Ma chinui de foarte multa vreme sa-l invat pe Dani sa foloseasca pronumele personal Eu si pronumele posesiv Al meu. Nu reusea sa inteleaga de ce se tot schimba tu cu eu si al tau cu al meu. Am incercat sa folosesc concomitent si aratatul cu degetul si atinsul cu degetul, sa spuna eu si sa se atinga cu degetul in piept, si sa spuna Tu si sa arate cu degetul spre celalalt. Din pacate acest lucru este foarte greu. Prefera sa spuna Dani- la eu, sau a Dani-al lui Dani-la al meu.
Ieri am reusit sa-l fac sa spuna corect Al meu, la cateva lucruri care ii apartin, pat, urs, autobuz. Il intreb al cui este patul sau unde s-a urcat Mircea. Initial vrea sa-mi raspunda: a Dani, dar il indrum oferindu-i un indiciu crucial pentru el: Iti apartine. Cand aude cuvantul apartine sau posesie, raspunde imediat Al meu. Am lucrat asa pana a invatat sa raspunda imediat cu pronumele posesiv la cele 3 obiecte personale.
Ieri am reusit sa-l fac sa spuna corect Al meu, la cateva lucruri care ii apartin, pat, urs, autobuz. Il intreb al cui este patul sau unde s-a urcat Mircea. Initial vrea sa-mi raspunda: a Dani, dar il indrum oferindu-i un indiciu crucial pentru el: Iti apartine. Cand aude cuvantul apartine sau posesie, raspunde imediat Al meu. Am lucrat asa pana a invatat sa raspunda imediat cu pronumele posesiv la cele 3 obiecte personale.
O sa extind numarul obiectelor care ii apartin. Curios este ca pentru obiectele celorlalti, raspunde foarte repede si bine: al lui Mircea, a mamei, etc.
Incerc sa-l fac sa asocieze Dani cu eu. Ii ofer varianta de raspuns Eu, Dani si Tu, mama. Se pare ca Tu il foloseste mai bine, deja imi spune Da tu mama gua-Da-mi tu mama in gura, cand e vorba de mancat ceva bun.
Incerc sa-l fac sa asocieze Dani cu eu. Ii ofer varianta de raspuns Eu, Dani si Tu, mama. Se pare ca Tu il foloseste mai bine, deja imi spune Da tu mama gua-Da-mi tu mama in gura, cand e vorba de mancat ceva bun.
Credeam ca va invata mai greu folosirea timpului trecut, dar asta a fost mai usor decat folosirea corecta a pronumelor de orice fel. Dani foloseste foarte corect timpul prezent si trecut al verbelor, precum si singularul si pluralul substantivelor.
Timpul viitor inca nu se prefigureaza, de fapt nici noi nu-l prea folosim. Poate ar fi cazul.
Timpul viitor inca nu se prefigureaza, de fapt nici noi nu-l prea folosim. Poate ar fi cazul.
16 July 2009 at 12:06
"Eu" va apărea în timp, pe măsură ce se maturează conştiinţa de sine. Antrenamentele sunt bune, dar Dani nu va deprinde decât mecanic "eu" şi "perspective changing" până atunci.
Pt. timpul viitor este necesară secvenţializarea. Există programe pentru aceasta. Viitorul va apărea mult mai târziu, abia după ce manevrarea prezentului se va fi rafinat.
O altă idee ce ar ajuta este să folosiţi forma "voi/vei/vom/vor" în vorbirea curentă în loc de "o să" sau prezentul pe post de viitor.
Adică "vom merge la cumpărături diseară" în loc de "o să mergem la cumpărături diseară" sau "mergem la cumpărături diseară".