Da, asa ii spune Dani la I.O.M.C de pe Calea Grivitei. Mergem acolo din cand in cand, la cateva luni pentru evaluare. Ieri ne-am incumetat iar, dar si cu escorta, adica Mircea si buni.
Dani este incantat de institut, pentru ca seamana cu un castel, cu scara de marmura la intrare, scara interioara, camere de asteptare foarte mari si rotunde. A fost impresionat de calutul de lemn si plastic care ii intampina pe copii, la etajul 1. Desi prima oara a fost foarte stresat si reticent, pana le-a cunoscut pe doamna neuropsihiatru si pe doamana psiholog de acolo, acum este foarte relaxat si cooperant.
Stie ca acolo toata lumea discuta cu el, il intreaba diferite lucruri, dar mai ales se joaca cu el si-l pun sa deseneze.
Mircea si-a facut intrarea in stil grandios, a napustit in toate camerele, s-a jucat cu tot ce a prins, a vorbit cu toata lumea, tare si fara inhibitii. Initial credeam ca va fi rusinos sau speriat, dar nici vorba. Adevarul este ca prezenta lui Mircea l-a facut si pe Dani sa fie si mai increzator in el. Dani a stat pentru prima oara in cabinetul doamnei psiholog, fara mine si mai ales cu usa inchisa, in timp ce eu incercam sa-l strunesc pe Mircea si sa-l impiedic sa se napusteasca iar dupa Dani.
Concluzia este ca doamnele de acolo au fost foarte incantate de evolutia lui, de faptul ca a invatat sa se joace frumos cu Mircea dar si cu ceilalti copii, de faptul ca este mult mai sigur pe el si raspunde foarte promt si functional, iar contactul vizual este excelent. Ni s-a recomandata in continuare terapia si logopedia si ne-au incurajat ca Dani se va descurca la gradinita, pentru ca lor li se pare pregatit.
Drept recompensa, i-am dus pe baieti in gradina Cismigiu sa vada lebedele negre si gastele. Dani a fost foarte atras de cele albe, le urmarea peste tot. Apoi am mers la un loc de joaca si am mai stat o ora. Dani s-a purtat foarte protector cu Mircea, i-a tinut pe ceilalti copii la distanta de ei. De asemenea s-a asezat langa un domn si i-a zambit. Ma uitam la el si mi se parea ca nimic nu trada autismul.
Dani este incantat de institut, pentru ca seamana cu un castel, cu scara de marmura la intrare, scara interioara, camere de asteptare foarte mari si rotunde. A fost impresionat de calutul de lemn si plastic care ii intampina pe copii, la etajul 1. Desi prima oara a fost foarte stresat si reticent, pana le-a cunoscut pe doamna neuropsihiatru si pe doamana psiholog de acolo, acum este foarte relaxat si cooperant.
Stie ca acolo toata lumea discuta cu el, il intreaba diferite lucruri, dar mai ales se joaca cu el si-l pun sa deseneze.
Mircea si-a facut intrarea in stil grandios, a napustit in toate camerele, s-a jucat cu tot ce a prins, a vorbit cu toata lumea, tare si fara inhibitii. Initial credeam ca va fi rusinos sau speriat, dar nici vorba. Adevarul este ca prezenta lui Mircea l-a facut si pe Dani sa fie si mai increzator in el. Dani a stat pentru prima oara in cabinetul doamnei psiholog, fara mine si mai ales cu usa inchisa, in timp ce eu incercam sa-l strunesc pe Mircea si sa-l impiedic sa se napusteasca iar dupa Dani.
Concluzia este ca doamnele de acolo au fost foarte incantate de evolutia lui, de faptul ca a invatat sa se joace frumos cu Mircea dar si cu ceilalti copii, de faptul ca este mult mai sigur pe el si raspunde foarte promt si functional, iar contactul vizual este excelent. Ni s-a recomandata in continuare terapia si logopedia si ne-au incurajat ca Dani se va descurca la gradinita, pentru ca lor li se pare pregatit.
Drept recompensa, i-am dus pe baieti in gradina Cismigiu sa vada lebedele negre si gastele. Dani a fost foarte atras de cele albe, le urmarea peste tot. Apoi am mers la un loc de joaca si am mai stat o ora. Dani s-a purtat foarte protector cu Mircea, i-a tinut pe ceilalti copii la distanta de ei. De asemenea s-a asezat langa un domn si i-a zambit. Ma uitam la el si mi se parea ca nimic nu trada autismul.
