Altheate

M-am apucat sa citesc despre tulburarile de personalitate, si asta inainte de a invata materia la facultate. George Ionescu a scris o carte foarte buna, concisa,  Tulburarile personalitatii, Editura Asklepios, Bucuresti, 1997, despre toate tulburarile de personalitate oferind o scurta istorie a tulburarilor de personalitate si mai multe clasificari, definitii, caracteristici. Clasificarile actuale sunt cuprinse in doua sisteme taxinomice ICD-X european( clasificarea internationala a maladiilor) si DSM-IV american(manual diagnostic si statistic). Exista unele diferente de denumire si clasificare.

Tulburarile de personalitate NU sunt boli. Este adevarat ca sunt structuri particulare, dizarmonice care pot fi observate chiar din copilarie dar se cristalizeaza la adolescenta, odata cu structurarea personalitatii si insotesc persoana de-a lungul intregii sale vieti. La varsta infantojuvenila se vorbeste despre tulburari de comportament, tinand cont ca personalitatea este in evolutie, si nu toate tulburarile de comportament se vor transforma in tulburare de personalitate la adult. Aceste tulburari se manifesta la maxim in decadele 3 si 4 ale vietii si se reduc treptat cu avensarea in varsta.

Mi s-a parut foarte bine explicata diferenta dintre termenii  tip, tulburare si modificare de personalitate. Tipul are in vedere structura personalitatii din perspectiva normalitatii, si reprezinta patternuri comportamentale relativ stabile in legatura cu modul personal de a percepe, simti, gandi si actiona. Tulburarea de personalitate este o deviatie semnificativa sau chiar extrema de la patternul comportamental al grupului cultural respectiv. Modificarea de personalitate apare in urma unor trairi stresante si indelungate sau in urma unei boli psihice severe.

Diagnosticarea poate fi monotetica, persoana primind un diagnostic doar daca prezinta toate trasaturile incluse in tabloul clinic al tulburarii respective, si politetic cand persoana e diagnosticata pe baza catorva trasaturi esentiale. Mijloacele de evaluare sunt interviurile clinice, scalele  si chestionarele de evaluarea si autoevaluare.

Tulburarile de personalitate pot coexista cu alte tulburari de genul alcoolmanie si toxicomanie. dintre complicatiile cele mai frecvente sunt depresia secundara, dependenta de sibstanta, mai ales sedative, suicidul deliberat, veleitar sau prin eroare.

Terapia acestor tulburari se face prin psihoterapie psihanalitica si cognitiv-comportamentala,  terapie farmacologica, dar si prin spitalizare de scurta si lunga durata.

Tulburarea paranoida se regaseste la oamenii de succes, obsedati de putere, succes, autovalorizare dar in acelasi timp suspiciosi, neincrezatori, verificand mereu autenticitatea datelor si interpretetand  totul dupa bunul plac. Apare in adolescenta. Exista serioase dificultati de relationare, integrare si armonizare. Aceste persoane sunt intolerante la frustrare, esec, ignorare, critica. Au de asemenea o rezonanta afectiva redusa, aparand ca fiind reci, distanti si detasati. Aceasta tulburare este numita si fanatica, expansiva si se regaseste la aproximativ 2,5 % din populatia generala. 

Tulburarea schizoida se caracterizeaza prin introversie, detasare de realitate, sociofobie, nonimplicare in activitati practice, slaba rezonanta afectiva, preferinta pentru activitati solitare. Apare in prima copilarie. Conduita acestor persoane este bizara, neconventionala. Sunt in general oameni ai ideilor si ai cartilor, sunt filosofi sau matematicieni, interesati de creativitate. Au preocupari reduse sau absente pentru activitatea sexuala cu alte persoane, practica onanitia. Se regaseste la 7% din populatia generala.

Tulburarea schizotipala se aseamana cu cea schizoida dar se adauga aspectele particulare si excentricitatile in comportament si vestimentatie, convingerea ca poseda insusiri rare, gen premonitie, clarviziune, telepatie si superstitie, in general spus gandire magica. Apar episoadele psihotice tranzitorii, de scurta durata materializate in iluzii, halucinatii, in special auditive, si delir. Se regaseste la 2% din populatia generala.

Tulburarea dissociala se caracterizeaza prin sfidarea si violarea normelor, regulilor si obligatiilor sociale, lipsa de regret, agresivitate, ignorarea consecintelor si recidivarea. Este specifica infractorilor. Apare inainte de 15 ani si cuprinde cam 4% din populatia generala. Complicatiile ei sunt numeroase, in afara de alcoolmanie, toxicomanie si suicid , apar tulburarile de somatizare si tulburarea ciclotimica.

Tulburarea borderline este un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, a imaginii de sine, a afectelor si o impulsivitate accentuata, incontrolabila la contrarieri sau mici esecuri. Reprezinta cam 2% din populatia generala, apare la adultul tanar dar se diagnosticheaza  spre 40 de ani. Persoana este foarte schimbatoare, imprevizibila mai ales afectiv, polarizeaza exclusiv negativ sau pozitiv.  Detesta solitudinea, au sentimentul de vid interior si dispersie a identitatii, nu se regasesc. Practica acte autodestructive repetate. Dezvolta complicatii psihotice, depresive.

Tulburarea histrionica este caracterizata de extraversie, sociofilie, comunicabilitate, impresionabilitate, labilitate dispozitionala si conduita demonstrativa, de rol. Sunt cei care vor sa fie in centrul atentiei, manipulatori, seducatori, provocatori si mai ales incapabili in mentinerea relatiilor. Nu suporta ignorarea. Se entuziasmeaza facil si efemer. Sunt dependenti de cei pe care-i investesc afectiv. Un lucru foarte interesant este amnezia traumelor, frustrarilor si afectelor. Se regaseste la 2-3% din populatia generala si apare in adolescenta. 

Tulburarea narcisica este o exagerare a importantei propriei persoane, idealizarea ei si convingerea nerealista asupra calitatilor sale. Persoana este aroganta, distanta, insensibila la sfaturi si opinii diferite. Prezinta aviditate pentru titluri, demnitati su ranguri. Este manipulator al relatiilor, in favoarea sa, evident, si proiecteza sentimente ostile asupra celor care nu-l admira suficient.

Tulburarea anxioasa sau evitanta se caracterizeaza prin inhibitie sociala si sociofobie, sentimente de inadecvare si hipersensibilitate la evaluarea negativa. Persoana este foarte prudenta in orice relationare, evita initierea unor noi relatii.Isi subestimeaza insusirile personale dar simte nevoia de acceptare, securitate. Are dificultati de deliberare, decizie si angajare, exagerand posibilele pericole sau riscuri. Se trateaza prin tehnica autoafirmarii si terapie de grup.

Tulburarea dependenta se defineste prin autostima redusa, nevoie excesiva de ocrotire, incapacitate de decizie. Teama de a fi abandonat il determina sa fie foarte tolerant cu cel investit afectiv, isi evita responsabilitatile.

Tulburarea anancasta sau obsesiv-compulsiva se defineste ca un pattern comportamental de ordine, rigoare, pefectionism extrem si perseverenta. Apare in adolescenta si afecteaza cam 1% din populatia generala. Sunt adeptii regulilor si ordinelor atat in viata intima cat si profesionala. Sunt foarte constiinciosi, devotati, incoruptibili, foarte stabili si conservatori. Comunicarea este pragmatica, exprimarea afectiva este redusa, la fel si relationarea cu altii. In conditii foarte stresante  pot aparea fobii ce determina invalidari functionale sau profesionale.

Tulburarea emotional-instabila sau agresiva se defineste prin instabilitate afectiva si tendinte impulsive necontrolate si ignorarea consecintelor.

Tulburarea depresiva se caracterizeaza prin pesimism si tristete excesive, autostima redusa si pasivitate. Persoana nu poate trai satisfactia, succesul. Desi e constiincios si responsabil este foarte sever atat cu el dar si cu ceilalti. In general sunt linistiti, introvertiti, pesimisti si nonasertivi.

Tulburarea pasiv-agresiva se definneste printr-un pattern de rezistenta pasiva la orice fel de cereri, profesionale, sociale, adica amanare, si prin atitudine negativista, de opozitie fata de autoritate, de invidie fata de colegi. Sunt morocanosi, cinici, artagosi, cu autostima redusa. Evolueaza spre depresii, tulburari somatice si ipohondrii.

Tulburarea defetista este declansata de situatii de agresivitate in familie, predominanta la femei. Acestea refuza si evita experientele placute, prefera relatiile melefice, se invinovatesc si refuza ajutorul pozitiv, si mai ales fac sacrificii nesolicitate.

Tulburarea sadica se defineste prin cruzime, agresivitate, umilire in relatiile interpersonale, insultarea celorlati in public, folosirea mijloacelor indirecte ca minciuna, zvon etc. Cei mai multi au probleme cu politia si justitia, devin dependenti de alcool si droguri.