Am facut aceasta compozitie, impreuna cu Dani, chiar dupa Paste. Dar am pus-o de abia acum. Dani a fost incantat de ouale colorate.
I-a placut foarte mult sa le ciocneasca. Si ca sa perfectionam putin motricitatea fina, l-am pus sa le decojeasca singur. Asa ne recomandase mai demult psihologopeda noastra, dar nu am avut ocazia sa o si facem. La inceput s-a cam sfiit, nu-l incanta deloc marginea usor taioasa a cojii, dar cand a vazut cat de frumos se desface, in fasii lungi, vroia sa decojeasca in fiecare zi cate 2 sau 3 oua, singur. 
Din resturile de coaja, am facut un mozaic. Cojile le-am lipit cu lipici solid, pe o foaie colorata. Se mai pot face si combinatii de diferite culori, la fel ca si cele din lana, taiata marunt si lipita cu lipici solid.
Noi am facut tot oua, dar din materiale naturale, din coaja lor. Dani este foarte mandru de aceasta opera, pe care am lipit-o pe un perete, alaturi de toate celelalte facute de el.
Am vazut fotografia sau felicitarea, mai demult, si mi-a placut mult. Am reprodus-o si eu. A iesit cam asa.
Noi avem multe jucarii cu melodii sau voci in engleza si germana. Am ramas surprinsa sa-l aud pe Dani cum repeta culorile in germana, dupa o jucarie. Nu stiu daca intelegea ce spunea, dar ma gandesc ca da, din moment ce vedea si cercurile colorate, avea un suport vizual.
Si atunci m-am hotarat sa-l invat cate un cuvant, in limba engleza. Obiecte uzuale. Si cum Dani e incantat de baia in cada, am inceput de acolo. A invatat ca la apa se spune, in limba engleza, uate, peste este fis, cada se spune tab si la bebe-bebi.
E un inceput. sa vedem cum va mai evolua.
Dani: Dani acuns-Dani s-a ascuns.
Eu: Unde?
Dani: Sub patua-sub patura. Miha hai-Mircea haide si tu.
Eu: Cine chitaie acolo?
Dani: Chit, chit. Apoi liniste, si se aude: Miau, miau.
Eu: Vai de mine avem un soricel si o pisica?
Dani: Doua, tei chichici-trei pisici.
Eu: De unde trei pisici?
Dani: Doua Enal, una geam- Doua ale lui Enal si una a vecinilor, care sta la geam toata ziua.
Eu: Si ce fac pisicile?
Dani: Doame-dorm.
Eu: Cred ca mai degraba avem o fantoma, uite cu cearceaful pe cap.
Dani rade pe infundate, cu patura pe cap si spune:
Miha fantoma, Dai chichica-Dani este pisica.
Intre timp Mircea se prapadeste de ras, si se chinuie sa-si puna la loc cearceaful pe cap. Si vorbeste foarte tare, Cucu bau, Cucu bau.
Am rasfoit prin blocurile de desen si am gasit cateva schite. Si m-am gandit sa le pun aici, in sectiunea Desene. De abia astept sa creasca Dani, ca sa-l pot invata cate ceva.
Aici este o schita dupa sculptura Domnisoara Pogani, a lui Constantin Brancusi.
Zilele acestea, mai ales de cand a inceput sa vorbeasca, Dani a devenit curios. Vrea sa stie ce sunt pietrele acelea albe, pe care scrie ceva, unele au chiar si fotografii.
I-am explicat ca sunt morminte, si ca acolo sunt inmormantati oameni. M-a privit cu mirare si a repetat, oameni, mominte-morminte.
I-am explicat ca, toti oamenii mor la un moment dat, chiar si eu si el, dar asta mult mai tarziu, pentru ca avem multe de facut, sa invatam, sa ne jucam, sa ne indragostim, sa ne distram etc. Selin ma asculta fascinata. M-am avantat in alte explicatii, pentru ca Dani era vizibil nemultumit de varianta unei despartiri de mine, de cei dragi. I-am spus ca oamenii sunt formati din 2 parti, corp( si am repetat cu ocazia asta toata schema corporala), si suflet ( am localizat sufletul in inima si cap). I-am aratat punctual fiecare lucru, pentru a intelege mai bine.
Dani s-a linistit, si a fost multumit de explicatia mea, privitoare la ce se intampla dupa moarte, adica sufletul zboara in cer, alaturi de pasari, iar corpul ramane in pamant.
Am incercat sa nu ma leg de ideea de divinitate, mai ales ca era si Selin acolo ( ea fiind musulmana). Voi lasa la latitudinea lui Dani, alegerea unei religii, cand va fi mai mare.
Anul trecut era imposibil sa-mi imaginez asa ceva. Se certau mereu, Dani ii lua toate jucariile lui Mircea, Mircea tipa si tragea si el de jucarii. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca, Dani il cam altoia pe Mircea, ii dadea palme in cap, iar Mircea riposta muscand, si plangand cu lacrimi de crocodil.
Acum sunt cei mai buni prieteni, Dani imparte tot cu el, jucarii, mancare. Mircea este inca mofturos, si irascibil, folosind tehnica tavalitului pe jos, sau batutul din picioare.
In incercarea mea, de a-i crea o oarecare independenta, 3 dimineti pe saptamana, plec la cumparaturi. Cand plec, fara sa-i spun unde plec, pentru ca doarme, Dani este foarte trist si plange. Ma cauta prin toata casa, si se obisnuieste greu cu situatia. Sta destul de mult timp in bratele bunicii, nu prea mananca, dar in cele din urma se consoleaza, jucandu-se cu Mircea, fie in casa, dar cel mai adesea, afara, in curte. Degeaba ii spun, cu o seara inainte, ca plec in dimineata urmatoare, pentru ca uita pana dimineata. Daca in schimb, este treaz cand plec, este alta poveste. Este trist, dar nu mai plange, si-si face repede de lucru.
Ii promit ca vin repede, si-i aduc si o surpriza, ceva dulce sau o revista. Cand ajung acasa, Mircea e primul care vine si scotoceste in sacosa. Apoi apare si Dani, cu un zambet imens, spunand fericit un mare Mamaaa.
Asa incerc sa-l obisnuiesc sa stea si cu buni, si cu Mircea. Mai ales ca o sa inceapa gradinita, din toamna. In alte locuri, Dani sta cam 2 ore fara probleme, fara prezenta mea, la psihologoped, impreuna cu alti 2 sau 3 copii. Incerc sa-i maresc perioada, la 4 ore, cat va fi programul la gradinita.
In ultimele zile, i-am spus ca vreau sa fie curajos, si mai ales sa aibe grija de buni si de Mircea, cat sunt eu plecata.
Eu: Ce trebuie tu sa faci, cand sunt eu plecata?
Dani: Ghija Agi Miha-sa am grija de Argi-bunica si de Mircea.
Am trezit pe toata lumea, si in 10 minute am fost toti imbracati, inarmati cu suc, schimburi, sepci colorate.
Am trecut si pe la Selin si, am reusit sa o luam si pe ea in parc. Am mers cu tramvaiul. Speram sa-i urc pe amandoi in trenuletul din parc, dar din pacate era defect. In schimb am avut parte de o alta surpriza.
In parc au improvizat o mica arena si, 3 ponei, de la clubul de echitatie din Bucureti, pot fi inchiriati pentru 5 minute cu 15 ron. Evident m-am dus cu Dani acolo. Mai intai ne-am uitat cam 10 minute, cum calareau copiii. L-am intrebat pe Dani daca vrea si el sa calareasca. Mi-a raspuns: da, cu calu. I-am explicat ca, va trebui sa se tina bine, de sa, sa fie curajos, si mai ales sa o asculte pe domnisoara care mana calul. A inteles.
S-a urcat fara frica, s-a tinut chiar foarte bine in sa, insa faptul ca nu am fost eu langa el, l-a nelinistit putin, in sensul ca aproape tot timpul, a spus Dai jos, Mama coboaa-Da-ma jos, Mama cobora-ma. In rest i-a placut, si cu siguranta data viitoare, cand va mai avea ocazia sa calareasca, va fi mai stapan pe el.
De la calarie, am trecut la toboganele mari, unde impreuna cu Selin au facut trenulet. Apoi s-au dat toti trei in carusel, inclusiv Mircea, pentru prima oara. Au urmat ciocnirile in masinutele electrice. Mai intai m-am dat cu Dani si apoi cu Selin. Chiar mi-a facut placere sa-mi mai exersez talentele de soferita, fara carnet. Apoi au urmat buburuzele, de data aceasta s-au dat toti trei intr-o buburuza, Selin si Dani in fata, si Mircea in spate. S-au ametit invartindu-se intr-o invartitoare sau roata, s-au ascuns in castel, de fapt urcau si coborau treptele de la castel.
Am mers pe insulita, am trecut pe pod si Dani a privit apa de sus, si toate hidrobicicletele care treceau pe sub pod. Apoi au excaladat niste pietre, si s-au ascuns prin tufisuri, mai ales Mircea. A urmat si o pauza de suc, dar si joaca la groapa de nisip. La intoarcere, ca de altfel si la venire, Dani a mers de mana cu Selin, si a ras tot timpul. Ma uitam la el si, nu mai vedeam nici o diferenta intre el si ceilalti copii. Poate doar usoara lui topaiala de bucurie, care culmea, a fost rapid adoptata si de alti copii.
Evident ca a trebuit sa iau, sa cumpar, un pistol cu bile, si laser, pentru cel mai mare dintre copii, adica sotul meu.
Concluzia, o zi foarte distractiva dar, foarte obositoare, mai ales pentru noi, adultii.
Dar cel mai fericit este Mircea. Imi cere in fiecare zi Sase-adica DVD-ul cu numere. De 3 saptamani de cand le-am cumparat, Mircea a inceput sa invete sa numere. Si are doar 1 an si 10 luni. A invatat sa spuna 1, 4,6,8 si 10. Dar 10 este un fel de sahzece, o combinatie intre cifra lui preferata, 6, si cifra 10. In rest toate celelalte cifre sunt tot 6. Este foarte haios. Si cum vede animalele de acolo, incepe sa faca la fel ca ele, sa piuie, sa mormaie etc.
Jocurile de socializare si interactiune sunt asteptate cu sufletul la gura, de-a v-ati ascunselea sau cucu bau. Au si jocuri de creativitate, compunerea formelor sau de desen.
Le recomand tuturor, chiar daca sunt facute special pentru copii cu varstele intre 6 luni si 3 ani. Sunt chiar dragute si educative.
Eu ma fac ca nu stiu unde este. Si intreb: Mai, dar de unde o fi aparut soricelul asta? Avem soricei in casa?
Dani: rade pe infundate si striga mai tare: Chit.Chit.
Iar cand dau patura la o parte si intreb cine este aici, Dani imi raspunde senin, ca si cand nu stia nimic de soricelul care chitaia: Dai-sunt Dani.
Eu: Cati soricei avem aici?
Dani: se gandeste putin si raspunde: Doi. Mic mare-unul mic si unul mare.
Eu: ?
Dani: oicel mama, oicel bebe-soricelul mama si soricelul bebe( adica noi doi).
Cea mai folosita gluma si forma de alint, este la noi, Goanga.
Dimineata cand ma duc sa-l trezesc pe Dani, imi spune razand si aratand cu degetul spre mine: Goanga.
Eu: Tu esti goanga, si-l pup pe frunte.
Dani: Ba tu, si rade in hohote.
Mai nou, se preface ca e o pisica, si miauna peste tot.
Seara la noi e un adevarat concurs de alergat, chitait, miaunat si mai ales Cucu Bau. Dani ne organizeaza pe toti:
Dani: Miha acunde-te-Mircea ascunde-te.
Tot Dani: Tata hai, mama hai.
Si tot el apare, si sare bucuros cand il vede pe Mircea. Se duce spre el si-i spune tare Cucu Bau, si apoi fuge, sa se ascunda si el, mentionand: Cauta-cauta-ma.
Imi spunea cineva, ca este imposibil pentru un copil cu note autiste, sa inteleaga un joc de rol. Eu sunt convinsa ca, prin multa joaca, creativitate, rabdare si mai ales perseverenta, un copil cu mici probleme de dezvoltare, va reusi sa inteleaga, macar putin din acest mecanism al rolurilor, statutelor, empatiei, anticiparilor si situatiilor de gluma. Si mie mi se parea imposibil la inceput, imi era teama ca, Dani nu va putea rade la o gluma, nu va putea juca un joc simplu, interactiv.
Acum cred ca este posibil, totul este posibil.
Am inceput aceasta terapie, prin culoare, cam de o luna. Organizam cerc de pictura sambata, dimineata, cu toata familia. Ne mutam cu masutele si scaunelele, in curte, caram toate pensulele si paharele de apa, plus multe tuburi cu culori, si nelipsita carpa.Saptamana trecuta, am incercat sa vad, cat de bine poate imita Dani o imagine. Asa ca m-am apucat sa pictez cu acuarele, o casa, un peisaj rural. Dani m-a urmarit, foarte atent si, s-a straduit cam o ora, sa faca si el acelasi lucru.
Primul desen, pictura, imi apartine iar al doilea este opera lui Dani. A respectat foarte bine amplasarea casei, in partea stanga, nu a uitat nici iarba, florile. A schimbat doar pozitia pasarilor, care la el se afla in partea stanga, nu in dreapta ca in desenul meu. Dar soarele a ramas tot in stanga, la fel si gardul, chiar si norii. Copacul lui este sensibil mai mic si, neterminat, dar mai ales pozitionat altfel.Daca elementele centrale au fost redate intocmai, Dani a simtit nevoia sa faca unele schimbari, interesante de altfel.
Dani a inceput de luna trecuta sa faca primele lui propozitii, de maxim 3 cuvinte, ocazional 4 cuvinte. Si cel mai important, in mod spontan.
Acum lucram intens la dezvoltarea propozitiilor, prin intermediul imaginilor cu actiuni. Doamna psihologoped lucreaza cu jetoane mici, iar noi acasa cu carticele simple, buretate, frumos colorate, reprezentand actiuni simple, uzuale.
Dani este foarte incantat de acest nou joc. Uneori spune singur toata actiunea printr-o propozitie de 3 cuvinte, alteori cand nu e sigur sau prea obosit completeaza enunturile mele cu lacune.
Prezint in continuare cateva feluri de imagini, si raspunsurile lui Dani.
Dani: Uhu caha-ursu sta in casa
Eu: Ce face ursul?
Eu: Ursu se uita...
Dani: Feata-pe fereastra.
Eu ii arat poza cu ursul la baie, asta ii place foarte mult.
Dani: Uhu face baie cada-Ursul face baie in cada.
Avem imagini cu actiuni in parc, acasa, la magazin, etc.
Asta ar fi chiar o minune pentru orice parinte, dar mai ales pentru copiii cu tulburari din spectrul autist. Deocamdata este o promisiune. O promisiune foarte dureroasa, foarte asteptata.
Peste trei luni. Un termen pentru o promisiune, care poate se va realiza sau nu. Un politician promite ca se vor schimba multe, dar trebuie votul mai multor politicieni pentru un astfel de proiect.
Si sigur vor aparea dezbateri si comentarii de genul "incercam, dar stiti, este criza, de unde bani, de unde specialisti?"
Si chiar daca se va da o astfel de lege, va mai trece mult pana vor aparea fonduri, si specialisti, si timpul trece pentru cei mai multi dintre noi si copiii nostrii, autisti.
Campanii s-au mai facut, se vor mai face. Si am privit cu regret rezultatul multora dintre ele. Este problema noastra, nu a lor. Cam asa se pune problema. Si pana atunci suntem doar o cifra de statistica, rezonabila inca, se asteapta cresterea alarmanta a numarului de astfel de cazuri, pentru a lua masuri.
Imi doresc sa nu fie doar o promisiune electorala, sau doar o strategie de publicitate.
Articolul detaliat despre legea autismului puteti gasi aici.
Am incercat sa-l fac putin mai independent, si in mare masura am reusit, cel putin la orelele de terapie sta acum singur, si comunica foarte bine cu doamna psihologoped. Acasa doarme singur in camera lui. In parc se descurca destul de bine singurel.
De cand lipsesc mai mult de acasa, Dani este mai apatic, parca nu mai are tragere de inima. Daca inainte, facea fara prea mult efort de concentrare puzzle-uri, sau isi scria singur alfabetul, cifrele, formele geometrice si semnele grafice, acum trebuie sa stau langa el mereu ca sa termine treaba. E adevarat, ca inainte le facea fara sa ia in seama ce se intampla in jurul lui, el era in lumea lui, nu-l afecta nicidecum faptul ca ceilalti copii radeau sau vorbeau. Nu era bine nici asa.
Nu vreau sa tip la el, desi o fac. Vreau sa-l fac sa inteleaga ca trebuie sa faca unele lucruri si singur, ca mama nu poate fi mereu prezenta sa-l impinga de la spate. Mai ales ca el stie, si poate sa faca multe lucruri. Dependenta fata de mine a fost benefica si se vede acest lucru, dar de acum in colo trebuie sa se focuseze mai bine, si mai ales singur, pentru ca la gradinita nu voi mai fi langa el, si s-ar putea sa nu faca lucrurile cele mai simple, desi le stie atat de bine.
Sincer, am emotii, sunt curioasa cum se va descurca la gradinita. Pana atunci am inceput sesiuni de teme, fara ajutor sau asistenta. Eu ma duc prin bucatarie, si-i spun sa termine jocul, si apoi vin sa vad ce a facut si eventual sa-l corectez, sau sa discutam despre el. A inceput sa se miste putin, vom mai vedea.
Acum a venit vremea ca Dani sa le si denumeasca si sa-mi explice ce face fiecare, in varianta lui evident.
Mijloacele de transport sunt: bambai-tramvai, ten-tren, abubuz-autobuz, tobuz-trolebuz, metou-metrou, cauta-caruta, bacuanta-basculanta, betone-betoniera, mahina-masina mica, bichieta-bicicleta, avion, baca-barca.
Eu: Ce tramvaie cunosti?
Dani: Patu unu-41.
Eu: Si trolebuze?
Dani: Cahe noua-69, si noua cahe-96.
Eu:Unde merge 96?
Dani:Gaa- la gara.
Eu: Si 69?
Dani: Foihor-La Foisor.
Eu: Ce culoare este trolebuz 96?
Dani: Vede-verde.
Eu: Pe unde merge tramvaiul?
Dani: Bambai chine-tramvaiul merge pe sine.
Eu: Si trenul?
Dani: Chine- pe sine.
Eu: Unde zboara avionul?
Dani: Avion boaa ae-avionul zboara in aer.
Eu: Si barca?
Dani: Mege apa-merge pe apa.
Eu: Si metroul, pe unde merge?
Dani: Tune-prin tunel.
Cam asa discutam noi despre mijloacele de transport. Mentionez ca-i plac foarte mult trenurile, metrourile si tramvaiele, si mergem cu ele cat de des posibil. Anul asta vrem sa mergem si cu trenul, nu am avut inca ocazia sa-l folosim.
Pana am descoperit-o pe Leona lewis, si eu si Dani. Pe MTv parca, in orice caz pe un post de muzica. Si a ramas fascinat de vocea ei. A urmarit tot videoclipul. Si de cate ori auzea melodia ei, pe atunci debutase cu Bleeding Love, lasa orice si se posta pe covor in fata televizorului.
I-am cautat pe net videoclipuri cu ea si am mai gasit A moment like this si Better in time. Le-a urmarit la fel de fascinat. Am observat ca-i plac vocile feminine si persoanele de culoare. Ii place si Alicia Keys.
Ii spuneam mereu sa se uite la ochii ei, ai Leonei, si intr-adevar are niste ochi albastrii-gri foarte interesanti. Vroia sa o imite si el, dar fredona cu gura inchisa. Il faceam atent sa se uite la gura ei, destul de mare si de frumoasa, care articula clar, egal cuvintele. Asa Dani a inceput sa vocalizeze mai bine, chiar daca nu se intelegea nimic, pentru el era un efort considerabil si o reusita si mai mare.
Chiar si acum, cand ii mai pun ocazional videoclipurile, o urmareste fascinat, si de ce sa nu recunosc, chiar are voce domnisoara.
Tot anul trecut, a aparut si nebunia cu Dan Balan si Mm-ma-ma, destul de antrenanta si un videoclip interesant. Piticii mei l-au adoptat imediat si au fredonat ma-ma.
Pe primul loc ramane tot melodia de la Thomas si prietenii sai, pe care Dani o canta aproape toata, nimerind de cateva ori chiar si cuvinte corecte, in engleza. In ultimul timp repeta multe cuvinte din alte limbi, germana sau engleza, de la jocurile si jucariile pe care le avem. Eu ii tot traduc respectivele cuvinte. Sunt curioasa daca va putea invata o alta limba. Am vazut cativa copii cu elemente autiste care au invatat destul de bine limba engleza.
Dani se joaca pe covor cu niste animale, mici, de plastic, o vaca, o oaie si un porc.
Eu: Ce fac animalele tale? Vorbesc?
Dani: Baca ghie oaia-vaca mangaie oaia.
Eu: Cum?
Dani: Botu-cu botu.
Eu: Si porcu ce face?
Dani: Buf-cade.
Eu: Unde stau animalele tale?
Dani: Cobor-pe covor.
Si apoi le aseaza in sir indian, un element autist care mai apare uneori, desi noi ne straduim sa-l corectam, prin transformare, nu prin interzicere.
Cam de doua saptamani, am trecut la alta strategie de socializare, cu copii, antrenament pentru gradinita. Asa ca vine la noi fetita vecinilor, Selin si se joaca cu Dani si Mircea. Fetita e fascinata de desenele pe care le fac eu cu Dani si vrea si ea sa invete, asa ca facem cat mai multe ateliere, de taiat hartie, lipit, modelaj cu plastilina, concurs cu carucioarele de jucarie, ne jucam de-a v-ati ascunselea.
Aseara Dani a avut o logoree de zile mari. Vorbea mereu si fara sa-l intreb, ii explica lui Selin ca sunt doi oae-soare-sori pe foaie, ca are un camion si tenuri-trenuri care mege chine-merg pe sine.
Apoi mi-a cerut atu caun- alt scaun si s-a asezat la masa Miha -masa lui Mircea si chiu chena taba-scriu un chenar pe tabla.
Nu-mi venea sa cred cat de mult vorbea, singur, despre ce-l interesa, explica, fara sa-l intreb sau sa-l dirijez cumva.
Iar azi mergeam grabiti pe strada si el repeta mege bambai-mergem la tramvai. Iar acasa in timp ce manca l-am intrebat:
Eu: Unde am fost azi Dani?
Dani: Coa-cora-magazinul.
Eu: Cu ce am mers?
Dani: Bambai-cu tramvaiul.
Eu: Si ce am luat?
Dani:...
Eu: O carte, lapte...
Dani: Apte Miha-lapte pentru Mircea, a completat.
Eu: Da. Si unde stai tu acum?
Dani: Caun masa-pe scaun la masa.
Eu: Cu ce mananci?
Dani: Gua mov-lingura mov.
Eu: Ce mananci?
Dani: Baca-vaca Paula, budinca.
La 2 ani a primit alta tricicleta, de plastic, draguta dar destul de rigida, si de atunci impingem la ea, pe rand. Si Dani a auzit mereu aceleasi cuvinte: Impinge cu picioarele, Tine picioarele pe pedale, Apasa mai tare, insotite inevitabil de plansete, suparari.Am incercat si alte triciclete, ale altor copii, dar fara folos, Dani nu impingea cu suficienta putere pedalele.
Sincera sa fiu am crezut ca nu va invata niciodata. Si mai mult de atat ni s-a recomandat mai multa miscare si pedalat pentru corectarea mersului pe varfuri.
Ieri buni s-a hotarat sa mai faca o incercare, ultima. S-a dus si a mai cumparat o tricicleta, simpla, mica, din metal cu putin plastic, si cu bat pentru impins, pana cand isi va da drumul singur. Asa ca ieri am impins o ora si jumatate de tricicleta, in toata curtea, pana nu mai puteam sa merg. El doar schimba directia cu ghidonul.
Dar minunea s-a intamplat. Dani a pedalat putin singur, era deja obosit dar a mers cativa metrii buni.Azi parca incredula, l-am scos pe strada sa vad cum merge. Si a mers. Am mers la vecinii nostrii turci si a pedalat inca 2 ore pe alei si pe iarba.
Iaba mege ghieu-asta mi-a spus Dani, ca pe iarba merge greu.
Ma bucur din tot sufletul ca a reusit sa mearga pe tricicleta. Si parca azi a prins si mai mare viteza decat ieri.
Deci program de pedalat, zilnic. Cu ocazia asta si-a reglat si somnul de dupa-amiaza, pentru ca de obicei nu dormea, dar acum este prea frant.
Asteptam perioada bicicletei.
Multe lucruri sunt compuse din ovaluri sau jumatati de ovaluri, din triunghiuri.
Eu am facut cu Dani din ovaluri si triunghiuri un pinguin si un iglu. Un oval mic-capul, un oval mare-corpul, alt oval mic-aripa si trei triunghiuri pentru cioc si 2 picioare. Pentru iglu am facut un oval mare si l-am taiat in doua, si pentru usa de la iglu am taiat un oval mic. Ca sa intregim peisajul am facut si o gaura, o copca dintr-un oval, in care se vede un peste facut evident dintr-un oval-corpul si un triunghi-coada.A iesit cam asa.
Iepurasul e preferatul lui Dani, il deseneaza singur, evident nu ies foarte bine ovalurile din care este compus, dar se intelege ce este. Facem un oval mic pentru cap, un oval mare pentru corp, doua ovaluri alungite pentru urechi, 2 ovaluri mici pentru picioarele scurte si 2 ovaluri mai mari pentru picioarele lungi si un oval mic de tot pentru codita. Doamna psihologoped l-a invatat pe Dani sa deseneze iepurasul cu ajutorul unei poezii simple si foarte
dragute de altfel.
Fac intai un mic oval
S-apoi altul colosal.
Gura, ochi, mustati la bot
Doua urechi lungi de tot.
Si-i mai fac patru picioare
Ca-i istet la alergare,
Doua scurte, doua lungi
S-apoi prinde-l, de-l ajungi.
NB: desenul e facut de Dani.
Multe astfel de forme compuse se gasesc si pe www.didactic.ro
Intr-o zi l-am luat in brate, cred ca acum o saptamana si ceva, si i-am spus pentru a nu stiu cata oara ca-l iubesc foarte mult. Dupa care m-am oprit putin si vinovata am completat: Pe tine si pe Mircea, si pe el il iubesc. Pe amandoi.
Dani: Doi.
Eu: Si pe tata. Trei.
Dani: Patu.
Eu: Cine este al patrulea?
Dani: Agi-Argi bunica.
Dani a intregit foarte bine familia, nu a uitat pe nimeni.
Lui Dani ii plac foarte mult trenurile, dar mai ales Thomas. Stie toate povestile cu Thomas, se uita la desene cu Thomas. Este pasiunea lui, obsesia lui.
Dani povesteste despre Thomas cam asa, de fapt completeaza povestea pe care i-o citesc:
Eu: Thomas este o locomotiva cu aburi care traia in Statia principala. Thomas are...
Dani: Cahe-sase oti-roti albate-albastre
Eu: Si un...
Dani: Cos negu-negru
Eu: Pe unde iese...
Dani: Abu-abur
Eu: Si mai are si un..
Dani: Fuie-fluier
Eu: Si are doua..
Dani: Bagoane-vagoane
Eu: Pe care le cheama...
Dani: Ani Gabel-Ani si Clarabel
si povestea continua tot asa.
Tati ne aprovizioneaza cu carti despre Thomas, tocmai din Anglia. Le comandam aici.
Cam dupa o luna, in ianuarie, vocabularul lui s-a dublat si eu ma bucuram pentru fiecare cuvant pe care il spunea, corect sau usor stalcit.
Si asa cu fiecare luna, s-au adaugat noi si noi cuvinte. A reusit sa-si dezvolte suficient limbajul pentru a constata diverse lucruri, pentru a le recunoaste si incet pentru a cere ceva si mai ales pentru a-mi transmite o stare a lui. Cred ca acum foloseste cam 300 sau chiar 350 de cuvinte, e adevarat inca disparate sau cate doua.
Prin martie am asistat deja la primele asocieri de cuvinte de genul mahina mica-masina mica sau cub osu-cub rosu.
Iar in toata luna aprilie a folosit foarte mult verbele. De fapt asta am si repetat mereu, am accentuat. A inceput cu doame-doarme, chitete-citeste, iseste-lipseste, si acum spune chiar vine, fuge, taie, cade, cuip-scuip, ghit-inghit etc.
Cea mai placuta surpriza mi-a facut-o la sfarsitul lui aprilie cand a spus Mama hai camea-mama hai in camera, si apoi Mama hai cute-curte. M-am simtit speriata, fericita in acelasi timp. Imi era frica sa nu mi se fi parut, si am asteptat sa se mai iveasca ocazia sa repete aceste propozitii, si au aparut cu acelasi rezultat, a vorbit foarte clar si sigur pe el.
Acum doua zile eram in curte si Nero, cainele nostru tot sarea peste gard in gradina si Dani m-a facut atenta: Neo sae gadu-Nero sare gardul.
Iar ieri i-a spus fratelui sau Miha du-te alta camea-Mircea du-te in alta camera.
Tinand cont de aceste incercari, sper sa o tina tot asa si in curand sa vorbeasca mai mult si mai bine. Deja foloseste si timpul trecut la verbe, asteptam sa apara prepozitiile. Desi le stie foarte bine, aratand intotdeauna corect pozitia sau directia, nu le foloseste inca.
La capitolul culori stam foarte bine, mai putin cuvantul si culoarea roz, pe care o vede tot mov. L-am invatat sa-i spuna macar rosu deschis.
Si numerele le stie foarte bine, sa le spuna si sa le si scrie, de spus le spune pana la 10 si de scris pana la 30. Scrie si tot alfabetul, cu litere mari, si cateva cuvinte scurte, gen mama, tata, Dani, buni, bebe, casa, masa, oaia, cal, baba. Citeste si cuvinte scurte, pe litere mai intai si apoi cuvantul intreg. E un inceput.
Stam bine si la antonime de genul mare-mic, gros-subtire, scurt-lung, gol-plin, jos-sus, aici-acolo.
La fel de bine stam si la capitolul forme geometrice, cerc, patrat, triunghi, romb, oval, dreptunghi si altele ca inima, picatura, fagure, le stie foarte bine, le si spune, mai stalcit este adevarat, dar le si deseneaza.
Stie cum il cheama, cati ani are, unde sta, cum il cheama pe fratele lui, pe mama, pe tata, pe buni si pe cainele lui, pe doamna psihologoped, pe prietenii de la cabinet si pe cei de acasa.
Sper din tot sufletul sa vorbeasca mai bine pana incepe gradinita, in toamna, pentru a se descurca mai bine, singur.
Cum am mai spus si in alte posturi, formele geometrice simple cerc, patrat, triunghi sunt primele pe care le invata un copil de gradinita, grupa mica, deci la varsta de 3 ani.
Copilul mic le va recunoaste in forma lor abstracta si apoi in forma lor naturala, reusind sa faca corespondenta dintre ele. Astfel soarele, toba, CD-ul, roata sunt exemple de cercuri sau rotunduri. Fereastra, perna, cubul sunt patrate, acoperisul casei, panzele de la barci, echerul si unele semne de circulatie sau indicatoare sunt triunghiuri, usa, camionul, autobuzul au forma unui dreptunghi.
De abia dupa ce au fost invatate bine formele simple se poate trece si la combinarea lor, pentru a explica existenta unor obiecte mari, complexe, pe care le vedem in fiecare zi, aproape de noi, pe care le folosim.
Eu am inceput cu Dani sa lipim pe foi, forme geometrice colorate si sa compunem o casa, un tren, un camion, o barca, un brad.
In acelasi timp am cumparat si un joc Juno, cu figuri geometrice colorate, magnetice, care se pun pe o tablita magnetica. Asa le face si le strica de cate ori vrea. Ii place sa faca casute din patrate-peretii si triunghiuri-acoperisurile, sa faca brazi din triunghiuri suprapuse, si trenulete din patrate-vagoanele si cercuri-rotile.
Despre cum se fac casutele am mai scris si aici.
Azi de exemplu am facut putin despre mijloacele de transport si am lipit un camion si o barca. Au iesit cam asa. Pentru camion am folosit 2 dreptunghiuri, unul mai mic-cabina, unul mai mare-partea din spate a camionului, multe cercuri-roti si un patrat mic-geamul de la cabina soferului.
Pentru barca sau corabie am folosit un triunghi mare decupat in
partea de jos-corpul barcii, un dreptunghi mai subtire si inalt-catargul, 2 triunghiuri-panzele si multe cerculete pentru ferestre.
