De cateva zile, Dani are o atitudine opozanta, mai ales ca stie ca mie nu-mi place cand face asa. Azi dimineata l-am trezit ca sa mergem la psihologoped. L-am intrebat daca vrea sa manance lapte cu cereale.Nu mi-a raspuns nimic.
Eu i-am adus oricum castronul cu lapte si cereale, iar Dani a strambat din nas.
Dani: Da Miha Neo-da-o lui Mircea sau lui Nero.
Eu: Bine. Tu o sa ramai nemancat.
Dani: Nemicat-nemancat.
Eu: Cum vrei.
Si am luat mancarea. Dani stie cat de hotarata sunt eu, mai ales in ceea ce priveste mancarea. Nu sunt adepta fortarii copilului sa manance, dar sunt foarte stricta in ceea ce priveste orele de masa si diversitatea mancarii. Asa ca, Dani daca face figuri, ramane nemancat pana la masa urmatoare, fara drept de apel.
A mai stat putin si a inceput sa strige: da macae-da-mi mancarea.
Si i-am dat cerealele, care surprinzator, nu au mai parut asa groaznice. Apoi a inceput negocierea legata de plecarea noastra.
Dani: Dai amane acasa.
Eu: Nu. Tu mergi cu mine la doamna.
Dani: Mama mege doamna-mama sa mearga la doamna.
Eu: Si tu ce faci?
Dani: aman acasa Miha buni-raman acasa cu Mircea si buni.
Apoi mai sta putin sa se gandeasca si spune:
Meg Ein bicheta-merg la Selin cu bicicleta.
L-am convins cand i-am spus ca mergem si cu metroul azi.
De multe ori se preface ca-i este somn, si inchide ochii, simuland somnul. E chiar haios. Cred ca o singura data a spus ca-l doare burta si nu poate sa mearga la doamna. Asa cauta mereu un pretext, desi cand ajunge la doamna si la copii, nu mai pot sa-l conving sa mearga acasa.
Eu i-am adus oricum castronul cu lapte si cereale, iar Dani a strambat din nas.
Dani: Da Miha Neo-da-o lui Mircea sau lui Nero.
Eu: Bine. Tu o sa ramai nemancat.
Dani: Nemicat-nemancat.
Eu: Cum vrei.
Si am luat mancarea. Dani stie cat de hotarata sunt eu, mai ales in ceea ce priveste mancarea. Nu sunt adepta fortarii copilului sa manance, dar sunt foarte stricta in ceea ce priveste orele de masa si diversitatea mancarii. Asa ca, Dani daca face figuri, ramane nemancat pana la masa urmatoare, fara drept de apel.
A mai stat putin si a inceput sa strige: da macae-da-mi mancarea.
Si i-am dat cerealele, care surprinzator, nu au mai parut asa groaznice. Apoi a inceput negocierea legata de plecarea noastra.
Dani: Dai amane acasa.
Eu: Nu. Tu mergi cu mine la doamna.
Dani: Mama mege doamna-mama sa mearga la doamna.
Eu: Si tu ce faci?
Dani: aman acasa Miha buni-raman acasa cu Mircea si buni.
Apoi mai sta putin sa se gandeasca si spune:
Meg Ein bicheta-merg la Selin cu bicicleta.
L-am convins cand i-am spus ca mergem si cu metroul azi.
De multe ori se preface ca-i este somn, si inchide ochii, simuland somnul. E chiar haios. Cred ca o singura data a spus ca-l doare burta si nu poate sa mearga la doamna. Asa cauta mereu un pretext, desi cand ajunge la doamna si la copii, nu mai pot sa-l conving sa mearga acasa.
23 June 2009 at 16:11
Si tata lui Dani cum negociaza ? Sau care ar fi sansele de reusita. Ca am inteles ca la el merge mai usor santajul din partea copiilor. :)
E, cum sa negocieze tata ca sa stea si el acasa, in loc de munca ?