twitter
rss

Socializarea cu copiii de la tara

Dani a fost mare amator de joaca cu copii. Nici nu am ajuns bine la tara si i-a auzit pe strada. Mama hai poata-poarta. Dar copiii erau de fapt in alta curte si erau mai mari decat Dani. Asa ca am plecat la colindat, in cautare de copii. Si am gasit repede, dupa ce am coborat dealul. Si chiar de varste apropiate, un baiat de 5 ani si o fetita de 3 ani.

Dani s-a bagat imediat in jocul cu mingia, apoi s-a dus langa fetita si i-a aratat cum deseneaza el pe nisip. E adevarat ca eu am fost coordonator de joc tot timpul, pentru ca altfel baietii alergau ca disperatii dupa mingie, se trageau de haine si mai tipau din cand in cand. Iar Dani nu se lasa mai prejos, nu a plans ci s-a inversunat sa reuseasca singur sa ia mingia ravnita. Mi-a fost destul de greu sa-i conving pe baietii mei sa se descalte de sandale si sa mearga desculti prin tarana si nisip, sau sa-si dea jos tricourile.

Am mers la copiii aceia de 3 ori. Dani le spunea copiii vale-din vale.

Intr-o zi am mers in vizita la o verisoara de-a mea, care are si ea un baiat de varsta lui Dani. Dani a fost foarte incantat, l-a luat de mana, s-a jucat cu mingia cu el, s-au urcat toti trei pe niste busteni, intyr-un soare torid. in casa insa verisorul lui Dani, s-a suparat pe copii pentru ca i-au luat jucariile. Dani le-a inspectat pe fiecare si s-a jucat foarte frumos, fara scandal. In schimb, Relu, verisorul lui Dani, incerca sa-si recupereze teritoriul si jucariile invadate. Iar la plecare Dani a spus invariabilul Aman aici Elutu-raman aici la Relutu.

Ce mi se pare ciudat, la copiii normali, e ca ei nu sunt atat de comunicativi pe cat ma asteptam. Dani a vorbit mai mult si mai clar decat ei. Ei ripostau maiu mult prin maraieli, scanceli si parat, in loc sa raspunda frumos, in propozitii, clar. Am observat asta chiar si la Selin. Sau poate sunt eu prea pretentioasa, si-l oblig, si-i invat pe ai mei sa raspunda mereu in propozitii complete, detaliate.

Oricum, concluzia este ca Dani este pregatit pentru gradinita, e sociabil cu copiii, cunoaste deja regulile de joc. Sper ca elementele sale autiste sa se estompeze cat mai mult, mai ales stereotipiile fizice, topaitul si fluturatul din manute, atunci cand se bucura foarte mult.

Labels:
2 comments |

Ce am invatat in vacanta

Desi ma asteptam ca Dani sa fie reticent la toate persoanele, mai ales intr-un mediu total necunoscut, m-am inselat. Si pot spune ca am avut chiar cateva ore bune de respiro, in care am uitat ca am copii. Prichindeii mei s-au simtit atat de bine la tara, incat aproape ca au uitat si ei de mine.

Dani a exersat foarte mult expresiile de politete Buna dimineata, Buna ziua, Multumesc, Buna seara, La revedere si Noapte buna. E si normal cu atata lume in jur, intr-un loc unde toata lumea se saluta, chiar daca nu se cunoaste. Seara, Dani venea la toti si ne spunea Noapte buna si vroia sa ne stinga lumina, sa dormim mai bine. Evident ca el striga Nu dom. Inchid doar un ochi. Iar eu ii raspundeam: Sigur, nu doarme nimeni, inchidem doar un ochi si ne odihnim. Dani nu suporta sa-i spui ca trebuie sa doarma, asa ca noi ne odihnim putin.

A invatat cateva grade de rudenie si le-a folosit corect, evident atasate de numele persoanelor. S-a indragostit rapid de matusa Silvia, cu care a si dormit in aproape toate dupa-amiezile, si cu care s-a jucat in piscina gonflabila, dar mai ales a ascultat muzica. Si matusa Oana a fost acceptata rapid pentru ca l-a dus in Parcul Romanescu si in magazine, i-a cumparat barcute de plastic, mingii, ceai si vacuta Paula, dar mai ales l-a plimbat cu masina. La sfarsit l-a indragit si pe unchiul Soin-Sorin pentru ca-l lua in brate si-l arunca in sus, il invartea si l-a lasat sa-i transforme masina in loc de joaca.

Pe mamaie Mimi nu a prea agreat-o, poate din cauza abordarii ei mai agresive si a folosirii excesive a propozitiei Nu mai vorbesc cu tine, pentru orice cerere ignorata de Dani. In consecinta a adoptat si el aceasta propozitie, in relatia cu ea. Tataie Tudo-Tudor si unchiul Catain-Catalin au fost reperati dar cam atat. Lui Dani dar mai ales lui Mircea i-a placut Baba Lina, adica strabunica, unde mergeam aproape in fiecare seara, pentru a se catara pe treptele de piatra, ale pridvorului, si pentru a se uita la cainele Scooby, o namila de pui, de 7 luni, maro tot si de rasa incerta. Si moasa a fost primita bine, la fel si jucariile aduse de ea.

Fiecaruia dintre ei i-a zambit, vorbit mai mult sau mai putin. Si i-a luat pe fiecare de mana, a stat la ei in brate. Mi s-a parut fantastic.

Despre relatia lui cu copiii, data viitoare.

Labels:
0 comments |

Cum povesteste Dani

In vacanta am luat doar 3 carti de povesti, preferatele lor 101 dalmatieni, Cartea junglei si o carte cu imagini pentru Mircea.

Dani ii povesteste lui Mircea, cu cartea in fata si uitandu-se la poze:

-Pongo cauta Pedita pac-Pongo o cauta pe Perdita in parc
-Hai pac doder-hai in parc Roger
-Pongo a luat palaia-palaria doder-Roger, a dus Anitei.
- Pongo egat lesa- pongo i-a legat cu lesa.
-doder Anita caut- au cazut apa, A udat apa-s-au udat cu apa
-Pedita sta mal, ae zgada-are zgarda
- DoderAnita a cuit fata peot-s-au casatorit in fata preotului
-pongo tatic.
-pedita a facut pui, muti-multi
-acum mari, pui pete
-mama tata mege pac
-nani amas acaa pui- nani a ramas acasa cu puii
-a venit doi hoti luat cateii
-auto-ajutor, vine poita-politia, a luat catei
-catei oras, unu pe mahina
-pongo pedita cauta pui
-chisica tibs a acuns pui sub caa-pisica tibs a ascuns puii sub scara
-catei mici au fugit
-e toti pui 99
-calu a lovit hoti
-hotii cauta ume-urme
-catei a facut neghi- negri, a muait-s-au murdarit
-duce cabion mobia-se duc la camionul cu mobila
-duce acaa londa-se duc acasa la Londra
-mahina cuela cade vale pe aicia-masina cruelei cade la vale
-mahinile s-a ticat-stricat, tamponat
-catei mudai ajun acaa-cateii murdari ajung acasa.
Sfarsit.

Labels:
2 comments |

Stiri

Vacanta nu a inceput prea bine, am pierdut intercity-ul, Mircea a adormit in gara, Dani s-a plictisit, tata a inceput sa fie nervos iar eu incercam sa raman calma. Am luat apoi un rapid, care numai rapid nu a fost.

Dani a fost foarte incantat de mersul cu trenul, desi a fost foarte cald, aglomerat. Din fericire amandoi au fost foarte cuminti, sociabili si mai ales rabdatori. Oboseala si-a spus cuvantul si Dani a adormit in bratele mele, in timp ce Mircea explora holul cu tata. Dani nu a ratat ocazia de a folosi toaleta trenului, mai mult din curiozitate.

Chiar din timpul calatoriei, am avut ocazia sa vedem cai, vaci, oi, caini. Am vazut chiar si sonde de petrol.

Cei mici au transpirat foarte mult, i-am schimbat de 3 ori pe fiecare si au baut foarte mult ceai si apa.

Ma uitam disperata la ceas si mi se parea ca timpul sta in loc. Nu mi-a venit sa cred cand am ajuns in Craiova, ca macar calatoria se terminase. Si cand te gandesti ca am refuzat oferta nasei copiilor, de a ne duce cu masina. Asta e, data viitoare vom accepta.

Primul lucru pe care l-au vazut copiii a fost porcul, de fapt porcii, unul alb si unul rosu cu pete negre. Mircea s-a indragostit rapid de ei, si i-a vizitat aproape ritualic, in fiecare zi, de cateva ori.

Dani a fost incantat de cele 3 pisici tarcate ale mamaiei, si de mini catelul alb cu pete negre, o rasa foarte mica dar foarte draguta.

Puii si gainile le-au vazut a doua zi. Mircea a fost cel mai curajos, le-a mangaiat pe toate, ba chiar le-a si pupat. Dani a fost mai reticent, le-a privit cu atentie dar nu s-a incumetat sa le atinga, exceptie facand pisicile.

Dani s-a acomodat repede cu bunicii si matusile. Mai grea a fost prima noapte de somn, cand i-am culcat pe amandoi in acelasi pat. S-au cam ciondanit pana si-au ales partea, apoi au adormit imbratisati. De dormit au dormit foarte binee, fiind mereu foarte obositi de atat plimbat, jucat cu apa si cu ceilalti copii din sat. Li s-a reglat foarte bine somnul iar apetitul mi s-a parut mai mare, cel putin in cazul lui Mircea, care a gustat din tot. Dani a ramas conservator, la terciul lui de lapte cu cereale, budinca si iaurt si nelipsitul ceai.

Va continua.

Labels:
0 comments |

Plecam in vacanta

Da, plecam in prima noastra vacanta, in formatie de 4, tata, eu, Dani si Mircea. Si vom pleca cu trenul, spre bucuria lui Dani. Sper ca lui Mircea sa nu i se faca rau si in tren, pentru ca in masina este un lucru cert.

Impresii, dupa. Daca supravietuim. Preconizam o saptamana interesanta, la tara. Daca va fi bine, poate ne vom incumeta la doua saptamani. Mai vedem.

Labels: ,
2 comments |

Desen creion, dupa Danae a lui Rembrandt

Labels:
0 comments |

Despre a Dani si al meu

Ma chinui de foarte multa vreme sa-l invat pe Dani sa foloseasca pronumele personal Eu si pronumele posesiv Al meu. Nu reusea sa inteleaga de ce se tot schimba tu cu eu si al tau cu al meu. Am incercat sa folosesc concomitent si aratatul cu degetul si atinsul cu degetul, sa spuna eu si sa se atinga cu degetul in piept, si sa spuna Tu si sa arate cu degetul spre celalalt. Din pacate acest lucru este foarte greu. Prefera sa spuna Dani- la eu, sau a Dani-al lui Dani-la al meu.

Ieri am reusit sa-l fac sa spuna corect Al meu, la cateva lucruri care ii apartin, pat, urs, autobuz. Il intreb al cui este patul sau unde s-a urcat Mircea. Initial vrea sa-mi raspunda: a Dani, dar il indrum oferindu-i un indiciu crucial pentru el: Iti apartine. Cand aude cuvantul apartine sau posesie, raspunde imediat Al meu. Am lucrat asa pana a invatat sa raspunda imediat cu pronumele posesiv la cele 3 obiecte personale.

O sa extind numarul obiectelor care ii apartin. Curios este ca pentru obiectele celorlalti, raspunde foarte repede si bine: al lui Mircea, a mamei, etc.

Incerc sa-l fac sa asocieze Dani cu eu. Ii ofer varianta de raspuns Eu, Dani si Tu, mama. Se pare ca Tu il foloseste mai bine, deja imi spune Da tu mama gua-Da-mi tu mama in gura, cand e vorba de mancat ceva bun.

Credeam ca va invata mai greu folosirea timpului trecut, dar asta a fost mai usor decat folosirea corecta a pronumelor de orice fel. Dani foloseste foarte corect timpul prezent si trecut al verbelor, precum si singularul si pluralul substantivelor.

Timpul viitor inca nu se prefigureaza, de fapt nici noi nu-l prea folosim. Poate ar fi cazul.

Labels:
3 comments |

Ce facem noi din plastilina

Lui Dani ii place foarte mult sa se joace cu plastilina, fie ca o modeleaza cu ajutorul matricelor de plastic, fie ca le framanata cu manutele, dar mai ales cand o prepara cu ajutorul " masinii de facut taietei". I-a placut aceasta jucarie de plastic, de cand a utilizat-o prima oara la targul Kihi-Kiha.

Ii place sa bage bucatile de plastilina colorata in locul special si apoi sa apese pe maner. E foarte bucuros si-mi spune: Taietei mai, taietei mici. Din taieteii aia facem o multime de lucruri, case, masini, papusi, iarba, scanduri pentru gardul nostru si evident cuie, pentru a fixa scandurile de lemn.

De asemenea facem painici pe care Dani le taie meticulos in felii, cu ajutorul unui cutit de plastic. Ii place sa faca si puncte sau gauri in plastilina.

Intr-o zi l-am surprins facand un copac cu frunze, asezate tridimensional. Se chinuia sa lipeasca bucatelele mici de plastilina pe trunchiul gros al copacului. A iesit chiar foarte interesant. S-a cam suparat cand opera lui a cazut sub greutatea frunzelor.

Asa cum am mai spus si in acest post, lui Dani ii place foarte mult fabricarea locomotivelor Thomas si prietenii sai, din plastilina.

Labels:
0 comments |

Evenimente legate de autism

Am cautat pe internet evenimente despre si pentru cei afectati de autism si am gasit asta:

Fundatia Pentru Voi, in parteneriat cu Primaria Timisoara si Fundatia Vodafone Romania, va organiza in data de 24 iulie, in Piata Unirii, incepand cu ora 20,30, Spectacolul Pentru Voi: Autismul nu dispare la 18 ani! Spectacolul are ca scop sensibilizarea opiniei publice locale pentru a intelege si a accepta persoanele cu autism si este cuprins in agenda proiectului Primariei, Timisoara - Mica Viena.

Mai multe informatii puteti gasi aici.


Labels:
0 comments |

Putina mestereala

Daca deschisul si inchisul capacelor ,de la sticlele de plastic, a fost o joaca pentru Mircea, inca de la 1 an, pentru Dani a fost o adevarata aventura chiar si la aproape 4 ani.

Luna asta a inceput si el sa inchida si sa deschida sticlele de plastic si am hotarat sa trec la o noua etapa, folositul surubelnitei de plastic, de jucarie. Baietii mei au fost foarte incantati sa manuiasca surubelnita si sa scoata suruburile lungi de la o locomotiva si o motocicleta de jucarie. Ba chiar s-au intrecut. La fel ii pun sa deschida si tuburile cu solutie pentru baloane si sa sufle.

Folosesc orice prilej pentru a le dezvolta motricitatea fina. Puzzle-urile au cazut deja in dizgratie, atat cele incastrate, in lemn, cat si cele de carton. S-au cam plictisit si de folosit vesela papusilor.

Asa ca acum este timpul mesteritului si reparatului prin casa. Dani m-a vazut intr-o zi cum bateam un cui cu ciocanul, si cum nu aveam unul mic, de jucarie, pentru el, si-a improvizat el unul dintr-o piesa de plastic, si a manuit-o chiar bine.

Mircea este cel mai interesat de mecanismele din interiorul jucariilor. Face bucati aproape orice si apoi incearca sa le puna la loc, evident asta ii reuseste mai putin, dar macar incearca.

Labels:
0 comments |

Schita unui nud

Labels:
0 comments |

Camera baietilor

Asa arata camera baietilor mei cu patuturile de la Ikea. Cu scaunelele lor, cu desenele si jucariile lor.
Si asa dorm ei cuminti la pranz.
Si viseaza frumos.
Si eu ma bucur pentru ei.

Labels:
6 comments |

Incercare de independenta

Dani nu vrea sa mearga acasa, in special cand ne jucam la Selin. Imi raspunde invariabil: Aman aici Ein-raman aici la Selin. Am incercat de cateva ori sa-l las sa vad cum se descurca, dar buni si mai ales tata nu au fost de acord, invocand motivul deranjului.

Azi am vorbit cu mama lui Selin si am rugat-o sa ma ajute cu acest experiement. Eram convinsa ca Dani isi doreste sa ramana acolo sa se mai joace, mai ales din cauza faptului ca noi insistam sa mearga acasa si nu i-am oferit ocazia sa vada cum este in alta casa, cu alte reguli si alt program.

Am rugat-o sa-l trateze exact ca si pe Selin, sa-l puna la masa si apoi sa-l culce. Dani a ascultat conversatia si s-a tinut tare pe pozitii. Asa ca eu am plecat cu buni si Mircea acasa. Dani ne urmarea curios de dupa geam, convins ca buni se va ascunde dupa poarta si-l va astepta. Dar surpriza, pentru el, noi chiar am plecat acasa. Mama lui Selin mi-a spus ca Dani astepta sa iesim din ascunzatoare, si eventual sa-i facem Cucu bau. Apoi l-a luat de mana si l-a dus la baie sa faca dus cu Selin. Aici s-a rup firul. Dani a inceput sa planga si sa spuna: Duce la mama mea-du-ma la mama mea. Nu dus aici- nu fac dus aici. Nu doame aici-nu dorm aici.

Nici nu am ajuns bine acasa si a sunat telefonul, conform intelegerii, sa ma anunte sa-l iau pe razvratitul familiei. Buni a fost cea care a raspuns. Dani a luat repede telefonul din mana mamei lui Selin si a vorbit cu buni si a rugat-o: Buni vine mama ia acaa-Buni sa vina mama sa ma ia acasa.

M-am intors dupa el si l-am gasit cocotat in bratele mamei lui Selin, plans si suparat. I s-a luminat fata cand m-a vazut, apoi a coborat rapid si m-a luat de mana. Suprinzator, Dani a mers foarte linistit acasa, fara sa mai comenteze. Iar eu i-am explicat ca i-am respectat dorinta si l-am lasat sa se descurce singur.

Acasa m-a anuntat ca nu vrea sa doarma, si eu i-am spus ca vreau doar sa stea putin in pat, sa se odihneasca, dupa ce a mancat. Si evident ca a adormit, era prea obosit, mai ales ca Mircea da scularea la ora 6 si jumatate dimineata. Macar adorm si se scoala impreuna. Le place foarte mult camera si patuturile lor. Mai ales lui Mircea.

Labels:
0 comments |

Cum sa faci un pat

Asta am invatat eu sa fac in ultimele 2 zile. Am cumparat doua paturi de otel matuit, negru, reglabile, foarte frumoase de la Ikea. Le-am asteptat cu sufletul la gura, si cand in sfarsit au sosit, am avut o surpriza. Erau doar piesele pentru cadru, fara fund. De fapt in catalogul de pe internet, scria ca nu este inclusa somiera, dar fara alte detalii tehnice sau pret separat. Si cum eu am incurcat somiera cu salteaua, nu m-am gandit la ea deloc.

Asa ca la ora 9 seara cand am deschis coletele venite rapid, in 6 ore pe hartie, si 10 in realitate, am ramas putin interzisa. Dani era intre picioarele noastre sa vada cum ii montam patul, usor de altfel si rapid. El deja isi improvizase un pat din cartonul de ambalat. Asa ca ne-am uitat pe instructiunile de montaj, ne-am scarpinat in cap si ne-am dus sa ne mai uitam o data pe net, unde evident nu existau informatii pe site-ul Ikea. Am cautat pe forumuri si am aflat ce insemna de fapt somiera, niste bare late de metal care se prind cu suruburi de cadrul de otel, pe care l-am cumparat. Si trebuiesc mai multe bare, in functie de lungimea patului.

Nici un caz nu ma mai duc pana la Ikea. Noroc ca avem un atelier de tamplarie langa noi, si a doua zi buni s-a dus sa comande niste blaturi de lemn, pe masura patuturilor. Le-am facut din 2 bucati, pentru patul lui Mircea, mic de 130cm , si din 3 bucati pentru patul lui Dani, de 170cm.

Pentru ca eu demontat vechea canapea si i-am facut vant, afara pe poarta, inainte sa vina paturile si sa ma lamuresc ca nu sunt complete, Dani nu mai avea pe ce sa doarma. In prima noapte, Dani s-a culcusit in patul tarc, al lui Mircea, pe care dorea sa-l incerce de mult. Iar Mircea s-a strecurat in patul nostru. A doua noapte, Dani a ales sa ramana in camera lui, in patul improvizat in interiorul cadrului metalic, din mai multe saltele suprapuse. Si a dormit foarte bine.

Azi, in sfarsit, au venit si blaturile de lemn si avem paturi intregi. Dani e foarte incantat de pat. Insa Mircea se pare ca a prins drag de patul matrimonial. Acum trebuie sa-l convingem sa doarma la el in pat.

Labels:
1 comments |

Ce vorbeste Dani la telefon

De cateva saptamani Dani a inteles utilitatea telefonului mobil, asa ca atunci cand eu plec undeva, nu trece o ora si ma suna Dani. Evident formeaza buni, dar vorbeste Dani.

Dani: Mama vine acaa epede-mama vino acasa repede.
Eu: Mai am putina treaba si vin. Ce face Mircea?
Dani: Mitea caca.
Eu: Am inteles.
Dani: mama ia doua paini.
Eu: Bine, sa fi cuminte.
Dani: Dani e cuminte.
Eu: Sa o asculti pe buni.
Dani: Aman acaa cu buni-raman acasa cu buni.
Eu: Da ai ramas acasa cu buni si Mircea.
Dani: Pa pa.
Eu: Te iubesc.

Il apuca vorbitul la telefonul de jucarie si acasa, cand sunt langa el. Dar nu vorbeste cu mine ci cu tata, virtual.
Dani: Alo?
Dani: Tata e gheici-tata esti la servici?
Dani: Tata vine acaa.
Dani: goia cumpaa doua patui-gloria ne cumpara doua paturi. Unu Mitea, unu Dani-unul pentru Mircea si unul pentru Dani.

Daca il intreb ce face imi raspunde foarte dezinvolt: Vobec telefon, si pleaca mai departe foarte concentrat.

Atunci cand chiar vorbeste la telefon cu tata, si ii soptesc ce sa spuna, repeta dupa mine. Sper sa vorbeasca mai fluent si mai clar.

Labels:
3 comments |

Peripetii nocturne

Azi noapte Mircea s-a hotarat sa nu ne lase sa dormim. M-a strigat tot timpul Maia. Din fericire Dani a dormit bustean.

Pe la 3 si jumatate, Mircea era in picioare, in patutul lui tarc, din care credeam ca nu poate iesi, si este in siguranta. Ei bine, m-am inselat. Dar mai ales m-am speriat cand am auzit un BUF rasunator, apoi niste pasi marunti indreptandu-se spre bucatarie. Initial am crezut ca e Dani, el mai are obiceiul sa plece la plimbare noaptea, sa ma caute in biblioteca.

Asa ca am ramas foarte surprinsa sa-l pescuiesc pe doamnul Mircea care fugea mancand pamantul si strigand Maia. L-am luat in brate si s-a linistit, insa cand am incercat sa-l bag din nou in patul lui , nu a fost chip. Se agatase ca o liana de mine, ma inconjurase cu piciorusele si ma tinea tata de strans incat era sa ma dezechilibrez si sa cad. Si eu incercam sa fac cat mai putin zgomot posibil, pentru a nu-l trezi pe Dani.

Solutia a ramas sa-l culc pe Mircea cu mine, in patul mare, pentru cateva ore. Ma temeam ca nu va sta cuminte si va fugi iar. Dar surpriza, manzul care de obicei copita rau de tot, acum adormise inainte de a atinge patul. Cred ca visase ceva, si cel mai probabil el inca alerga si striga dupa mine si bicicleta, asa cum facuse cu o seara inainte, la Selin.

In consecinta am hotarat sa le cumpar niste paturi metalice, un model dragut de la Ikea, reglabile, destul de joase. Iar pentru Mircea vom pune preventiv si niste perne pe jos, pana se va obisnui cu patul.

Labels:
2 comments |

Portia de desen in creion

Labels:
0 comments |

Cateva lamuriri despre interpretarea unui desen

Desi am scris intr-un alt post, despre interpretarea desenelor copiilor, adica aici si aici, am uitat sa mentionez un lucru destul de important, si anume ca, desenul unui copil se preteaza unei interpretari dupa varsta de 6, chiar 7 ani. Si pentru o mai buna acuratete, ar trebui studiat desenul copilului pe parcursul mai multor sedinte.

La varsta de 3 sau 4 ani, copilul trebuie incurajat sa deseneze, cum poate, dar mai ales tot ce se poate. Trebuie sa va indemnati copiii sa deseneze cat mai detaliat, in acest mod va puteti da seama de cat de bine cunoaste schema corporala proprie dar si a celorlalti.

Explicati-le ca sunt foarte multe parti ale corpului mai putin vizibile dar la fel de importante ca si cele mari, de exemplu articulatiile .

Dani a desenat cu placere de la 2 ani si jumatate. Partile importante, mari ale corpului, erau mereu bine reprezentate, adica ma refer la cap, corp, maini si picioare. Am observat ca aceasta reprezentare, fara elementele de legatura, gat, brate, a durat pana aproape de 3 ani si jumatate. Dupa aceasta varsta a inceput sa le deseneze si pe acestea clar, si am realizat ca au inceput sa apara o data cu prepozitiile, elementele de legatura ale cuvintelor in propozitie. Exista deci o legatura intre nivelul de verbalizare si reprezentarea grafica.

Acum Dani iti poate arata si desena si umerii, coatele, pulpele, genunchii, gambele, gleznele, talpa piciorului. Copilul trebuie invatat ca in gura sunt dintii, limba si chiar saliva, chiar daca de cele mai multe ori nu se vad intr-o poza, desen.

Labels:
1 comments |

Un pas foarte important

Dani si Mircea dorm, de ieri seara, impreuna. Si prima noapte a fost mai buna decat preconizasem. E adevarat ca erau destul de obositi dar si incantati de mutarile facute in camera lui Dani. Am mutat patutul lui Mircea intr-un colt al camerei, si am despartit virtual, pe diagonala, spatiul intim al fiecaruia.

Mircea a fost cel mai entuziasmat, m-a ajutat sa car din lucruri, el si-a carat scaunelul si cartile, Dani a privit curios din fotoliul lui dand indicatii: Patu Miha acolo, si Buni cumpaa alt pat Dai-buni sa-mi cumpere alt pat.

Aseara am fost iar la Selin si Dani iar a vrut sa ramana sa doarma la ea. De data asta i-a spus lui buni : Buni du-te acaa adu usu aici-Buni du-te acasa si adu ursul aici. Adica jucaria preferata. Si iar ne-am chinuit sa-l aducem acasa. Atunci m-am hotarat sa-l mut pe Mircea cu Dani.

Dupa ce am terminat mutarile, le-am spus povestea cu Cenusareasa si am stins lumina. Mircea a comentat putin, dar fiind prea obosit, a adormit rapid.

Mircea a marait putin pe la 12 noaptea, ii era sete. Buni s-a dus si i-a dat putin ceai. Apoi pe la 5 si jumatate dimineata incepuse sa vorbeasca in somn, cu ochii inchisi si cu degetul in gura. Ii era foame, asa ca m-am dus eu cu biberonul cu lapte si cereale. Apoi am vrut sa-l schimb si s-a trezit de tot, dar a mai stat cuminte o ora dupa care a inceput sa vorbeasca foarte tare. Pentru ca nu vroiam sa-l trezeasca pe Dani, l-am luat si l-am dus in biblioteca sa ne jucam. Daca tot s-a sculat asa devreme, sper sa-l obisnuiesc sa doarma si la pranz.

Dani s-a trezit o singura data, noaptea, si m-a intrebat: Unde e Miha? si eu i l-am aratat cum dormea in patul si in coltul lui. Apoi s-a intors la somn, pana la 8 si jumatate.

Pana una alta, a decurs bine, sa vedem cum vor fi noptile urmatoare. Mircea e foarte bucuros mai ales ca la nivelul patului sau sunt desenate, pe perete, formele geometrice si cateva insecte si animale.

Labels:
2 comments |

Dosar pentru insotitor copil cu handicap ( autism)

Azi am fost in Str. Orhideelor nr. 2 pentru a ridica certificatul de incadrarea a copilului intr-un grad de handicap, pentru Dani a fost grav. Apoi am depus un dosar intreg la Serviciul drepturi persoane cu handicap din Drumul Sarii nr. 2.

Dosarul cuprinde :
- o cerere de acordare a alocatiei duble, a indemnizatiei de insotitor si a bugetului complementar, aceasta cerere este tip si se ia de la ghiseu.
- o cerere pentru acordarea alocatiei pentru copii, tot tip
- 2 copii xerox ale certificatului de handicap, alaturi de hotarare si plan de recuperare,
- cate 2 copii xerox dupa fiecare buletin al parintilor, si neaparat prezentarea lor in original, la ghiseu, pentru verificare,
- 2 copii xerox dupa certificatul de nastere al copilului, si verificarea originalului la ghiseu,
- 2 copii certificat A5,
- un dosar de plastic, cu sina.

Pentru obtinerea gradului de handicap se face initial un alt dosar. Am scris despre el aici.

Dureaza cam o luna pana este aprobat si apoi plata se va face retroactiv, in cazul nostru va fi aprobat de la 1 august iar plata banilor se va face in septembrie, pentru luna august.

In concluzie, banii de care puteti beneficia ca insotitor de copil cu handicap sunt:
- indemnizatia de 461 ron
- alocatia dubla de 84 ron
- buget complementar de 91 ron.

Am inteles ca parintele poate renunta la indemnizatia de 461 de ron pentru un salariu minim pe economie, asta insemnanad ca va fi angajat ca asistent personal pentru copilul sau, angajat de Directia de protectie a copilului, avand carte de munca.

Labels:
2 comments |
Subscribe to: Posts (Atom)
Related Posts with Thumbnails