Poate parea usor pentru orice alt copil de 3,8 ani sa faca lucrul asta, dar nu si pentru Dani. I-am cumparat prima tricicleta cand avea un an si jumatate, evident nu putea sa mearga pe ea, dar il impingeam cu batul din dotare, si ii placea foarte mult.
La 2 ani a primit alta tricicleta, de plastic, draguta dar destul de rigida, si de atunci impingem la ea, pe rand. Si Dani a auzit mereu aceleasi cuvinte: Impinge cu picioarele, Tine picioarele pe pedale, Apasa mai tare, insotite inevitabil de plansete, suparari.Am incercat si alte triciclete, ale altor copii, dar fara folos, Dani nu impingea cu suficienta putere pedalele.
Sincera sa fiu am crezut ca nu va invata niciodata. Si mai mult de atat ni s-a recomandat mai multa miscare si pedalat pentru corectarea mersului pe varfuri.
Ieri buni s-a hotarat sa mai faca o incercare, ultima. S-a dus si a mai cumparat o tricicleta, simpla, mica, din metal cu putin plastic, si cu bat pentru impins, pana cand isi va da drumul singur. Asa ca ieri am impins o ora si jumatate de tricicleta, in toata curtea, pana nu mai puteam sa merg. El doar schimba directia cu ghidonul.
Dar minunea s-a intamplat. Dani a pedalat putin singur, era deja obosit dar a mers cativa metrii buni.Azi parca incredula, l-am scos pe strada sa vad cum merge. Si a mers. Am mers la vecinii nostrii turci si a pedalat inca 2 ore pe alei si pe iarba.
Iaba mege ghieu-asta mi-a spus Dani, ca pe iarba merge greu.
Ma bucur din tot sufletul ca a reusit sa mearga pe tricicleta. Si parca azi a prins si mai mare viteza decat ieri.
Deci program de pedalat, zilnic. Cu ocazia asta si-a reglat si somnul de dupa-amiaza, pentru ca de obicei nu dormea, dar acum este prea frant.
Asteptam perioada bicicletei.
La 2 ani a primit alta tricicleta, de plastic, draguta dar destul de rigida, si de atunci impingem la ea, pe rand. Si Dani a auzit mereu aceleasi cuvinte: Impinge cu picioarele, Tine picioarele pe pedale, Apasa mai tare, insotite inevitabil de plansete, suparari.Am incercat si alte triciclete, ale altor copii, dar fara folos, Dani nu impingea cu suficienta putere pedalele.
Sincera sa fiu am crezut ca nu va invata niciodata. Si mai mult de atat ni s-a recomandat mai multa miscare si pedalat pentru corectarea mersului pe varfuri.
Ieri buni s-a hotarat sa mai faca o incercare, ultima. S-a dus si a mai cumparat o tricicleta, simpla, mica, din metal cu putin plastic, si cu bat pentru impins, pana cand isi va da drumul singur. Asa ca ieri am impins o ora si jumatate de tricicleta, in toata curtea, pana nu mai puteam sa merg. El doar schimba directia cu ghidonul.
Dar minunea s-a intamplat. Dani a pedalat putin singur, era deja obosit dar a mers cativa metrii buni.Azi parca incredula, l-am scos pe strada sa vad cum merge. Si a mers. Am mers la vecinii nostrii turci si a pedalat inca 2 ore pe alei si pe iarba.
Iaba mege ghieu-asta mi-a spus Dani, ca pe iarba merge greu.
Ma bucur din tot sufletul ca a reusit sa mearga pe tricicleta. Si parca azi a prins si mai mare viteza decat ieri.
Deci program de pedalat, zilnic. Cu ocazia asta si-a reglat si somnul de dupa-amiaza, pentru ca de obicei nu dormea, dar acum este prea frant.
Asteptam perioada bicicletei.
7 May 2009 at 01:29
Felicitari!!! Si eu de abia astept sa mearga Mihai pe titicar (tricicleta). E interesat de pedale, mai apasa pe ele, dar mai mult ii place sa fie impins de la spate. Eu cred ca e puturos :)), dar cred ca e si vina noastra ca nu am incercat mai mult. Oricum, e destul de slabut, asa ca o fi si ce zici tu, ca nu are putere destula. Vad mersul lui pe tricicleta ca o scapare, pt ca in parc nu sta locului nici o clipa, fuge cam mereu, in orice directie ii atrage ceva privirea si din intamplare o mai ia si spre strada, iar de tinut de mana... dl Mihai nu prea vrea sa auda. Apropos de asta, daca ai vreun sfat despre cum sa il invat sa stea tinut de mana... Eu ii tot explic... nu stiu, poate toti sunt asa nabadaiosi.