Dani este mare amator de joc de rol. Ii place la nebunie sa se ascunda sub patura si, cand aude ca se apropie cineva, incepe sa chitaie: Chit.Chit.
Eu ma fac ca nu stiu unde este. Si intreb: Mai, dar de unde o fi aparut soricelul asta? Avem soricei in casa?
Dani: rade pe infundate si striga mai tare: Chit.Chit.
Iar cand dau patura la o parte si intreb cine este aici, Dani imi raspunde senin, ca si cand nu stia nimic de soricelul care chitaia: Dai-sunt Dani.
Eu: Cati soricei avem aici?
Dani: se gandeste putin si raspunde: Doi. Mic mare-unul mic si unul mare.
Eu: ?
Dani: oicel mama, oicel bebe-soricelul mama si soricelul bebe( adica noi doi).
Cea mai folosita gluma si forma de alint, este la noi, Goanga.
Dimineata cand ma duc sa-l trezesc pe Dani, imi spune razand si aratand cu degetul spre mine: Goanga.
Eu: Tu esti goanga, si-l pup pe frunte.
Dani: Ba tu, si rade in hohote.
Mai nou, se preface ca e o pisica, si miauna peste tot.
Seara la noi e un adevarat concurs de alergat, chitait, miaunat si mai ales Cucu Bau. Dani ne organizeaza pe toti:
Dani: Miha acunde-te-Mircea ascunde-te.
Tot Dani: Tata hai, mama hai.
Si tot el apare, si sare bucuros cand il vede pe Mircea. Se duce spre el si-i spune tare Cucu Bau, si apoi fuge, sa se ascunda si el, mentionand: Cauta-cauta-ma.
Imi spunea cineva, ca este imposibil pentru un copil cu note autiste, sa inteleaga un joc de rol. Eu sunt convinsa ca, prin multa joaca, creativitate, rabdare si mai ales perseverenta, un copil cu mici probleme de dezvoltare, va reusi sa inteleaga, macar putin din acest mecanism al rolurilor, statutelor, empatiei, anticiparilor si situatiilor de gluma. Si mie mi se parea imposibil la inceput, imi era teama ca, Dani nu va putea rade la o gluma, nu va putea juca un joc simplu, interactiv.
Acum cred ca este posibil, totul este posibil.
Eu ma fac ca nu stiu unde este. Si intreb: Mai, dar de unde o fi aparut soricelul asta? Avem soricei in casa?
Dani: rade pe infundate si striga mai tare: Chit.Chit.
Iar cand dau patura la o parte si intreb cine este aici, Dani imi raspunde senin, ca si cand nu stia nimic de soricelul care chitaia: Dai-sunt Dani.
Eu: Cati soricei avem aici?
Dani: se gandeste putin si raspunde: Doi. Mic mare-unul mic si unul mare.
Eu: ?
Dani: oicel mama, oicel bebe-soricelul mama si soricelul bebe( adica noi doi).
Cea mai folosita gluma si forma de alint, este la noi, Goanga.
Dimineata cand ma duc sa-l trezesc pe Dani, imi spune razand si aratand cu degetul spre mine: Goanga.
Eu: Tu esti goanga, si-l pup pe frunte.
Dani: Ba tu, si rade in hohote.
Mai nou, se preface ca e o pisica, si miauna peste tot.
Seara la noi e un adevarat concurs de alergat, chitait, miaunat si mai ales Cucu Bau. Dani ne organizeaza pe toti:
Dani: Miha acunde-te-Mircea ascunde-te.
Tot Dani: Tata hai, mama hai.
Si tot el apare, si sare bucuros cand il vede pe Mircea. Se duce spre el si-i spune tare Cucu Bau, si apoi fuge, sa se ascunda si el, mentionand: Cauta-cauta-ma.
Imi spunea cineva, ca este imposibil pentru un copil cu note autiste, sa inteleaga un joc de rol. Eu sunt convinsa ca, prin multa joaca, creativitate, rabdare si mai ales perseverenta, un copil cu mici probleme de dezvoltare, va reusi sa inteleaga, macar putin din acest mecanism al rolurilor, statutelor, empatiei, anticiparilor si situatiilor de gluma. Si mie mi se parea imposibil la inceput, imi era teama ca, Dani nu va putea rade la o gluma, nu va putea juca un joc simplu, interactiv.
Acum cred ca este posibil, totul este posibil.
