Am asteptat acest moment de mai bine de 2 ani, mai ales ca acesta era unul dintre semnele evidente ale autismului. A inceput sa-si dea drumul la vorbire de prin decembrie, si asta dupa aproape 1 an si jumatate de terapie cognitiv-comportamentala. Atunci a inceput sa spuna mai multe substantive si adjective. Stiu ca le-am numarat si erau cam 55 de cuvinte pe care le folosea, dintre care multe erau culori si obiecte din casa.
Cam dupa o luna, in ianuarie, vocabularul lui s-a dublat si eu ma bucuram pentru fiecare cuvant pe care il spunea, corect sau usor stalcit.
Si asa cu fiecare luna, s-au adaugat noi si noi cuvinte. A reusit sa-si dezvolte suficient limbajul pentru a constata diverse lucruri, pentru a le recunoaste si incet pentru a cere ceva si mai ales pentru a-mi transmite o stare a lui. Cred ca acum foloseste cam 300 sau chiar 350 de cuvinte, e adevarat inca disparate sau cate doua.
Prin martie am asistat deja la primele asocieri de cuvinte de genul mahina mica-masina mica sau cub osu-cub rosu.
Iar in toata luna aprilie a folosit foarte mult verbele. De fapt asta am si repetat mereu, am accentuat. A inceput cu doame-doarme, chitete-citeste, iseste-lipseste, si acum spune chiar vine, fuge, taie, cade, cuip-scuip, ghit-inghit etc.
Cea mai placuta surpriza mi-a facut-o la sfarsitul lui aprilie cand a spus Mama hai camea-mama hai in camera, si apoi Mama hai cute-curte. M-am simtit speriata, fericita in acelasi timp. Imi era frica sa nu mi se fi parut, si am asteptat sa se mai iveasca ocazia sa repete aceste propozitii, si au aparut cu acelasi rezultat, a vorbit foarte clar si sigur pe el.
Acum doua zile eram in curte si Nero, cainele nostru tot sarea peste gard in gradina si Dani m-a facut atenta: Neo sae gadu-Nero sare gardul.
Iar ieri i-a spus fratelui sau Miha du-te alta camea-Mircea du-te in alta camera.
Tinand cont de aceste incercari, sper sa o tina tot asa si in curand sa vorbeasca mai mult si mai bine. Deja foloseste si timpul trecut la verbe, asteptam sa apara prepozitiile. Desi le stie foarte bine, aratand intotdeauna corect pozitia sau directia, nu le foloseste inca.
La capitolul culori stam foarte bine, mai putin cuvantul si culoarea roz, pe care o vede tot mov. L-am invatat sa-i spuna macar rosu deschis.
Si numerele le stie foarte bine, sa le spuna si sa le si scrie, de spus le spune pana la 10 si de scris pana la 30. Scrie si tot alfabetul, cu litere mari, si cateva cuvinte scurte, gen mama, tata, Dani, buni, bebe, casa, masa, oaia, cal, baba. Citeste si cuvinte scurte, pe litere mai intai si apoi cuvantul intreg. E un inceput.
Stam bine si la antonime de genul mare-mic, gros-subtire, scurt-lung, gol-plin, jos-sus, aici-acolo.
La fel de bine stam si la capitolul forme geometrice, cerc, patrat, triunghi, romb, oval, dreptunghi si altele ca inima, picatura, fagure, le stie foarte bine, le si spune, mai stalcit este adevarat, dar le si deseneaza.
Stie cum il cheama, cati ani are, unde sta, cum il cheama pe fratele lui, pe mama, pe tata, pe buni si pe cainele lui, pe doamna psihologoped, pe prietenii de la cabinet si pe cei de acasa.
Sper din tot sufletul sa vorbeasca mai bine pana incepe gradinita, in toamna, pentru a se descurca mai bine, singur.
Cam dupa o luna, in ianuarie, vocabularul lui s-a dublat si eu ma bucuram pentru fiecare cuvant pe care il spunea, corect sau usor stalcit.
Si asa cu fiecare luna, s-au adaugat noi si noi cuvinte. A reusit sa-si dezvolte suficient limbajul pentru a constata diverse lucruri, pentru a le recunoaste si incet pentru a cere ceva si mai ales pentru a-mi transmite o stare a lui. Cred ca acum foloseste cam 300 sau chiar 350 de cuvinte, e adevarat inca disparate sau cate doua.
Prin martie am asistat deja la primele asocieri de cuvinte de genul mahina mica-masina mica sau cub osu-cub rosu.
Iar in toata luna aprilie a folosit foarte mult verbele. De fapt asta am si repetat mereu, am accentuat. A inceput cu doame-doarme, chitete-citeste, iseste-lipseste, si acum spune chiar vine, fuge, taie, cade, cuip-scuip, ghit-inghit etc.
Cea mai placuta surpriza mi-a facut-o la sfarsitul lui aprilie cand a spus Mama hai camea-mama hai in camera, si apoi Mama hai cute-curte. M-am simtit speriata, fericita in acelasi timp. Imi era frica sa nu mi se fi parut, si am asteptat sa se mai iveasca ocazia sa repete aceste propozitii, si au aparut cu acelasi rezultat, a vorbit foarte clar si sigur pe el.
Acum doua zile eram in curte si Nero, cainele nostru tot sarea peste gard in gradina si Dani m-a facut atenta: Neo sae gadu-Nero sare gardul.
Iar ieri i-a spus fratelui sau Miha du-te alta camea-Mircea du-te in alta camera.
Tinand cont de aceste incercari, sper sa o tina tot asa si in curand sa vorbeasca mai mult si mai bine. Deja foloseste si timpul trecut la verbe, asteptam sa apara prepozitiile. Desi le stie foarte bine, aratand intotdeauna corect pozitia sau directia, nu le foloseste inca.
La capitolul culori stam foarte bine, mai putin cuvantul si culoarea roz, pe care o vede tot mov. L-am invatat sa-i spuna macar rosu deschis.
Si numerele le stie foarte bine, sa le spuna si sa le si scrie, de spus le spune pana la 10 si de scris pana la 30. Scrie si tot alfabetul, cu litere mari, si cateva cuvinte scurte, gen mama, tata, Dani, buni, bebe, casa, masa, oaia, cal, baba. Citeste si cuvinte scurte, pe litere mai intai si apoi cuvantul intreg. E un inceput.
Stam bine si la antonime de genul mare-mic, gros-subtire, scurt-lung, gol-plin, jos-sus, aici-acolo.
La fel de bine stam si la capitolul forme geometrice, cerc, patrat, triunghi, romb, oval, dreptunghi si altele ca inima, picatura, fagure, le stie foarte bine, le si spune, mai stalcit este adevarat, dar le si deseneaza.
Stie cum il cheama, cati ani are, unde sta, cum il cheama pe fratele lui, pe mama, pe tata, pe buni si pe cainele lui, pe doamna psihologoped, pe prietenii de la cabinet si pe cei de acasa.
Sper din tot sufletul sa vorbeasca mai bine pana incepe gradinita, in toamna, pentru a se descurca mai bine, singur.
4 May 2009 at 10:12
Felicitări şi multe succese lui Dani!
Spuneţi-mi vă rog, aţi primit diagnosticul de autism de la un psiholog sau psihiatru de copii?
Întreb pentru că din ce scrieţi nu răzbat semnele autismului, cel puţin comportamentul repetitiv nu l-aţi menţionat.
Când începea primele cuvinte, făcea ecolalie (repetarea întrebării pe post de răspuns)?
Acum că şi-a dar drumul la vorbire, face ecolalie întârziată (adică repetă lucruri sau fapte din trecut, fără legătura foarte strânsă cu realitatea curentă)?
Pun aceste întrebări căci mă gândesc la varianta ca Dani totuşi să nu aibă autism, ci o întârziere de limbaj sau altceva.
Oricum, vă împărtăşesc din plin sentimentele. Limbajul este atât de important încât fiecare mic progres e o mare bucurie!