Altheate

Dani s-a obisnuit sa-i spun ce urmeaza sa facem in ziua urmatoare, asta dupa ce rememoram impreuna toate activitatile din ziua respectiva, apeland ca ordine, la momentele zilei.

In ultimele zile am fost prea obosita sa-i mai spun ce se va intampla a doua zi, dar el m-a surprins, initial, cu intrebarea:
-Ce facem maine dimineata?

Apoi, urmatoarea seara, pe cand ne jucam in biblioteca si se apropia vertiginos momentul culcarii, m-a intrebat din nou, dar de aceasta data mai punctual:
-Unde te duci maine, mami?
-Pai, nu stiu, cred ca la cumparaturi.

Tot asa, zilele trecute, am luat tramvaiul sa mergem impreuna la cumparaturi si cand am ajuns la capatul tramvaiului, Dani, care se astepta sa luam autobuzul, a ramas surprins sa vada ca ne-am postat la o alta statie de tramvai. Atunci s-a uitat la mine si m-a intrebat foarte serios:
-De ce stam aici?

De ce-ul a devenit foarte functional, il aud aproape in fiecare zi, chiar si azi, cand mai mult suparat decat curios m-a intrebat:
-De ce scrii acolo, pe foaie?
-Fac o mica sinteza, adica scriu cateva idei esentiale, importante, pentru a le tine mai bine minte.
Initial a fost satisfacut de explicatie, dar a revenit cu intrebarea:
-Ce scrii pe foaie?
Idei, idei dar ce idei, despre ce?