twitter
rss

DVD-urile Superbebe au sosit

Am scris intr-un post mai vechi despre efectul asupra baietilor mei, al DVD-urilor Superbebe. Si mai scriu si aici, ca mi se par foarte bine facute, simple, colorate, cu notiuni elementare dar foarte bine prezentate, care incanta toti prichideii, atat cei mici, ca Mircea, care acum invata aceste notiuni sau jocuri, cat si pentru cei mari, ca Dani, care le repeta si e fericit sa vada ca le stie.

Am trimis talonul din revista, cred ca acum 3 saptamani si saptamana trecuta am primit un mail in care ma instiintau ca au primit scrisorica si mi-au expediat cele 3 DVD-uri.

Azi buni le-a luat de la posta, si pana s-a trezit Mircea, Dani vazuse 2 DVD-uri, Superbebe descopera si Superbebe vorbeste.

Sunt prezentate multe antonime si prepozitii, jocuri de atentie si memorie, cantece haioase, mini-povestioare si chiar imagini cu animale dragute, care se joaca si fac diferite actiuni.

Le recomand din nou, iar pentru cei ce doresc, le pot comanda trimitand datele personale: nume, prenume, data nastere parinte si ocupatie, adresa, tel, email si data nastere copil. Sunt 6 numere in total: Superbebe priveste, Descopera, Vorbeste, Nani, Numara, Socializeaza.

Adresa unde le puteti comanda este: Casa Presei nr.1, corp A3, et.4, sect.1, Bucuresti. A se mentiona pe plic Pentru Colectia Superbebe education. Comenzile se trimit cu ramburs prin posta, taxa postei fiind de 7,5 ron.

Poza este preluata de pe www.superbebe.ro

Labels:
3 comments |

O zi plina de.....vorbe

Am mers cu Dani si Mircea in oras, iar cand ne-am intors, ne-am oprit putin intr-un parc. Mircea s-a catarat fericit pe toboganul inalt, iar Dani s-a dat in leagan si s-a ascuns in casuta de sub tobogan.

Cand l-am luat de mana pe Dani si am impins hotarata caruciorul lui Mircea, m-am izbit de protestul lui Dani.
- Veau pac-vreau in parc.
- O data-inca o data.
I-am explicat ca este foarte cald, si mergem acasa sa mancam si sa dormim. Dani a inceput sa se smuceasca din mana mea. Mircea statea linistit in carucior, dar Dani devenea din ce in ce mai nervos si hotarat sa evadeze. Si autobozul ala nu mai venea.

Spectacolul a incepu in clipa in care usile autobuzului s-au inchis. Intr-o aglomeratie tipica, eu cu carutul si cu Dani intr-o mana.
-Veau pac. Si cateva lacrimi.
-Dechide usa. Alte tropaieli.
-Intoace abubu-sa intoarca autobuzu.
-Nu acaa-nu acasa. Si alte sughituri.
-Da dumu-da-mi drumul, si se smucea sistematic.
In concluzie Dani avea o logoree de zile mari, foarte serios si coerent. Cateva doamane incercau sa-i intre in voie dar fara folos. Dani isi sustinea cauza cu inversunare. Eu incercam sa raman calma. Noroc ca Mircea se facuse mic de tot, si a ales sa nu-l acompanieze pe Dani. Eu ma chinuiam sa-l tin de mana pe Dani, in timp ce el se smucea si plangea si vorbea foarte tare. Curios, toata lumea intelegea ce vorbea si chicotea. Probabil pentru ei era o imagine haioasa, un pusti foarte blond, si foarte hotarat, care vorbea repede si mult, asa cum nu a facut-o niciodata.

Eu nu stiam ce sa fac, sa ma bucur ca Dani devine mai independent, si mai ales vorbeste din ce in ce mai mult si mai bine, sau sa ma enervez si sa oprim aceasta incercare de independenta. Am vorbit cu ton egal si l-am tinut bine in continuare.

Observ ca aceste episoade devin din ce in ce mai dese, nu neaparat in mijloace de transport, ma refer si la episodul cu Vreau sa raman la Selin.

Labels:
3 comments |

Desen in creion


Mi-a placut mult desenul, de fapt cartea de tarot din deckul Universal Tarot, inspirat de picturile si desenele lui Dali. Asta este varianta mea in creion.
A trecut ceva timp de cand l-am desenat, nu eram casatorita si nu aveam copii.

Labels:
0 comments |

Iolanda Mitrofan: Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane

Eu am citit cartea, intr-o editie mai veche. Cea noua este scoasa de editura Polirom, in 2003. Asa cum spune si subtitlul, este o carte despre psihologie, psihoterapie, psihodiagnoza, psihoterapie centrata pe copil si familie.

Cartea este de fapt un volum de articole, scrise de mai multi psihologi si terapeuti. In introducere, sunt prezentate stereotipurile culturale legate de gen, masculin si feminin, si primele interactiuni sociale cu ceilalti, in afara familiei. Sunt descrise si explicate relatiile de prietenie intre copii. Interesant mi s-a parut micul ghid de optimizare psihicomportamentala a copiilor aflati intr-un grup. Ni se ofera ca puncte de repere 10 etape de creare a coeziunii grupului.


Deja in partea a doua a cartii sunt descrise concepte cheie de genul psihopatologie si psihiatrie a copilului. Sunt prezentate niste elemente de baza pentru un diagnostic diferential al normalitatii si anormalitatii vietii psihice a copilului. Cartea abunda in modalitati de testare a copiilor si prezinta detaliat fiecare tulburare psihica.

Tulburarile psihice ale copiilor se impart in devieri comportamentale, tulburari psihogene, tulburari endogene.

Autismul, atat infantil cat si cel atipic se incadreaza in tulburarile endogene, alaturi de depresie, shizofrenie, sindrom Rett, dementa Heller. Este adevarat ca aceasta clasificare este facuta dupa DSM III.

Capitolul cel mai interesant mi s-a parut cel legat de metodele si tehnicile experientiale ( expresive si gestalt creative).

Desenul ramane o abordare diagnostica si terapeutica de baza. Testele bazate pe desen si folosite in psihodiagnoza sunt: testul omuletului, testul femeii plimbandu-se in ploaie, testul desenului liber, testul figurii umane, testul casa-copac-om, testul desenul familiei. Desenul serial e o metoda individuala de lucru cu copilul cu probleme comportamentale.

Alte mijloace folosite in psihoterapia copilului sunt fantezia, modelajul, colajul, jocul cu nisipul, crearea de povesti, metafora terapeutica, terapia prin joc, drama-terapia sau tehnica povestirii mutuale, tehnici de miscare si de dans. Povestile ofera multe optiuni de rezolvare a situatiilor conflictuale.

Un spatiu destul de mare din carte este destinat studiilor de caz, ticuri, balbism, blocaje emotionale, traume, negativism etc. Iar ultima parte a cartii este axata pe consilierea si terapia familiei.

O carte pe care o recomand cu placere tuturor celor care au copii si nu numai.

Labels:
1 comments |

De ce plangea Mircea

Ieri am stat cu totii in curte, mai ales ca nu se hotara sa ploua ca lumea. Si cum ma uitam eu la capetele progeniturilor mele, am observat ca le-a crescut cam maricel parul. Eu ii tund de obicei cu masina de tuns, la 10mm. Dani s-a conformat primul, s-a asezat demn pe scaun.
Dani: Dai tunde-il tunzi pe Dani.
Eu: Da, scurt ca si pe tata.
Dani: cut-scurt.
Si uitandu-se in jos la parul carea cadea a spus: Gaben-galben, par galben.

Masina face ceva zgomot si Dani se amuza de fiecare data spunand: Face gomot abina-face zgomot ca o albina.

Intre timp Mircea devenise nervos, tragea de mine si plangea. Ma gandeam ca s-a speriat de zgomot si vrea sa ma opresc. Chiar ma gandeam cu groaza ca-mi va fi imposibil sa-l tin si sa-l tund si pe el. Dar m-am lamurit destul de repede de ce plangea Mircea. El de fapt nu mai avea rabdare, vroia sa-l tund si pe el in acelasi timp cu Dani. M-am mirat cand l-am vazut fericit ca am terminat cu Dani, si si-a prezentat docil capul in mainile mele, sa-l fac si pe el frumos. Nu am mai pierdut timp si l-am tuns acelasi model ca pe Dani, adica scurt.

Banuiesc ca asta a fost o toana de moment, cu siguranta data viitoare va trebui sa alerg dupa el si sa-l tin bine, eventual cu ajutorul lui tata, pentru a-l tunde.

Labels:
3 comments |

O patura si o pestera

Noi ne jucam foarte mult, transformam orice lucru in altceva, si ne inchipuim. Ultima oara ne-am imaginat ca patura noastra este o pestera. Si am inceput sa o descriem. E ca o camera in piatra. Si e intuneric si cald. In pestera sunt niste turturi mari, unii pe tavan si altii pe jos.

Dar mai ales in pestera sunt lilieci. Iar liliecii stau agatati de tavan, cu picioarele, iar capul lor atarna in jos. Partea asta i-a placut lui Dani cel mai mult, pentru ca joaca lui preferata, cu tata, este sa fie tinut de picioare si leganat cu capul in jos.

Liliecii astia se distreaza foarte bine, pentru ca toata ziua dorm si noaptea ies la vanatoare. Ei zboara si prind insecte. Cu ocazia asta l-am invatat si cum se spune in limba engleza la liliac-bat. A repetat fascinat.

Dupa un timp a iesit de sub patura si a spus usurat: Esit afaa, umina ae-am iesit afara, la lumina si aer. Intr-adevar se facuse cam cald in pestera noastra, dar Dani a rezistat eroic pana am terminat povestea.

Cam asa folosim noi toate momentele pentru a le transforma in invatatura, testez senzatiile lui Dani, il invat ceva nou si interesant.

Cand am fost la Selin, acum cateva saptamani, m-am folosit de mingea fetei, frumos desenata, cu toate continentele pamantului, sa-l invat putina geografie, la nivel general-continentele macar, si unde este tara noastra. A fost foarte incantat de prezentare si a retinut surprinzator de repede continentele, mai ales ca i-am dat ca puncte de repere, cel mai mic si cel mai mare, faptul ca toate incep cu litera A si doar unul cu E.

Labels:
0 comments |

Indragostitii - schita

Labels:
2 comments |

Veau pui

Asta mi-a spus Dani cand a vazut multi puisori de vanzare. Erau mici de tot, cafenii, majoritatea. Si piuiau foarte tare. Cred ca aveau cateva zile. Dani ii urmarea fascinat. Si nici nu erau scumpi, 3 ron bucata. Dar trebuie sa ia grija de ei, mai ales ca sunt asa mici. De luat in casa nici nu se pune problema, pentru ca Mircea sigur ii sugruma sau se aseaza pe ei.

Am inceput sa-l linistesc pe Dani, explicandu-i ca o sa vedem destui pui la tara, unde intentionez sa mergem cat mai curand, pentru prima oara.
Dani: doua bunici-am doua bunici.
Eu: Da, doua bunici. Cum le cheama?
Dani: Mimi Argi-Mimi si Argi. Ein ae doua bunici-si Selin are doua bunici.
Eu: Sigur ca da.
Dani: megem tenu-mergem cu trenul. Acum.
Eu: Nu chiar acum, mai incolo.
Si apoi iar isi aduce aminte de pui si incepe sa planga si sa spuna: Veau pui.

Cand am ajuns acasa, el s-a intors la poarta si tragea de ea si striga Dechide poata. Pui.

I-am explicat ca puii sunt vii, si trebuie sa aiba grija de ei, sa le dea sa manance, sa le faca curatenie. Nu sunt jucarii, nu poate sa-i smotoceasca. Nu stiu daca a inteles. O sa vad cum va reactiona la tara.

Mai degraba ma tem de reactia lui atunci cand unul sau amandoi puii vor muri. Si asa este foarte sensibil. Ultima oara cand i-am citit Frumoasa adormita, din colectia Adevarul, si i-am spus ca Aurora a murit, Dani a reactionat destul de afectat. A muit? m-a intrebat si apoi s-a intristat, aproape era sa planga. De abia cand fata s-a trezit la viata, Dani s-a mai inveselit. Sa inteleaga oare ca moartea este un moment de tristete? Sau o asociaza cu plecarea definitiva a persoanei?
O sa ma lamuresc cand va vorbi destul de bine, si-mi va explica el.

Labels:
2 comments |

Cum negociaza Dani

De cateva zile, Dani are o atitudine opozanta, mai ales ca stie ca mie nu-mi place cand face asa. Azi dimineata l-am trezit ca sa mergem la psihologoped. L-am intrebat daca vrea sa manance lapte cu cereale.Nu mi-a raspuns nimic.

Eu i-am adus oricum castronul cu lapte si cereale, iar Dani a strambat din nas.
Dani: Da Miha Neo-da-o lui Mircea sau lui Nero.
Eu: Bine. Tu o sa ramai nemancat.
Dani: Nemicat-nemancat.
Eu: Cum vrei.
Si am luat mancarea. Dani stie cat de hotarata sunt eu, mai ales in ceea ce priveste mancarea. Nu sunt adepta fortarii copilului sa manance, dar sunt foarte stricta in ceea ce priveste orele de masa si diversitatea mancarii. Asa ca, Dani daca face figuri, ramane nemancat pana la masa urmatoare, fara drept de apel.
A mai stat putin si a inceput sa strige: da macae-da-mi mancarea.
Si i-am dat cerealele, care surprinzator, nu au mai parut asa groaznice. Apoi a inceput negocierea legata de plecarea noastra.
Dani: Dai amane acasa.
Eu: Nu. Tu mergi cu mine la doamna.
Dani: Mama mege doamna-mama sa mearga la doamna.
Eu: Si tu ce faci?
Dani: aman acasa Miha buni-raman acasa cu Mircea si buni.
Apoi mai sta putin sa se gandeasca si spune:
Meg Ein bicheta-merg la Selin cu bicicleta.

L-am convins cand i-am spus ca mergem si cu metroul azi.
De multe ori se preface ca-i este somn, si inchide ochii, simuland somnul. E chiar haios. Cred ca o singura data a spus ca-l doare burta si nu poate sa mearga la doamna. Asa cauta mereu un pretext, desi cand ajunge la doamna si la copii, nu mai pot sa-l conving sa mearga acasa.

Labels:
2 comments |

Thomas si James din plastilina

I-am cumparat mai demult, lui Dani, un joc cu plastilina si mulaje, plus ustensile de sculptat si doua tablouri, din plastic, gen negativ, marca Tomy.


Dani m-a ajutat sa coloram tablourile, sa le umplem cu plastilina. El imi taia bucati mici de plastilina cu cutitasul iar eu le puneam pe tablou. M-a ajutat si Dani sa intind bine plastilina.

A fost distractiv si a iesit interesant. Mai ales ca sunt personajele lui preferate si stau la loc de cinste in camera lui, pe dulap.

Labels:
0 comments |

Schita unui oras

Labels:
1 comments |

Raman la Selin

Asta mi-a spus Dani in seara asta, dupa ce am stat vreo 2 ore la Selin, si s-au plimbat cu rolele, trotineta si tricicletele, s-au jucat cu mingea si s-au dat amandoi in leagan.

A intrat in casa la Selin si a spus : Dom Ein-dorm cu Selin, Aman aici Ein-raman aici cu Selin. Initial am crezut ca este o gluma de-a lui, dar mi-am dat seama repede ca Dani era chiar foarte serios. Eu il incaltam pe Mircea si ne pregateam sa iesim pe usa, in timp ce Dani se ascunsese in camera lui Selin. I-am explicat ca e noapte, ca il asteapta si buni acasa, ca vom reveni maine dimineata si vom sta toata ziua cu Selin.

Nici o explicatie nu a avut succes. Dani era hotarat sa ramana acolo, il luase pe tatal lui Selin de mana si pe Selin. Nu stiam cum sa reactionez, nu vroiam sa-l insecurizez, spunanadu-i ca-l las acolo singur, fara mine.

Ar fi vrut sa stau si eu cu el, sa stam toti acolo. Se vedea clar ca-si dorea sa ramana cu Selin, dar ar fi vrut sa stea si cu mine.

Mircea era deja in tricicleta si facea de zor Pa Pa la toata lumea, nerabdator sa ajunga acasa. Pe drum, Dani a plans si a strigat mereu: Intoc Ein-ma intorc la Selin, si intorcea ghidonul tricicletei.

Am reusit sa-l conving sa mergem acasa, spunandu-i ca ursuletul lui preferat, Beni il asteapta, in pat, ii e dor de el, si vrea sa doarma doar cu Dani. Asta a fost singurul argument pe care l-a acceptat.

Am sa-l las sa stea la Selin, la pranz, fara mine, sa vad cum se descurca. Daca totul va decurge bine, inseamna ca si la gradinita va putea sta fara mine. Si mai ales o sa grabesc mutarea lui Mircea in aceeasi camera cu Dani, sa doarma amandoi, dar in paturi separate.

Labels:
0 comments |

Dani si solutiile lui

Acum 1 an, daca l-as fi pus pe Dani sa se descurce singur, in orice fel de activitate, ar fi fost imposibil. Cel mai probabil mi-ar fi luat mana si mi-ar fi ghidat-o timid, fara alta explicatie.

Azi am avut o parte de o surpriza extraordinara. Dani a gasit nu o solutie, ci trei, pentru aceeasi activitate, fara nici un fel de ajutor din partea mea sau a lui Mircea. Azi Dani mi s-a parut mai mult ca oricand, normal, fara nici un fel de elemente, note autiste. Poate pentru ca imi doresc asta prea mult, sau poate chiar se estompeaza din ce in ce mai mult aceste trasaturi autiste.

Despre ce este vorba: am aruncat in cutia lui de tabla ( de la Nestle, lapte praf) o jucarie de plastic, o broscuta verde si mica. Am asteptat apoi sa vad ce reactie are Dani, si reactia a venit foarte repede. Dani a luat lingura de lemn, cu care in prealabil batuse in cutia de tabla, transformata ad-hoc in toba, si a scos broasca.

Eu, sincera sa fiu, credeam ca o va scoate cu mana.

Dani s-a mai distrat bagand si scotand broasca cu lingura de lemn, ceva timp. L-am laudat evident pentru reusita. Apoi, spre surprinderea mea, a rasturnat cutia si a lasat sa alunece broasca, pe podeaua casutei. A spus triumfator : Cos boaca afara-am scos broasca afara. Si ultima varianta, folosita de el, a fost cea de a baga si scoate broasca cu mana.

M-am bucurat foarte mult, apoi i-am explicat ca a reusit sa scoata broasca din cutie, in trei moduri diferite, si le-am recapitulat. Cu ocazia asta am putut sa folosesc si intrebarea Cum, si sa primesc si raspunsul adecvat, atat fizic cat si verbal.

Si a mai fost o situatie interesanta, cred ca anul trecut, cand Dani a gasit mai repede o solutie decat Selin, aceea de a cobora de pe un monument imprejmuit cu gard. A ales partea cea mai usor de abordat, si mai ales si-a coordonat foarte bine ochii cu mainile si picioarele, pentru a escalada gardul si monumentul. Selin inca nu gasise solutia, desi incercase si ea mai multe variante.

Labels:
1 comments |

Evaluarea lui Dani

Azi am fost la serviciul de expertiza complexa a copilului cu dizabilitati. Asta dupa ce saptamana trecuta am depus dosarul cu toate actele necesare, adica:

- o cerere de eliberare a certificatului de handicap,
- formularul A5, original si xerox( certificatul medical de la I.O.M.C., care specifica comportament particular din spectrul autist, cu intarziere medie in dezvoltarea mentala, mai accentuata in sfera limbajului)
- copii xerox dupa buletinele parintilor
- copie xerox dupa certificatul de casatorie al parintilor
- adeverinte cu veniturile celor doi parinti
- copie dupa certificatul de nastere al lui Dani
- un dosar cu sine
- o fisa sintetica, completata de medicul de familie, sau de catre pediatrul copilului.
- fisa psihologica
- adeverinta scoalara

Azi am aflat ca imi mai trebuie o fisa psihologica, de la psihologopedul lui Dani.
In cazul in care Dani era deja la gradinita, mi-ar fi trebuit si o adeverinta scoalara privind traseul educational, si o caracterizare de la gradinita sau de la scoala.

Trebuie sa recunosc ca doamnele de la sectorul 6 au fost foarte dragute. Dani a fost destul de retinut cu ele, dar s-a linistit repede si a comunicat cu dansele. Comisia a fost alcatuita dintr-un neuropsihiatru de copii, o psiholoaga si o asistenta sociala.

Intrebarile au fost legate de istoricul de familie, de aparitia si evolutia tulburarii, de problemele de alimentatie, socializare. S-au interesat de forma de terapie si s-au declarat multumite de evolutia lui Dani. Ba chiar m-au asigurat ca Dani se va recupera, desi cel mai probabil va evolua spre Asperger.

M-au intrebat cam la ce costuri se ridica tratamentul. Noi dam aproape 500 ron numai pe orele de logopedie. Nu mai stau sa calculez toate materialele didactice pe care le folosesc in fiecare luna. Daca nu m-as fi implicat personal, sa lucrez cu Dani, nu mi-as fi permis sa angajez un terapeut, nici macar o studenta la psihologie, sa faca ABA sau orice altceva. Doamna psihologoped este foarte draguta si ne-a facut un programn de interventie personala, dupa care ma ghidez. E adevarat ca am si improvizat foarte mult, dar acest lucru a dat rezultate. Incerc sa acopar toate directiile de dezvoltare.

A ramas stabilita, pentru vineri, o vizita a asistentei sociale si a psiholoagei, la noi acasa. Am emotii. Teoretic, in 30 de zile de la depunerea dosarului, ar trebui sa primim incadrarea in gradul de handicap, si apoi sa alerg sa depun alt dosar, pentru a primi ajutorul oferit de stat.

Am primit si o adresa a Asociatiei parintilor cu copii autisti, din sectorul 6. M-au sfatuit sa merg si la Fundatia Sf Andrei, pentru socializare. Am sa ma duc sa vad care sunt conditiile acolo.

Labels:
3 comments |

Dani pe role

N-as fi crezut ca Dani va invata atat de repede sa mearga pe role. De cand a vazut la Selin rolele, vroia si el roti la picioare, asa cum se exprima el plastic si foarte caraghios de altfel, cu mingiile atasate la picioare, intr-un echilibru mai mult decat fragil.

Ieri, inainte ca Selin sa plece la bunici, Dani a avut ocazia sa puna prima oara rolele in picioare. Desi cam mari, si cat se poate de roz, Dani s-a avantat, flancat de mine si Selin, pe aleile cu dale rosii. Initial nu stia ce sa faca cu picioarele, le departa prea mult, si se tot cambra pe spate. Apoi a inceput sa alterneze picioarele, in ritmul mersului normal, cu genunchii usor flexati, dar cu mainile transpirate si aproape contopite intr-ale mele si ale lui Selin. Pe la jumatatea aleii a spus: Dau jos patine-Vreau sa-mi dau jos patinele.

Sincer, am crezut ca aceasta experienta, il va opri, sa mai vrea patine cu rotile. Dar m-am inselat. Cand l-am intrebat daca vrea si el patine mi-a raspuns foarte sigur pe el : Da.

Azi dimineata, cand m-am dus sa-l trezesc, l-am intrebat, mai in gluma mai in serios, ce parere ar avea daca am merge la Cora, la magazin, sa vedem daca ii gasim patine pe masura lui. Reactia lui a fost mai mult decat surprinzatoare. S-a sculat rapid in picioare, si s-a instalat in fata usii. De abia l-am convins sa astepte sa se scoale si Mircea, sa mergem toti la cumparaturi.

I-am gasit unele mici, albastre, la set cu casca si aparatori pentru palme. Dani se uita nerabdator, si primul lui gest a fost sa-mi intinda picioarele, sa-l incalt. De abia a rezistat tentatiei, pana la capatul tramvaiului, unde l-am incaltat cu ele, si impreuna cu tata am inceput sa-l tragem. Am mers asa pana la Selin acasa. Dani a dat constiincios din picioare, din ce in ce mai sigur pe el, pana cand a renuntat la ajutorul lui tata si a mers doar cu mine.

Problema a fost alta : nu mai vroia sa le dea jos din picioare. Se mai odihnea cate un minut, pe un scaun, si apoi iar se ridica si ma tara dupa el. Inca nu l-am lasat singur, tinand cont ca e a doua oara cand pune rolele in picioare, dar dupa cate vad eu cred ca o sa mearga singur in curand. Imi place de el, pentru ca este foarte curajos si mai ales perseverent. Dupa ce a invatat sa mearga pe trotineta, si apoi pe tricicleta, acum este foarte tentat de role. Nu-i nimic, sportul e foarte bun pentru dezvoltarea lui fizica, armonioasa. Si sincera sa fiu, ma gandesc sa-mi cumpar si eu o pereche de role. N-am mai mers de cand eram in scoala generala, dar nu cred sa fi uitat.

Deci, urati-ne cat mai putina febra musculara si cat mai mult curaj.

Labels:
3 comments |

Despre poeziile lui Dani

Am inceput de o luna, sa-l invat poezii, pe Dani. Poezii scurte, simple. Prima poezie pe care a invatat-o, a fost cea cu ursul. A invatat doar 2 versuri.
Cam asa o spune Dani:
Uhu doame vieaza
papucii daneaza.
Ati recunoscut poezia care suna de fapt Ursu doarme si viseaza/ Ca papucii lui danseaza/ Ce sa-i dam noi de mancare?/Lapte dulce sau cafea/Sa imi spui chiar dumneata.
Dani inca nu foloseste prepozitiile si conjunctiile.

Urmatoarea poezie pe care a invatat-o a fost cea despre ceas, desi prefera mai mult sa completeze cuvintele:
Tic tac, tic tac
Bate ceasul ne-ncetat.
Ceasul mare
Bate tare.
Cesuletul de la mana,
Nu vrea-n urma
Sa ramana.

Alta poezie simpla, pe care au invatat-o repede, si Dani si Selin, a fost cea despre semafor:
Rosu-foc
Stai pe loc.
Galben-soare
Ai rabdare.
Verde-verde
Treci baiete.

Lui Dani ii place foarte mult poezia cu pisicuta. Mai ales ca implica si pantomima.
Pisicuta, pis, pis, pis
Te-am visat azi-noapte-n vis
Te spalai
Te pieptanai
Funda rosie-ti puneai,
Si-n oglinda te uitai.
Vai, vai, vai
Ce frumoasa mai erai.
Dar cu gheruta
Mi-ai zgariat manuta.
Vai, vai, vai
Ce pisicuta rea.

Acum ne straduim sa invatam cantecelul In padurea cu alune. Dani a invatat prima strofa, si evident refrenul ii place cel mai mult.

Labels:
4 comments |

Da si Nu

Dani a invatat foarte greu sa foloseasca aceste doua cuvinte. Aproape un an de zile a folosit exclusiv cuvantul Da, la orice intrebare, iar singurul indiciu ca de fapt isi dorea opusul, era faptul ca stramba din nas, sau se ferea.

De cele mai multe ori il intrebam Vrei? Da sau nu?, iar el imi raspundea Da-Nu. Nu facea inca diferenta intre cele doua cuvinte. Si de ce sa nu recunosc, am profitat de acest lucru, pentru a-l determina sa accepte si lucruri pe care nu le-ar fi facut daca ar fi constientizat puterea acestor cuvinte, inclusiv mancatul diferitelor lucruri si acceptarea unor haine noi.

De cateva zile, Dani a inceput sa foloseasca corect aceste cuvinte, mai ales Nu. Cand vreau sa-l culc la pranz, imi spune raspicat NU doame-Dani nu doarme. Si ii respect dorinta. La fel spune si cand Mircea vrea sa doarma, iar Dani vrea sa se mai joace putin cu el: Miha nu doame-sa nu doarma Mircea, si Coala Miha-scoala-te Mircea.

Acum foloseste in mod frecvent Nu, mai ales cand nu vrea sa manance lapte, dimineata. Ii spune bunicii Nu apte-nu lapte. De asemenea cand il intreaba tata daca vrea sa-i citeasca el o carte seara, Dani raspunde Nu, chitete mama-Nu, sa citeasca mama.

Imi doresc din tot sufletul sa foloseasca si pronumele Eu si Tu, corect. Dani vorbeste despre el la persoana a 3-a. Mi s-a spus ca o sa mai dureze ceva timp, pana se va identifica drept entitate separata de mine, un sine independent. Si despre mine vorbeste la persoana a 3-a sau la modul imperativ. Nu stiu cum au rezolvat alti parinti cu copii autisti, aceasta problema, sau daca exista o solutie ce poate fi aplicata. Daca da, va rog sa mi-o impartasiti si mie.

Labels:
6 comments |

Peripetii pe lac

Azi am reusit sa mergem cu hidrobicicleta, pe lacul Moghioros. Asta, dupa ce copiii s-au dat in carusel, buburuze, masinute electrice, tobogane si trenulet. A fost cam cald, dar mirajul apei a fost mai puternic decat umbra copacilor, asa ca m-am urcat eu, bunica lui Selin, o doamna cam rotunjoara, dar foarte haioasa si de treaba, evident Selin si Dani.

M-am postat pe partea dreapta, si am luat in primire carma ambarcatiunii, care se lasase vertiginos intr-o parte, din cauza greutatii inegal distribuite. Am uitat cat de greu e sa mergi cu hidrobicicleta, sa o intorci complet , si mai ales sa prinzi viteza cu ea.

Dani si Selin s-au asezat pe partea din mijloc, destul de inghesuiti. Dani s-a uitat atent, dar nu a schitat vreun gest de curiozitate, sa se aplece peste ambarcatiune, sau sa intrebe macar ceva. Doar Selin ma tot intreba daca am obosit. Bunica ei nu ajungea prea bine la pedale, si mai mult de atat, avea si o fusta plisata, care i se ridicase destul de mult, atragand privirile amuzante ale trecatorilor. Asa ca, a abandonat repede pedalele, lasandu-ma doar pe mine sa conduc hidrobicicleta.

Ne-am oprit putin si sub pod, apoi am mai facut o oprire, pentru ca cei mici sa admire privelistea si sa bea putina apa. Era ingrozitor de cald, iar de pe mal, Mircea tot striga dupa noi, si vroia cu tot dinadinsul sa sara din carucior si sa vina la noi, desi eu banuiesc ca apa era cea care il atragea, nu ideea unei plimbari cu hidrobicicleta.

Nu am mers decat 20 sau maxim 25 de minute cu hidrobicicleta, pentru ca incepuse deja sa ia apa la bord, asa ca m-am declarat multumita de plimbare. Ne-am dus la nisip, unde s-au strans repede cativa copii in jurul lui Dani, atrasi evident, de jucariile lui de plaja. Bun si asa, s-au jucat foarte frumos impreuna, apoi au alergat dupa baloanele de sapun, pe care le faceau alti copii.

La plecare, in statia de tramvai, ca sa fie totul complet, vantul i-a luat palaria bunicii lui Selin, si a depus-o gratios chiar pe mijlocul strazii. Noroc ca masinile inca erau la stop, si eu m-am avantat sa salvez sarmana palariuta alba, chiar in ultima clipa. Asa ca am ajuns acasa, cu febra musculara la picioare, si mai ales foarte deshidratata.

Inca o zi de distractie si de caldura.

Labels:
0 comments |

Ce vrea Dani

Da, a vrea dar mai ales a cere, la asta am lucrat mai bine de 1 an si jumatate. Dani cerea mai ales cu ochii, mai putin cu degetul sau mana, si chiar deloc cu gura, prin cuvinte. Daca il lasam toata ziua fara strop de apa sau suc, nu cerea nimic. In schimb daca ii aratam sticla, radea si intindea mainile dupa ea.

Cam de 1 an, a inceput sa arate cu degetul, si sa se posteze, ca o santinela, langa dulapul pe care statea sticla cu apa. Apoi a aparut si cuvantul apa si cai-ceai. Iar de o luna incoace a aparut cuvantul magic Veau-vreau. Spus in mod corect, si mai ales spontan. Si legat de o dorinta, trebuinta fiziologica, setea. Asa ca acum Dani spune foarte tare si hotarat: Mama veau cai-vreau ceai.

Si ca sa ma bucure si mai mult, a inceput sa spuna ca vrea in bratele mele. Imi rade sufletul cand il vad ca vine spre mine, cu mainile ridicate, cu ochii mari si clari, atintiti in ai mei, fara sa clipeasca macar, si spune: Mama veau bate-vreau in brate.

Ieri am avut o alta surpriza, Dani a cerut pentru prima oara, este adevarat intr-un mod aluziv, patine cu rotile, cum are Selin. De vreo doua zile se tot aseza pe covor si lua doua mingii mari si punea picioarele pe ele si zicea: Meg oti-merg pe roti. Eu am ras, dar nu am inteles ce vroia sa-mi spuna de fapt. Azi a repetat figura, si tot se chinuia sa se ridice in picioare si sa mearga pe mingii, pana mi-a picat fisa. Si l-am intrebat: Vrei patine cu rotile-roti, ca ale lui Selin? Iar Dani a rasuflat usurat, fericit ca in sfarsit am inteles ce vroia sa-mi spuna, Da, patine cu oti-cu roti, rotile.

Va dati seama, ca ii voi cumpara cu prima ocazie, niste tenesi sau adidasi cu 4 roti, pentru ca ghetele cu roti sunt prea mari pentru piciorul lui. Pana la urma si eu am invata sa merg pe role din fier si piele, cu catarame peste pantofi, erau nemtesti si se reglau. Le-am stricat din pacate.

Labels:
0 comments |

De la serbare, direct in ciresi

Ieri a fost serbarea lui Selin, la gradinita, si am mers si eu cu Dani ,sa o vedem cum spune poezii si danseaza. Vroiam sa-l familiarizez putin cu atmosfera de gradinita. Dani e incantat de gradinita, pentru ca a vazut ca sunt multe leagane si tobogane in curtea ei. Acum am avut prilejul sa intram si intr-o sala de gradinita, si mai ales sa stea la masute, cu multi copii.

Desi era cam obosit, la ora 16, ne-am urcat in masina tatalui lui Selin si am plecat. Dani, foarte entuziasmat, repeta mereu: Ein gadinita-La Selin la gradinita. Si copii gadinita-copiii de la gradinita.

Acolo am urcat la etaj, si am intrat intr-o clasa. Prima reactie a lui Dani a fost sa se arunce pe covorul frumos colorat, un orasel cu multe strazi si poduri, si intersectii. Mai tarziu a observat si peretii frumos pictati cu personaje din poveste. Peste tot erau baloane, atarnate, din care ne-am servit la plecare, unul albastru pentru Dani, si unul alb pentru Mircea.

Dani a fost incantat de scaunelele mici, ca pentru pitici, viu colorate. S-a asezat cuminte la o masuta si i-a privit pe ceilalti cum se schimbau, cum vorbeau. Eram convinsa ca-i va placea. Marea mea teama este, cum va reactiona cu educatoarea, daca va fi destul de ferma dar si diplomata , incat sa-l impresioneze ,si astfel sa o asculte si sa fie atent la ea. Cu siguranta se va juca cu alti copii, si cred ca va sta frumos si cuminte la locul lui, pe scaunel.

Apoi a inceput serbarea. Noi ne-am asezat strategic in randul din fata, pe doua scaunele mici. A durat ceva pana s-au terminat toate pregatirile, dar Dani a profitat sa se joace cu o masinuta galbena, careia i se deschideau usile, pe traseul de pe covor.

Selin era imbracat in alb, era un bujor, si a spus foarte bine toate poeziile. Dani a urmarit-o toata serbarea, pe ceilalti i-a cam ignorat. Dupa serbare, am vizitat si grupul sanitar.

Am plecat toti, cu multe baloane si ne-am oprit in livada lui Selin. A venit si buni cu Mircea. Dani a mancat cateva cirese, proaspat culese, iar Mircea incerca sa muste dintr-o caisa verde. O clipa l-am lasat din ochi, si Mircea s-a si urcat pe o scara, cam la 1 m inaltime, sa culeaga si el cirese. Am inlemnit cand m-a facut atenta mama lui Selin. Dar Mircea, la 1 an si 10 luni, este foarte curajos si mai ales indemanatic. L-am dat jos imediat ,de pe scara, dar s-a urcat la loc la fel de repede si de usor, ca sa rupa macar cateva frunze. Dani este mai precaut, si mai ascultator decat Mircea.

Sunt atat de bune ciresele, pe care le culegi chiar din pom. Au inceput sa se coaca si visinele. Din livada lui Selin a mancat Dani pentru prima oara cirese, caise, prune. Si sunt foarte bune, imi plac si mie.

Inca o faza interesanta, tatal lui Selin il lua pe Mircea in brate si-l gadila. La un moment dat, Dani s-a dus la ei ,si a inceput sa-l traga pe Mircea de picioare, si sa spuna Miha jos. Cand a reusit sa-l dea jos, a intins mainile spre tatal lui Selin si a spus Gadi, gadi Dani. Am ramas toti uimiti, pentru ca este prima oara cand Dani, cu elementele lui autiste, cere sa i se aplice acelasi tratament, joaca , ca si celorlalti, si mai ales ii cere ceva unei persoane din afara familiei lui.

Labels:
2 comments |

1 iunie -partea a doua

De 1 iunie, am fost la Selin, dupa ce in prealabil am dat o raita prin magazin, pentru cateva cumparaturi strict necesare, apa minerala, plata si ceai.

Am avut parte de o experienta inedita, langa casa lui Selin, am gasit un zmeu, da, un zmeu cu sfoara si tot ce-i trebuie, cozi. Si cum era vant cam puternic, s-a ridicat in vazduh atat de repede si de usor incat nu-mi venea sa cred. Nu mai pusesem mana pe un zmeu de cand eram mica, si ne chinuiam sa ne facem singuri zmee, din bete si panza. Tin minte si acum ca am citit o carte, cred ca se numea Sfarleaza cu fofeaza, unde se vorbea despre zmee.

M-am simtit din nou copil, tinand in mana sfoara zmeului naravas, care se unduia si incerca sa-mi scape. Nu va pot spune ,cum chiuiau toti trei, Selin, Dani si Mircea, si fugeau razand dupa mine si dupa zmeu. Mircea s-a si impiedicat, tot uitandu-se in sus, dupa zmeu.

Selin s-a incumetat prima sa tina zmeul, apoi Dani, mai timid. Distractia preferata era sa-l prinda de cozile lungi, multicolore.

Si dupa atata alergatura, zmeilor mei li s-a facut o sete, incat au dat gata dintr-o suflare 1 litru de ceai. Noroc ca tocmai cumparasem.

Mi-am propus sa caut si eu un zmeu, eventual mai frumos, pentru Dani si Mircea, sau in ultima instanta, sa ma apuc sa caut informatii pe net, si sa construiesc chiar eu unul.

Labels:
3 comments |

1 iunie

La noi distractia a inceput cu o zi mai devreme, adica duminica. Mai intai am fost eu la examen, la psihoneurofiziologie, si apoi am plecat cu totii in parc.
Foarte multa lume, multe baloane, portocalii, albastre, si mai multa galagie. Luna iunie este decretata luna copiilor, iar parcul Moghioros- tara copiilor.

Ne-am strecurat cu greu pana la scena improvizata in foisor, unde un grup de copii canta si dansa. Dani, catarat pe umerii lui tata, a urmarit curios spectacolul. Si apoi ne-am dus la carusel, unde s-a dat impreuna cu Mircea, de doua ori. Au urmat gargaritele sau buburuzele, Dani in fata, tinandu-se de volan, si Mircea bine fixat in scaunelul de copii, in spate, in aceeasi buburuza. Evident, si aici tot de doua ori s-au dat.

Dani s-a avantat apoi pe toboganele mari, in spirala, si pe toate pasarelele si podurile suspendate. Imi place ca este foarte curajos, si mai ales curios. L-am lasat sa intre in toate tuburile, sa urce toate rampele, sa mearga pe barne, doar pentru a-i vedea la sfarsit ochii mari, razand de bucurie, si obrajii imbujorati de efort, rasarind acompaniati de chiuit, din tunelul tobogan.

Ii place si castelul, care intre noi fie vorba, este o scena amarata, prost vopsita, dar cu scari de acces prin trei locuri, si mai ales cu turnuri, ca un adevarat castel.

Mi-am propus, si am sa ma tin de cuvant, sa-l duc cu hidrobicicleta. Se tot uita la ele, de pe pod. Cred ca in cursul saptamanii, va fi mai putin aglomerat, si vom reusi sa ne aventuram pe lac.

Un lucru nu mi-a placut, si anume ca organizarea a fost destul de proasta, cel putin la impartitul baloanelor. Mai intai s-a dus soacra mea sa le ia copiilor niste baloane, albastre, care se dadeau gratis. A asteptat aproape 20 de minute degeaba, doar pentru a iesi cineva din cort ,ca sa-i spuna sa nu mai astepte, ca baloanele se vor da mai tarziu. Bine, bine, dar mai tarziu m-am dus eu cu Dani, de mana si am primit acelasi raspuns. M-am enervat si i-am spus ca nu mi se pare normal sa astept atat pentru un balon, mai ales ca eram si cu copilul de mana. In schimb toate persoanele in varsta aveau baloane, unii cate 5 sau chiar 6 baloane, iar mie nu-mi dadusera nici macar unul. Si culmea ironiei, pe baloane scria FUNtastic LAND 2009. Fun nu stiu pentru cine.

In cele din urma am rugat o alta mamica, care avea mai multe baloane, sa-mi dea si mie, mai ales ca Dani deja se bosumflase. Asa am facut rost de doua baloane, unul si pentru Mircea. Intre timp buni le cumparase un ratoi mare gonflabil.

La intoarcere, am trecut pe langa stadionul Steaua, unde se organizase si acolo o petrecere de Ziua copilului. Am ajuns la sfarsit, suficient pentru a sari si Dani pe niste saltele gonflabile.

Si obositi, mai mult noi, decat copiii, am ajuns acasa pe la ora 21.

Labels:
2 comments |
Subscribe to: Posts (Atom)
Related Posts with Thumbnails