Am trezit pe toata lumea, si in 10 minute am fost toti imbracati, inarmati cu suc, schimburi, sepci colorate.
Am trecut si pe la Selin si, am reusit sa o luam si pe ea in parc. Am mers cu tramvaiul. Speram sa-i urc pe amandoi in trenuletul din parc, dar din pacate era defect. In schimb am avut parte de o alta surpriza.
In parc au improvizat o mica arena si, 3 ponei, de la clubul de echitatie din Bucureti, pot fi inchiriati pentru 5 minute cu 15 ron. Evident m-am dus cu Dani acolo. Mai intai ne-am uitat cam 10 minute, cum calareau copiii. L-am intrebat pe Dani daca vrea si el sa calareasca. Mi-a raspuns: da, cu calu. I-am explicat ca, va trebui sa se tina bine, de sa, sa fie curajos, si mai ales sa o asculte pe domnisoara care mana calul. A inteles.
S-a urcat fara frica, s-a tinut chiar foarte bine in sa, insa faptul ca nu am fost eu langa el, l-a nelinistit putin, in sensul ca aproape tot timpul, a spus Dai jos, Mama coboaa-Da-ma jos, Mama cobora-ma. In rest i-a placut, si cu siguranta data viitoare, cand va mai avea ocazia sa calareasca, va fi mai stapan pe el.
De la calarie, am trecut la toboganele mari, unde impreuna cu Selin au facut trenulet. Apoi s-au dat toti trei in carusel, inclusiv Mircea, pentru prima oara. Au urmat ciocnirile in masinutele electrice. Mai intai m-am dat cu Dani si apoi cu Selin. Chiar mi-a facut placere sa-mi mai exersez talentele de soferita, fara carnet. Apoi au urmat buburuzele, de data aceasta s-au dat toti trei intr-o buburuza, Selin si Dani in fata, si Mircea in spate. S-au ametit invartindu-se intr-o invartitoare sau roata, s-au ascuns in castel, de fapt urcau si coborau treptele de la castel.
Am mers pe insulita, am trecut pe pod si Dani a privit apa de sus, si toate hidrobicicletele care treceau pe sub pod. Apoi au excaladat niste pietre, si s-au ascuns prin tufisuri, mai ales Mircea. A urmat si o pauza de suc, dar si joaca la groapa de nisip. La intoarcere, ca de altfel si la venire, Dani a mers de mana cu Selin, si a ras tot timpul. Ma uitam la el si, nu mai vedeam nici o diferenta intre el si ceilalti copii. Poate doar usoara lui topaiala de bucurie, care culmea, a fost rapid adoptata si de alti copii.
Evident ca a trebuit sa iau, sa cumpar, un pistol cu bile, si laser, pentru cel mai mare dintre copii, adica sotul meu.
Concluzia, o zi foarte distractiva dar, foarte obositoare, mai ales pentru noi, adultii.
24 May 2009 at 23:08
Distractia de care ati avut parte mi se pare un vis foarte indepartat pentru noi, deocamdata. Mihai nu sta locului nici o clipa. In parc alearga peste tot si nici de mana nu prea vrea sa stea. In timp ce ceilalti copi se joaca la nisip minute intregi, el nu are rabdare mai mult de un minut. E, de altfel, motivul pentru care nu prea iesim in parc; nu pot sa fug dupa el si sa o las pe Maria singura in carut, m-am gandit ca solutia ar fi un marsupiu pt ea... mai vedem. Sper numai ca in timp sa ii treaca setea asta de goana in orice directie vede cu ochii.