Cu ceva timp in urma, si evident, sub influenta povestilor, ai mei baieti se bat in cuvinte. Contextul? Niste vagoane de tren rupte si transformate in tramvaie sunt motivul discordiei. Mircea vrea sa-l muste iar Dani il pune rapid la pamant si spune triumfator:
-L-am omorat! Vreau sa-i scot inima si s-o pun intr-o cutie.
Mircea, care se intampla sa poarte un tricou cu o inimioara pe el, vine si spune:
-Nu poti, ca e lipita( inima), si trage de tricou ca sa ne demonstreze.
Lui Dani ii place sa cante la o mica orga, de jucarie. Crede ca e artist, de fapt muzician, si da spectacole. Se certase cu Mircea pe orga, ca de obicei, si-mi explica:
-L-am dat afara pe Mircea din spectacolul meu pentru ca nu are ce cauta. Doar baietii cu ochii albastrii, ca mine, au voie.
Mircea se uita la haina lui si spune:
-Si eu am bluza albastra.
Dani se lasa induplecat si face o concesie:
-Bine, doar cei cu ochii albastrii si cei cu cu bluza albastra.
Baietii se jucau de eroii din poveste. Nu am prins discutia de la inceput, dar am auzit cum Dani spunea, ranjind:
-Le omoram pe babele astea. Le bag in cuptor.
Eu sar imediat si-l readuc cu picioarele pe pamant spunandu-i ca nu facem asa ceva in realitate, astea se intampla doar in povesti.
-Bine, nu le omor....schimba Dani povestea, dar continua dezinvolt: Le dau otrava.
12 November 2010 at 00:47