Da, si protagonistul nu este altul decat....Mircea. Fiindca i-a placut atat de mult la tara, acum iese din casa in ciorapi, sau se descalta in mijlocul curtii, de orice fel de incaltaminte. Dar mai ales fuge noaptea din patul lui, pentru a poposi in patul meu initial, si mai nou in al bunicii.
Incepand de la 2 noaptea, se scoala, se da jos din patut si fuge din camera. Cand aud Bum, stiu ca a evadat, apoi se aud pasii apasati si grabiti, pe dusumea, iar urmatorul salt este la noi in pat, intre mine si tata. Prefera sa stea cu capul pe mine si picioarele pe tata, evident copitand ori de cate ori viseaza ceva. Il las putin si apoi il duc la el in camera. Noroc ca Dani doarme foarte adanc si nu aude nimic din ce se intampla in jurul lui.
Degeaba, minunea dureaza doar o jumatate de ora pentru ca Mircea e foarte perseverent, si ajunge foarte repede inapoi in patul nostru. Singura solutie este sa-l las sa doarma macar 2-3 ore cu noi si spre dimineata sa-l teleportez in patul lui, si imediat sa-i dau biberonul cu lapte. Dupa asta garantat mai doarme 2 ore.
Si asa ne distram aproape in fiecare noapte. Tata sta cu grija sa nu-l striveasca si nu mai stie cand apare si dispare copilul.
Ei, dar noaptea trecuta s-a intamplat ceva. O schimbare de strategie. Pe la ora 2 am auzit binecunoscutul Bum, apoi tropait maruntel dar surpriza, ghidusul a facut viraj la stanga spre camera bunicii. Ne-a abandonat in favoarea unei prazi mai usor de manipulat. L-am auzit cum vorbea cu buni, dupa ce a deschis usor usa camerei ei, a intrebat soptit: Mama ma, si apoi tusti.
Buni l-a alintat putin si l-a trimis in camera lui, Mircea s-a resemnat pentru 5 minute dupa care a invadat-o din nou. Si asa, o ora intreaga, s-au perindat dintr-o camera in alta, pana cand bunica a cedat si l-a primit definitiv in patul ei.
Asa ca Mircea avea de dimineata un aer triumfator, si nici nu m-a bagat in seama. Am cazut in dizgratie. Insa buni avea niste cearcane imense. Ghinion de nesansa, vorba unei cunostiinte.
Incepand de la 2 noaptea, se scoala, se da jos din patut si fuge din camera. Cand aud Bum, stiu ca a evadat, apoi se aud pasii apasati si grabiti, pe dusumea, iar urmatorul salt este la noi in pat, intre mine si tata. Prefera sa stea cu capul pe mine si picioarele pe tata, evident copitand ori de cate ori viseaza ceva. Il las putin si apoi il duc la el in camera. Noroc ca Dani doarme foarte adanc si nu aude nimic din ce se intampla in jurul lui.
Degeaba, minunea dureaza doar o jumatate de ora pentru ca Mircea e foarte perseverent, si ajunge foarte repede inapoi in patul nostru. Singura solutie este sa-l las sa doarma macar 2-3 ore cu noi si spre dimineata sa-l teleportez in patul lui, si imediat sa-i dau biberonul cu lapte. Dupa asta garantat mai doarme 2 ore.
Si asa ne distram aproape in fiecare noapte. Tata sta cu grija sa nu-l striveasca si nu mai stie cand apare si dispare copilul.
Ei, dar noaptea trecuta s-a intamplat ceva. O schimbare de strategie. Pe la ora 2 am auzit binecunoscutul Bum, apoi tropait maruntel dar surpriza, ghidusul a facut viraj la stanga spre camera bunicii. Ne-a abandonat in favoarea unei prazi mai usor de manipulat. L-am auzit cum vorbea cu buni, dupa ce a deschis usor usa camerei ei, a intrebat soptit: Mama ma, si apoi tusti.
Buni l-a alintat putin si l-a trimis in camera lui, Mircea s-a resemnat pentru 5 minute dupa care a invadat-o din nou. Si asa, o ora intreaga, s-au perindat dintr-o camera in alta, pana cand bunica a cedat si l-a primit definitiv in patul ei.
Asa ca Mircea avea de dimineata un aer triumfator, si nici nu m-a bagat in seama. Am cazut in dizgratie. Insa buni avea niste cearcane imense. Ghinion de nesansa, vorba unei cunostiinte.
