N-as fi crezut ca Dani va invata atat de repede sa mearga pe role. De cand a vazut la Selin rolele, vroia si el roti la picioare, asa cum se exprima el plastic si foarte caraghios de altfel, cu mingiile atasate la picioare, intr-un echilibru mai mult decat fragil.
Ieri, inainte ca Selin sa plece la bunici, Dani a avut ocazia sa puna prima oara rolele in picioare. Desi cam mari, si cat se poate de roz, Dani s-a avantat, flancat de mine si Selin, pe aleile cu dale rosii. Initial nu stia ce sa faca cu picioarele, le departa prea mult, si se tot cambra pe spate. Apoi a inceput sa alterneze picioarele, in ritmul mersului normal, cu genunchii usor flexati, dar cu mainile transpirate si aproape contopite intr-ale mele si ale lui Selin. Pe la jumatatea aleii a spus: Dau jos patine-Vreau sa-mi dau jos patinele.
Sincer, am crezut ca aceasta experienta, il va opri, sa mai vrea patine cu rotile. Dar m-am inselat. Cand l-am intrebat daca vrea si el patine mi-a raspuns foarte sigur pe el : Da.
Azi dimineata, cand m-am dus sa-l trezesc, l-am intrebat, mai in gluma mai in serios, ce parere ar avea daca am merge la Cora, la magazin, sa vedem daca ii gasim patine pe masura lui. Reactia lui a fost mai mult decat surprinzatoare. S-a sculat rapid in picioare, si s-a instalat in fata usii. De abia l-am convins sa astepte sa se scoale si Mircea, sa mergem toti la cumparaturi.
I-am gasit unele mici, albastre, la set cu casca si aparatori pentru palme. Dani se uita nerabdator, si primul lui gest a fost sa-mi intinda picioarele, sa-l incalt. De abia a rezistat tentatiei, pana la capatul tramvaiului, unde l-am incaltat cu ele, si impreuna cu tata am inceput sa-l tragem. Am mers asa pana la Selin acasa. Dani a dat constiincios din picioare, din ce in ce mai sigur pe el, pana cand a renuntat la ajutorul lui tata si a mers doar cu mine.
Problema a fost alta : nu mai vroia sa le dea jos din picioare. Se mai odihnea cate un minut, pe un scaun, si apoi iar se ridica si ma tara dupa el. Inca nu l-am lasat singur, tinand cont ca e a doua oara cand pune rolele in picioare, dar dupa cate vad eu cred ca o sa mearga singur in curand. Imi place de el, pentru ca este foarte curajos si mai ales perseverent. Dupa ce a invatat sa mearga pe trotineta, si apoi pe tricicleta, acum este foarte tentat de role. Nu-i nimic, sportul e foarte bun pentru dezvoltarea lui fizica, armonioasa. Si sincera sa fiu, ma gandesc sa-mi cumpar si eu o pereche de role. N-am mai mers de cand eram in scoala generala, dar nu cred sa fi uitat.
Deci, urati-ne cat mai putina febra musculara si cat mai mult curaj.
Sincer, am crezut ca aceasta experienta, il va opri, sa mai vrea patine cu rotile. Dar m-am inselat. Cand l-am intrebat daca vrea si el patine mi-a raspuns foarte sigur pe el : Da.
Azi dimineata, cand m-am dus sa-l trezesc, l-am intrebat, mai in gluma mai in serios, ce parere ar avea daca am merge la Cora, la magazin, sa vedem daca ii gasim patine pe masura lui. Reactia lui a fost mai mult decat surprinzatoare. S-a sculat rapid in picioare, si s-a instalat in fata usii. De abia l-am convins sa astepte sa se scoale si Mircea, sa mergem toti la cumparaturi.
I-am gasit unele mici, albastre, la set cu casca si aparatori pentru palme. Dani se uita nerabdator, si primul lui gest a fost sa-mi intinda picioarele, sa-l incalt. De abia a rezistat tentatiei, pana la capatul tramvaiului, unde l-am incaltat cu ele, si impreuna cu tata am inceput sa-l tragem. Am mers asa pana la Selin acasa. Dani a dat constiincios din picioare, din ce in ce mai sigur pe el, pana cand a renuntat la ajutorul lui tata si a mers doar cu mine.
Problema a fost alta : nu mai vroia sa le dea jos din picioare. Se mai odihnea cate un minut, pe un scaun, si apoi iar se ridica si ma tara dupa el. Inca nu l-am lasat singur, tinand cont ca e a doua oara cand pune rolele in picioare, dar dupa cate vad eu cred ca o sa mearga singur in curand. Imi place de el, pentru ca este foarte curajos si mai ales perseverent. Dupa ce a invatat sa mearga pe trotineta, si apoi pe tricicleta, acum este foarte tentat de role. Nu-i nimic, sportul e foarte bun pentru dezvoltarea lui fizica, armonioasa. Si sincera sa fiu, ma gandesc sa-mi cumpar si eu o pereche de role. N-am mai mers de cand eram in scoala generala, dar nu cred sa fi uitat.
Deci, urati-ne cat mai putina febra musculara si cat mai mult curaj.
15 June 2009 at 08:36
Cât mai puţină febră musculară şi cât mai mult curaj!