in prima parte a procesului, cea de-a doua parte fiind puternic imprimata cu spiritul critic
Prezenta in tara noastra a negustorilor, croitorilor, modistelor, coaforilor straini , in special francezi si germani, si care lucrau dupa jurnalele aduse cu ei, reprezinta un argument in favoarea sincroniei vestimentatiei romanesti cu moda in vigoare din Occident. De retinut totusi ca doar elita bucuresteana si ieseana erau intr-adevar in pas cu moda occidentala. Restul populatiei nu avea un ritm de asimilare atat de rapid16. Pentru a fi in pas cu moda era nevoie de mijloace materiale, indispensabile pentru achizitionarea unor toalete luxoase si costisitoare.
Dupa cum stim, numarul inventiilor sau al ideilor originale ale unui popor este limitat, putem spune deci ca imitatia este prima forma a originalitatii, in sensul ca prin adaptarea la unitatea temperamentala a rasei, orice imitatie ia cu timpul un caracter specific. In concluzie originalitatea civilizatiei noastre consta in adaptare si in prelucrare.
Tonul modei era dat in continuare de marile capitale europene, Paris cu precadere, apoi Viena, St Petersburg si mai tarziu Londra. Initial, boierii isi comandau hainele chiar de la sursa, la marii croitori europeni. Cu timpul marile case de moda isi deschid sucursale la noi, unde nevoia de eleganta devine imperioasa. Treptat si croitorii romani „se ingenuiaza in modele cat mai luxoase si sofisticate, pe gustul epocii si dupa punga comanditarului”17.
Incet , dar sigur, gustul elegantelor noastre este stabilizat si orientat de maestrii croitori straini si locali.
„ Sa fim siguri ca ceea ce a fost adoptat in Franta, tara luxului si a elegantei, va fi adoptat si la noi”18.
Iata ce scrie un ziar roman in 1898: „In zadar se incercara Germanii sa introduca lucruri noi in moda, numai Francezilor le este dat sa faca aceasta”19.
In special curentul junimist este cel care critica imitarea servila a formelor civilizatiei apusene. C Negruzzi crede ca procesul formatiei culturii noastre este pur imitativ: „am luat totul de la altii, superficial. Ni se pare ca prin asta intram busta in civilizatie. Si apoi, fiindca civilizatia se introduce prin femei, incepem a avea si noi loretele noastre, fetele de marmora,[…] incepem a avea luxul ”20.
Aceasta atitudine fata de imitatie nu este specifica doar curentului junimist, avem exemple de francezi care privesc cu ochi critic starea de fapt din Romania. Francezul de Mouy in cartea sa „Lettres du Bosphor: Bucarest, Constantinople, Athenes” din 1879, critica situatia capitalei romanesti: este aceeasi antitesa ca in toata tara „intre luxul frances sau rusesc si miseria orientala. Elementele par a fi reunite prin hasard mai curand decat prin atractiile vietii impreuna”21. Trec alaturi popi zdrentuiti si echipagii de lux, nicaieri originalitate, nicaieri armonie.
Si aceste defecte le semnaleaza in toata viata noastra, rapid transformata. Romanii sunt „o rasa inca rau echilibrata, care ia adesea viciile drept eleganta (…), si totul este de ordin composit, facut din bucati, nicaieri o forma caracteristica, o societate distincta. De fapt ei nu au nici fisionomie bine hotarata, nici o literatura, nici industrie, nici arhitectura care sa le apartina si nu pot concepe alt progres decat imitatia mai mult sau mai putin fericita a popoarelor europene”22. Francezul a remarcat diferentele sensibile intre elita si masele populare si crede ca elita „s-a adaptat doar la suprafata, moravurilor si formelor exterioare de viata occidentala, pe cand masele largi si-au pastrat fondul lor taranesc local” 23.
Concluzia este că „ orice s-ar face, orice s-ar zice, tot Parisul rămâne centrul prin excelenţă al bunului gust şi care învaţă femeile din lume arta de a se îmbrăca bine”24.
Ori de câte ori doamnele admirau într-un magazin o pălărie, o rochie, o haină, o fantezie oarecare, de regulă vânzătorul adauga „obiect parizian, model sic din rue de la Paix”.
1 M Nitelea , Receptarea valorilor franceze in viata cotidiana a elitei bucurestene (1866-1914),in Materiale de istorie si muzeografie, vol XV, Muzeul mun Bucuresti,2001, p182;
2 V V Hanes ,Francezii si Romanii. Conferinta tinuta in sala teatrului comunal maior G Pastia, Focsani, Tipografiile Unite „Sporul”, 1914, p 5;
3 Ibidem;
4 P Eliade, Influenta franceza asupra spiritului public in Romania, E ditura Univers, Bucuresti, 1982, p227;
5 Vezi M Nitelea, op cit, p 182;
6 P Eliade, op cit, p228;
7 Vezi M Nitelea, art cit, p184;
8 Idem , p 154
9 Vezi M Nitelea, art cit, p184;
10 V Hanes , op cit , p 5;
11 Idem, p 6;
12 I H Radulescu, op cit, p 19; ( In saloanele boierilor romani, totul este frantuzesc, incepand cu toaletele si terminand cu conversatia, astfel incat ai impresia ca esti la Paris);
13 Ulysse de Marsillac, op cit, p 98;
14 M Nitelea, art cit, p 193;
15 E Lovinescu, Istoria civilizatiei romane moderne, vol 3, Editura Minerva, Bucuresti, 1992, p 160;
16 Vezi S Dinca, , Traditie si inovatie in vestimentatia romaneasca (1830-1877), Bucuresti, 1996, p 49;
17 A S Ionescu, Moda secolului al XIX-lea romanesc, in Studii si cercetari de istoria artei, tom 28/1981, p 99;
18 Moda, an II, nr 19/ 20 iunie 1906, p 1;
19 Moda ilustrata, an II, nr 48 / 5 decembrie 1898, p 502;
20 Idem, vol 2, p 99.
21 N Iorga, Istoria romanilor prin calatori, vol 3, Bucuresti, 19 , p 257;
22 Ibidem;
23 G Potra, Bucurestii vazuti de calatori straini, secolele XVI-XIX, Editura Academiei, Bucuresti, 1992, p 227;
24 Moda ilustrata, an VI, nr 37/ 14 septembrie 1902,p 290;
NB: capitol din lucrarea mea de licenta Evolutia modei romanesti intre 1870-1914
Intr-o zi baietii se jucau cu motocicletele de jucarie, pe covorul din biblioteca. Mircea , ca de obicei, poceste cuvintele si spune:
-Ma joc cu cotoceta.
-Micea, te-ai postit si tu ! Nu se zice cotoceta, se zice mo-to-ci-che-ta, il corecteaza Dani foarte serios.
Mircea se alinta si striga mereu, pentru orice fleac Mama!
Dani sta si se gandeste putin si ne spune:
-Daca Micea stiga toata ziua doal mama, eu o sa stig bunica!
Saptamana trecuta, am mers la psihologoped, dar Dani nu se dadea dus pe scaun. Statea langa mine si cauta pretexte:
-Nu pot sa meg, nu mai am benzina!
Mamica unui baietel, se ridica, foarte inspirata si se preface ca-i baga benzina in rezervor, in spate, si minune: Dani intra in joc si porneste catre scaunel, foarte incantat de raspunsul primit.
In ultima vreme, ne chinuim cu regulile astea si Dani testeaza zilnic limitele, desi stie clar care sunt regulile si mai ales consecintele.
Eu:-Stai cuminte ca altfel...
Dani:-Daca nu sunt cuminte, ce se intampla?
Eu:- O sa te pedepsesc. Daca nu respecti regulile( regula era sa se joace frumos cu Mircea si sa nu-l loveasca sau deranjeze) se intampla doua lucruri: unu ma supar foarte tare si ma intristez, si doi, vei suporta consecintele, adica vei primi o pedeapsa.
Dani:-Ihm, spune ganditor.
Eu plec din camera si nici nu ies bine ca aud in urma mea urletele lui Mircea. Dani il impinsese, desi Mircea se uita frumos la televizor si nu-l deranjase cu nimic. Dani astepta sa ma intorc sa vada daca pun in aplicare regula.
Evident ca am aplicat pedeapsa, adica 5 minute la el in camera, singur, accentuand faptul ca acum are ocazia sa vada ce se intampla cand nu asculta.
Asta a fost problema la care am lucrat in ultima vreme, si se pare, ca cel putin pentru moment am gasit o solutie.
Am stabilit, de comun acord cu baietii, sa spunem inainte de culcare niste cuvinte magice, menite sa sperie monstrii si sa-i tina departe. Cuvintele noastre sunt: Abracadabra, monstrule dispari!
Pe langa asta, pentru ca nu este suficient, l-am pus paznic pe Croco, crocodilul urias de plus. I-am explicat lui Dani cum Croco, cu dintii lui mari si gura imensa, il va inghiti imediat pe monstrul care ar indrazni sa se apropie de patul lui. A fost foarte multumit de varianta asta. E foarte mandru de Croco al lui cel viteaz.
Si al treilea lucru necesar este lampita de veghe, pentru ca monstrii nu se apropie atunci cand este lumina.
De doua zile, e liniste in camera baietilor, si mai mult somn. Sunt atat de haiosi cum spun cuvintele magice, si mai ales cat de convinsi sunt de puterea lor.
O prietena de-a mea, avand si ea tot doi baieti, dar mai maricei, a folosit lampa de veghe si stropitul cu aghiasma in fiecare seara, pentru indepartat monstrii, si merge perfect. Asa ca fiecare are monstrii lui si metodele proprii de aparare.
Am stabilit, de comun acord cu baietii, sa spunem inainte de culcare niste cuvinte magice, menite sa sperie monstrii si sa-i tina departe. Cuvintele noastre sunt: Abracadabra, monstrule dispari!
Pe langa asta, pentru ca nu este suficient, l-am pus paznic pe Croco, crocodilul urias de plus. I-am explicat lui Dani cum Croco, cu dintii lui mari si gura imensa, il va inghiti imediat pe monstrul care ar indrazni sa se apropie de patul lui. A fost foarte multumit de varianta asta. E foarte mandru de Croco al lui cel viteaz.
Si al treilea lucru necesar este lampita de veghe, pentru ca monstrii nu se apropie atunci cand este lumina.
De doua zile, e liniste in camera baietilor, si mai mult somn. Sunt atat de haiosi cum spun cuvintele magice, si mai ales cat de convinsi sunt de puterea lor.
O prietena de-a mea, avand si ea tot doi baieti, dar mai maricei, a folosit lampa de veghe si stropitul cu aghiasma in fiecare seara, pentru indepartat monstrii, si merge perfect. Asa ca fiecare are monstrii lui si metodele proprii de aparare.
Dani se trezeste de la un timp noaptea. Si adoarme din nou, cu greu.
-Tebuie sa stea cineva cu mine, imi explica. Mi-e fica de intunelic. Nu pot sa adom singul.
O perioada a fugit in camera la noi si dormea cu noi, a incercat sa intre si in patul bunicii dar nu l-am mai lasat. I-am spus ca are o camera foarte frumoasa si mai mult decat atat doarme cu Mircea, deci nu este singur.
Dupa cateva nopti de plansete, am hotarat sa-i pun o lampa de veghe si a parut sa functioneze. Nu se mai ducea la altcineva in camera, in schimb statea treaz in patul lui pana dimineata si-i spunea povesti ursuletului sau, Beni. Se trezeste pe la ora 1 si jumatate, noaptea si se duce la baie, dupa care adoarme foarte greu. In ultimele zile s-a culcat in camera mica, pe care m-am gandit sa o fac camera lui.
Azi a venit si ne-a spus:
-N-am dormit toata noaptea. Iar a venit monstru!
-Ce monstru?
-Din dulapul cel mai mic.
-Hai sa ne arati unde!
Ne duce in camera lor si ne arata comoda cu sertare.
-Cum arata monstrul asta? intreaba tata.
-E un monstru verde cu buline rosii.
-Dar am lasat lampa de veghe si monstrii nu vin la lumina, incerc eu sa-l conving.
-Ba vine pe geam din camera cealalta, ma contrazice Dani.
Imi aduc aminte ca si mie imi era frica de intuneric, desi dormeam cu bunica, cand eram mica. Si monstrul meu era urat si avea ochi rosii. Nu mai stiu cum am reusit sa scap de el, ca sa-l pot ajuta si pe Dani sa-si infranga frica.
-Tebuie sa stea cineva cu mine, imi explica. Mi-e fica de intunelic. Nu pot sa adom singul.
O perioada a fugit in camera la noi si dormea cu noi, a incercat sa intre si in patul bunicii dar nu l-am mai lasat. I-am spus ca are o camera foarte frumoasa si mai mult decat atat doarme cu Mircea, deci nu este singur.
Dupa cateva nopti de plansete, am hotarat sa-i pun o lampa de veghe si a parut sa functioneze. Nu se mai ducea la altcineva in camera, in schimb statea treaz in patul lui pana dimineata si-i spunea povesti ursuletului sau, Beni. Se trezeste pe la ora 1 si jumatate, noaptea si se duce la baie, dupa care adoarme foarte greu. In ultimele zile s-a culcat in camera mica, pe care m-am gandit sa o fac camera lui.
Azi a venit si ne-a spus:
-N-am dormit toata noaptea. Iar a venit monstru!
-Ce monstru?
-Din dulapul cel mai mic.
-Hai sa ne arati unde!
Ne duce in camera lor si ne arata comoda cu sertare.
-Cum arata monstrul asta? intreaba tata.
-E un monstru verde cu buline rosii.
-Dar am lasat lampa de veghe si monstrii nu vin la lumina, incerc eu sa-l conving.
-Ba vine pe geam din camera cealalta, ma contrazice Dani.
Imi aduc aminte ca si mie imi era frica de intuneric, desi dormeam cu bunica, cand eram mica. Si monstrul meu era urat si avea ochi rosii. Nu mai stiu cum am reusit sa scap de el, ca sa-l pot ajuta si pe Dani sa-si infranga frica.
Despre hotul de gogosi
Marti seara Dani a primit a doua gogoasa, din care a mancat doar cateva imbucaturi. Dimineata mai mancase una, de fapt asa mananca el, cate una pe zi. De obicei ii pastram una si tatei, seara.
-Dani, mai mananci?
El m-a ignorat si si-a baut laptele.
-Dac nu mai mananci i-o dau lui tata! am insistat eu.
Dani m-a ignorat din nou.
Eu i-am dat gogoasa tatei, iar tata l-a mai intrebat de doua ori daca mai vrea sa manance din ea. Dupa ce tata a mancat-o pe toata, s-a trezit si Dani ca mai vrea gogoasa.
-Veau gogoasa inapoi, a strigat la noi.
-Nu se mai poate Dani, te-am intrebat de mai multe ori si nu mi-ai raspuns. Nu am de unde sa ghicesc ce vrei daca nu-mi spui.
Circul s-a amplificat, Dani tipand isteric:
-Ma duc sa cumpal de la magazin.
-Nu se poate, este seara, ora 9, si magazinul de gogosi s-a inchis. Va trebui sa astepti pana maine dimineata.
-Nu, eu veau gogoasa acum.
Gaseste o solutie de moment:
-Ma duc sa fac o gogoasa in bucataie.
-Bine, ii raspund eu si ma uit cum se indreapta spre bucatarie, dar se opreste si-mi spune:
-Din ce se face o gogoasa?
-Pai din faina, apa, drojdie, zahar.
-De unde iau faina?
-Nu mai avem, ii raspund si astept sa vad ce face in continuare.
Incepe iar sa planga si sa tipe, dupa care se repede furibund la tata:
-Hotule de gogosi. Uite ce burta plina ai. Chemati politia sa vina sa-l inchida pe hotul de gogosi.
Pe noi ne pufnea rasul, dar el era foarte serios, iar tata se simtea vinovat ca mancase gogoasa.
Distractia a durat o jumatate de ora, timp in care si tata si buni au incercat sa-i explice ca nu mai sunt gogosi la magazin si trebuie sa astepte pana dimineata.
Am reusit sa-l calmez promitandu-i doua gogosi in dimineata urmatoare. Si pentru a fi sigura ca m-a inteles l-am intrebat daca a auzit ce am spus, apoi daca a inteles explicatia, daca o accepta si mai ales sa aiba rabdare pana la indeplinirea dorintei, adica pana dimineata. Luand totul sistematic, a inteles si s-a calmat.
Imi faceam griji ca acest comportament ar fi un regres, dar stand de vorba cu tatal lui Selin mi-am dat seama ca nu este un comportament particular ci unul normal, pentru ca si Selin a facut o faza asemanatoare, cu bananele, la ora 11 noaptea.
Asociatia Sport pentru Viata, infiintata de campioana mondiala Gabriela Szabo, are placerea sa va invita maine, 5 iunie, la Arenele de Joaca, cel mai mare eveniment sportiv pentru copii. Arenele de Joaca au ajuns la a cincea editie in Bucuresti si se vor desfasura intre orele 10.00 si 18.00, in parcul Herastrau, intrarea Charles de Gaulle.
La eveniment vor fi prezente mari personalitati din lumea sportului, care ii vor incuraja pe cei mici sa faca miscare: Gabriela Szabo (campioana mondiala la atletism), Monica Rosu (campioana mondiala la gimnastica), Diana Oprea (campioana mondiala la fitness), Otilia Badescu (campionă europeana la tenis de masa), Laura Badea (campioana mondiala la scrima) si Oana Pantelimon (campioana la atletism). Evenimentul include numeroase activitati sportive pentru parinti si copii: baschet, volei, badminton, fotbal, mini-golf, popice, tenis de masă, gimnastica, competitii de atletism sau escalada.
Va asteptam maine, impreuna cu cei mici, sa va bucurati de o zi de miscare in parc!
Pentru mai multe detalii si pentru interviuri cu sportivii prezenti, ma puteti gasi maine in zona organizatorilor.De luni, Mircea tot face febra, e somnolent, se vaieta mereu de burtica si chiar taraste un piciorus. De cum a facut febra l-am bagat pe antibiotic, dar degeaba. De doua ori pe zi si o data pe noapte, Mircea se infierbanta vizibil. Ne temeam de o apendicita.
Ieri l-am dus la medicul pediatru sa vedem ce sa-i mai facem. Dani s-a aratat amator sa ne insoteasca explicandu-ne:
-Vin si eu cu voi, sa-l consulte pe Micea. Pe mine nu ma consulta, eu nu sunt bolnav, asa ca Micea.
-Dar cu ce masina megem? ma intreaba imediat.
Ajungem la dispensar unde asteptam ceva timp, noroc ca mai arau doi baieti acolo si s-au antrenat la joaca, la fuga, si astfel a mai trecut timpul.
La consultatie Mircea nu e prea cooperant, trage de hainuta in jos, nu vrea sa spuna nimic. El vrea doar acasa. Concluzia? Sa continuam tratamentul cu antibiotic, antitermic si expectorant iar pentru a ne lamuri ce e cu durerea de burta, ne-a dat trimitere la urgenta la spitalul Grigore Alexandrescu.
Ne-am imbarcat in masina lui Enal, prietenul nostru turc, in timp ce Dani plangea sfasietor langa buni:
-Veau sa meg si eu cu voi. Veau sa vad cum il consulta pe Micea. Nu ma lasati aici singul. Am nevoie de mama mea, si alte de acest gen.
Mircea s-a comportat bine pe drum, tinand cont ca el are rau de masina. Mai mult decat atat a fost si foarte aglomerat.
In sfarsit am ajuns la spital, unde Mircea a fost cumintel si a asteptat sa intre la Chirurgie. In fata noastra erau vreo cinci copii, dintre care 2 bebelusi. Cand am intrat dna doctor l-a pacalit sa se intinda pe pat si l-a tot intrebat de una de alta, s-a lasat deposedata de ceas pentru ca junele sa fie relaxat. Dupa ce l-a palpat bine peste tot, ne-a dat verdictul: nu e apendicita. Mircea nu a vrut sa raspunda la intrebarile pe care i le punea, maraia tot timpul, dar sand sa plecam, l-a apucat vorbaria. I-a spus doctoritei ca are ceasul mic si uite, o stagiara avea un ceas mai mare si mai frumos. Dumnealui inspectase tot cabinetul si pe toata lumea. De aici ne-a trimis la Pediatrie si la Ortopedie.
La Ortopedie era o coada imensa, si culmea in jumatate de ora se terminau consultatiile, asa ca am renuntat. Ne-am dus la Pediatrie unde era liber, Mircea a mimat niste dureri abdominale de toata frumusetea, insa a fost mai vorbaret. Si aici ni s-a spus sa continuam tratamentul deja inceput si cam atat.
In afara de sperietura, de plimbat de la o sectie la alta, de aglomeratie in trafic, totul a fost bine. Acasa Dani s-a bucurat sincer sa ne revada, mai ales pe Mircea:
-V-am asteptat, mi-am facut ghiji, ne-a spus Dani.
Ieri l-am dus la medicul pediatru sa vedem ce sa-i mai facem. Dani s-a aratat amator sa ne insoteasca explicandu-ne:
-Vin si eu cu voi, sa-l consulte pe Micea. Pe mine nu ma consulta, eu nu sunt bolnav, asa ca Micea.
-Dar cu ce masina megem? ma intreaba imediat.
Ajungem la dispensar unde asteptam ceva timp, noroc ca mai arau doi baieti acolo si s-au antrenat la joaca, la fuga, si astfel a mai trecut timpul.
La consultatie Mircea nu e prea cooperant, trage de hainuta in jos, nu vrea sa spuna nimic. El vrea doar acasa. Concluzia? Sa continuam tratamentul cu antibiotic, antitermic si expectorant iar pentru a ne lamuri ce e cu durerea de burta, ne-a dat trimitere la urgenta la spitalul Grigore Alexandrescu.
Ne-am imbarcat in masina lui Enal, prietenul nostru turc, in timp ce Dani plangea sfasietor langa buni:
-Veau sa meg si eu cu voi. Veau sa vad cum il consulta pe Micea. Nu ma lasati aici singul. Am nevoie de mama mea, si alte de acest gen.
Mircea s-a comportat bine pe drum, tinand cont ca el are rau de masina. Mai mult decat atat a fost si foarte aglomerat.
In sfarsit am ajuns la spital, unde Mircea a fost cumintel si a asteptat sa intre la Chirurgie. In fata noastra erau vreo cinci copii, dintre care 2 bebelusi. Cand am intrat dna doctor l-a pacalit sa se intinda pe pat si l-a tot intrebat de una de alta, s-a lasat deposedata de ceas pentru ca junele sa fie relaxat. Dupa ce l-a palpat bine peste tot, ne-a dat verdictul: nu e apendicita. Mircea nu a vrut sa raspunda la intrebarile pe care i le punea, maraia tot timpul, dar sand sa plecam, l-a apucat vorbaria. I-a spus doctoritei ca are ceasul mic si uite, o stagiara avea un ceas mai mare si mai frumos. Dumnealui inspectase tot cabinetul si pe toata lumea. De aici ne-a trimis la Pediatrie si la Ortopedie.
La Ortopedie era o coada imensa, si culmea in jumatate de ora se terminau consultatiile, asa ca am renuntat. Ne-am dus la Pediatrie unde era liber, Mircea a mimat niste dureri abdominale de toata frumusetea, insa a fost mai vorbaret. Si aici ni s-a spus sa continuam tratamentul deja inceput si cam atat.
In afara de sperietura, de plimbat de la o sectie la alta, de aglomeratie in trafic, totul a fost bine. Acasa Dani s-a bucurat sincer sa ne revada, mai ales pe Mircea:
-V-am asteptat, mi-am facut ghiji, ne-a spus Dani.
Subscribe to:
Posts (Atom)
