Am mers cu Dani si Mircea in oras, iar cand ne-am intors, ne-am oprit putin intr-un parc. Mircea s-a catarat fericit pe toboganul inalt, iar Dani s-a dat in leagan si s-a ascuns in casuta de sub tobogan.
Cand l-am luat de mana pe Dani si am impins hotarata caruciorul lui Mircea, m-am izbit de protestul lui Dani.
- Veau pac-vreau in parc.
- O data-inca o data.
I-am explicat ca este foarte cald, si mergem acasa sa mancam si sa dormim. Dani a inceput sa se smuceasca din mana mea. Mircea statea linistit in carucior, dar Dani devenea din ce in ce mai nervos si hotarat sa evadeze. Si autobozul ala nu mai venea.
Spectacolul a incepu in clipa in care usile autobuzului s-au inchis. Intr-o aglomeratie tipica, eu cu carutul si cu Dani intr-o mana.
-Veau pac. Si cateva lacrimi.
-Dechide usa. Alte tropaieli.
-Intoace abubu-sa intoarca autobuzu.
-Nu acaa-nu acasa. Si alte sughituri.
-Da dumu-da-mi drumul, si se smucea sistematic.
In concluzie Dani avea o logoree de zile mari, foarte serios si coerent. Cateva doamane incercau sa-i intre in voie dar fara folos. Dani isi sustinea cauza cu inversunare. Eu incercam sa raman calma. Noroc ca Mircea se facuse mic de tot, si a ales sa nu-l acompanieze pe Dani. Eu ma chinuiam sa-l tin de mana pe Dani, in timp ce el se smucea si plangea si vorbea foarte tare. Curios, toata lumea intelegea ce vorbea si chicotea. Probabil pentru ei era o imagine haioasa, un pusti foarte blond, si foarte hotarat, care vorbea repede si mult, asa cum nu a facut-o niciodata.
Cand l-am luat de mana pe Dani si am impins hotarata caruciorul lui Mircea, m-am izbit de protestul lui Dani.
- Veau pac-vreau in parc.
- O data-inca o data.
I-am explicat ca este foarte cald, si mergem acasa sa mancam si sa dormim. Dani a inceput sa se smuceasca din mana mea. Mircea statea linistit in carucior, dar Dani devenea din ce in ce mai nervos si hotarat sa evadeze. Si autobozul ala nu mai venea.
Spectacolul a incepu in clipa in care usile autobuzului s-au inchis. Intr-o aglomeratie tipica, eu cu carutul si cu Dani intr-o mana.
-Veau pac. Si cateva lacrimi.
-Dechide usa. Alte tropaieli.
-Intoace abubu-sa intoarca autobuzu.
-Nu acaa-nu acasa. Si alte sughituri.
-Da dumu-da-mi drumul, si se smucea sistematic.
In concluzie Dani avea o logoree de zile mari, foarte serios si coerent. Cateva doamane incercau sa-i intre in voie dar fara folos. Dani isi sustinea cauza cu inversunare. Eu incercam sa raman calma. Noroc ca Mircea se facuse mic de tot, si a ales sa nu-l acompanieze pe Dani. Eu ma chinuiam sa-l tin de mana pe Dani, in timp ce el se smucea si plangea si vorbea foarte tare. Curios, toata lumea intelegea ce vorbea si chicotea. Probabil pentru ei era o imagine haioasa, un pusti foarte blond, si foarte hotarat, care vorbea repede si mult, asa cum nu a facut-o niciodata.
Eu nu stiam ce sa fac, sa ma bucur ca Dani devine mai independent, si mai ales vorbeste din ce in ce mai mult si mai bine, sau sa ma enervez si sa oprim aceasta incercare de independenta. Am vorbit cu ton egal si l-am tinut bine in continuare.
Observ ca aceste episoade devin din ce in ce mai dese, nu neaparat in mijloace de transport, ma refer si la episodul cu Vreau sa raman la Selin.
Observ ca aceste episoade devin din ce in ce mai dese, nu neaparat in mijloace de transport, ma refer si la episodul cu Vreau sa raman la Selin.
29 June 2009 at 23:07
Bravo pentru acel "ton egal". Daca as fi facut si eu asa azi, cand o inghesuise pe maria intr-un colt din patutul ei, ce bine ar fi fost - numai ca m-am speriat prea tare si ... blabla, urlete si tipete.