De cand ne-am intors de la tara, Dani ne ofera in fiecare zi, cel putin o idee personala, o cugetare sau idee trasnita.
Asa ca am inceput sa notez fiecare idee pe care o emite spontan.
Pe 3 august am avut parte de prima lui minciuna. Desi dupa unii nu ar fi o minciuna veritabila, decat daca ar avea ceva de castigat din ea, eu consider ca e prima incercare a lui Dani de a evita o situatie nedorita. Cum spuneam, era seara si l-am intrebat pe puiu meu numarul 1 daca vrea sa faca pipi, inainte de culcare.
Dani imi raspunde cu nonsalanta: Am facut pipi. Eu ma uit intrebatoare la tata, care imi face semn ca nu e adevarat. Atunci il mai intreb o data pe Dani si el imi raspunde : Am facut pipi cu buni. Evident buni nu era in camera sa infirme declaratia lui, asa cum o facuse tata.
Pe 4 august, Dani s-a jucat mult cu Nero si la un moment dat, cum il studia el bine pe caine, a emis o idee trasnita: Bag Neo in pobagaj-il bag pe Nero in portbagaj. Pind in capcana-il prind in capcana. Ei bine, de ceva vreme tot foloseste cuvantul capcana, nu stiu de unde l-a auzit, banuiesc ca de la televizor, de la desene animate. Si pe Mircea il prinde in capcana, inchizandu-l in camera lui si anunta triumfator: Pins Mitea in capcana.
Tot pe 4 august, inainte de culcare, le spun povestea de seara, si apoi le spun Noapte buna. Dani mai vrea sa stea de vorba. S-a gandit el bine, mai ales ca eu le tot prezint avantajele intoarcerii acasa, de la tara: Acum dormiti in camera voastra, in patuturile voastre si va jucati cu jucariile voastre, si imi spune foarte serios: Neo nu doame in pat, Neo doame in cotet. S-a gandit el bine si a ajuns la concluzia ca desi are casuta lui, Neo nu are pat si nu doame in el, asa cum o fac oamenii si copiii.
Aseara, pe 5 august, am avut ca aproape in fiecare seara, bataie cu perne. Dani o initiaza intotdeauna, il vezi cum vine incarcat de toate pernele mici, decorative, rosii si galbene, patrate si in forma de inima si le arunca pe tata si pe mine. Aseara, tata l-a bombardat si el mai mult, la fel si Mircea iar Dani s-a trezit inconjurat din toate partile iar metoda lui de scapare a fost un oftat puternic si tanguitul: Au, doae, Mitea-au, ma doare, Mircea. Evident ca nu-l durea nimic, dar a invatat ca daca spune asa, il lasam in pace.
Fiecare idee de-a lui Dani ma surprinde si ma incanta in acelasi timp. Sper sa spuna cat mai multe perlute si eu promit ca le voi nota, ca amintire.
Asa ca am inceput sa notez fiecare idee pe care o emite spontan.
Pe 3 august am avut parte de prima lui minciuna. Desi dupa unii nu ar fi o minciuna veritabila, decat daca ar avea ceva de castigat din ea, eu consider ca e prima incercare a lui Dani de a evita o situatie nedorita. Cum spuneam, era seara si l-am intrebat pe puiu meu numarul 1 daca vrea sa faca pipi, inainte de culcare.
Dani imi raspunde cu nonsalanta: Am facut pipi. Eu ma uit intrebatoare la tata, care imi face semn ca nu e adevarat. Atunci il mai intreb o data pe Dani si el imi raspunde : Am facut pipi cu buni. Evident buni nu era in camera sa infirme declaratia lui, asa cum o facuse tata.
Pe 4 august, Dani s-a jucat mult cu Nero si la un moment dat, cum il studia el bine pe caine, a emis o idee trasnita: Bag Neo in pobagaj-il bag pe Nero in portbagaj. Pind in capcana-il prind in capcana. Ei bine, de ceva vreme tot foloseste cuvantul capcana, nu stiu de unde l-a auzit, banuiesc ca de la televizor, de la desene animate. Si pe Mircea il prinde in capcana, inchizandu-l in camera lui si anunta triumfator: Pins Mitea in capcana.
Tot pe 4 august, inainte de culcare, le spun povestea de seara, si apoi le spun Noapte buna. Dani mai vrea sa stea de vorba. S-a gandit el bine, mai ales ca eu le tot prezint avantajele intoarcerii acasa, de la tara: Acum dormiti in camera voastra, in patuturile voastre si va jucati cu jucariile voastre, si imi spune foarte serios: Neo nu doame in pat, Neo doame in cotet. S-a gandit el bine si a ajuns la concluzia ca desi are casuta lui, Neo nu are pat si nu doame in el, asa cum o fac oamenii si copiii.
Aseara, pe 5 august, am avut ca aproape in fiecare seara, bataie cu perne. Dani o initiaza intotdeauna, il vezi cum vine incarcat de toate pernele mici, decorative, rosii si galbene, patrate si in forma de inima si le arunca pe tata si pe mine. Aseara, tata l-a bombardat si el mai mult, la fel si Mircea iar Dani s-a trezit inconjurat din toate partile iar metoda lui de scapare a fost un oftat puternic si tanguitul: Au, doae, Mitea-au, ma doare, Mircea. Evident ca nu-l durea nimic, dar a invatat ca daca spune asa, il lasam in pace.
Fiecare idee de-a lui Dani ma surprinde si ma incanta in acelasi timp. Sper sa spuna cat mai multe perlute si eu promit ca le voi nota, ca amintire.
6 August 2009 at 12:29
:)))) am inceput si noi de ceva timp bataliile cu perne - bine, noi am incercat de mai demult, dar numai de cateva saptamani a prins faza. Nici eu nu cred ca un copil asa micut poate minti, e asa cum ai zis, poate incerca sa scape de o situatie pe care nu o dorea, sau poate va testa, sau vroia sa se culce mai repede...