Saptamana trecuta Dani a fost foarte interesat de comunicarea cu ceilalti, mai ales cei necunoscuti.
Totul a inceput in clasa, la gradinita, cand s-a dus la doi copii si le-a spus: Buna doi copii. Asta pentru ca nu stia cum ii chema. Doamna a fost foarte incantat de abordare si mi-a povestit intamplarea.
Apoi, in autobuz, in timp ce mergeam la psihologoped, Dani era atent la discutiile din jur. La un moment dat, o domnisora, care statea chiar langa noi, vorbea tare la telefon despre niste probleme cu banii. Dani s-a simtit obligat sa intervina in conversatia dansei, si sa scoata din buzunar banutul de metal, pe care tocmai ii gasise pe jos.
-Uite eu am un banut.
Acum nu stiu daca a vrut sa se laude sau sa o ajute cu bani pe domnisoara, pentru ca se vedea clar ca era nehotarat sa i-l dea de tot. Oricum intentia conteaza. Banutul a fost dus cu bine acasa, in pusculita.
O intamplare putin mai neplacuta, pentru mine, a fost cea in care Dani a vrut sa coboare neaparat din trolebuz, la Universitate, sa vada mai bine bradul de metal din Piata. Degeaba am incercat eu sa-l conving ca vom reveni, dupa ce ne intoarcem de la Doamna psiholog. Tinea mortis :Veau la badut. Cobo acum. Cu lacrimile de rigoare evident.
Cand o doamna l-a intrebat unde e bradutul asta si daca poate sa vina si ea sa-l vada, Dani s-a aratat foarte binevoitor, a luat-o de mana si aproape ca pleca cu dansa, inapoi spre brad. M-am albit, evident. Dani era foarte precaut de obicei si nu pleca cu nimeni, insa acum dorinta lui a fost atat de mare incat nu mai conta cu cine mergea, atata timp cat isi satisfacea nevoia sau curiozitatea.
I-am explicat ca nu e bine sa mearga cu persoane straine, indiferent de ce i-ar promite, si am facut apel la povestea lui Hansel si Gretel, pentru a-i arata ce se poate intampla.
Totul a inceput in clasa, la gradinita, cand s-a dus la doi copii si le-a spus: Buna doi copii. Asta pentru ca nu stia cum ii chema. Doamna a fost foarte incantat de abordare si mi-a povestit intamplarea.
Apoi, in autobuz, in timp ce mergeam la psihologoped, Dani era atent la discutiile din jur. La un moment dat, o domnisora, care statea chiar langa noi, vorbea tare la telefon despre niste probleme cu banii. Dani s-a simtit obligat sa intervina in conversatia dansei, si sa scoata din buzunar banutul de metal, pe care tocmai ii gasise pe jos.
-Uite eu am un banut.
Acum nu stiu daca a vrut sa se laude sau sa o ajute cu bani pe domnisoara, pentru ca se vedea clar ca era nehotarat sa i-l dea de tot. Oricum intentia conteaza. Banutul a fost dus cu bine acasa, in pusculita.
O intamplare putin mai neplacuta, pentru mine, a fost cea in care Dani a vrut sa coboare neaparat din trolebuz, la Universitate, sa vada mai bine bradul de metal din Piata. Degeaba am incercat eu sa-l conving ca vom reveni, dupa ce ne intoarcem de la Doamna psiholog. Tinea mortis :Veau la badut. Cobo acum. Cu lacrimile de rigoare evident.
Cand o doamna l-a intrebat unde e bradutul asta si daca poate sa vina si ea sa-l vada, Dani s-a aratat foarte binevoitor, a luat-o de mana si aproape ca pleca cu dansa, inapoi spre brad. M-am albit, evident. Dani era foarte precaut de obicei si nu pleca cu nimeni, insa acum dorinta lui a fost atat de mare incat nu mai conta cu cine mergea, atata timp cat isi satisfacea nevoia sau curiozitatea.
I-am explicat ca nu e bine sa mearga cu persoane straine, indiferent de ce i-ar promite, si am facut apel la povestea lui Hansel si Gretel, pentru a-i arata ce se poate intampla.
