twitter
rss

In fiecare zi Dani are de facut lectii. Sau, cum le spune el, fise. Pentru a fi pregatit de clasa I, de ceva vreme facem in fiecare zi adunari, scaderi, scriem cuvinte care incep cu o anumita litera. Am inceput sa facem si exercitii de scriere, pe caiete speciale tip abecedar. Si, chiar daca protesteaza, e destul de constiincios cat sa isi faca lectiile. Mai cu rugaminti, mai cu amanari, dar nu se intampla niciodata sa le lase nefacute. Sper ca astfel sa ii fie mai usor sa se adapteze pentru scoala, in cadrul invatamantului normal.


Ieri tot amana, se tot plangea ca el trebuie sa faca in fiecare zi lectii, ca nu este corect, ca el este "necajit". Pana la urma a trebuit sa il iau de la joaca si sa-l pun la birou. Caietul in fata, creionul in mana, si la treaba. Dupa miorlaielile de rigoare a inceput sa negocieze:

Dani: Dar nu mi-am terminat inca povestea....
Eu: O sa o termini dupa ce faci fisele cu adunari.
Dani: Dar o sa dureze prea muuuult. Timpul trece prea greu.
Eu: Faci lectiile si pe urma te joci cat si cum vrei.
Dani: Te rooooog...
Eu: Nu, mai intai faci adunarile.

Vede ca nu scapa, isi ia creionul si incepe sa le rezolve. Cand sa ies din camera (ii place sa fie singur cand isi face temele) il aud suspinand si apoi imi declara pe o voce plangacioasa.

- Ziua asta este distrusa.

Am mai postat un anunt legat de aceasta Conferinta si m-am inscris si eu printr-un mail. Azi am fost anuntata, tot pe mail, ca datorita numarului mare de cereri de inscriere s-a optat pentru o alta locatie si o alta perioada.


Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata (ATCA) in parteneriat cu Asociatia Help Malin anunta organizarea“Primei Conferinte Nationale de Analiza aplicata a comportamentului in tulburarile pervazive de dezvoltare”- in perioada 6 – 8 aprilie.


Inscrierile la conferinta se vor putea face GRATUIT, pe site-ul www.conferinta-aba.ro


In ultimele cateva luni Dani a inceput sa foloseasca expresii si fraze surprinzatoare, bine adaptate la context, si adesea ironice sau aluzive. Ceea ce mi se parea cu un an in urma putin probabil pentru un copil cu elemente autiste a inceput sa devina norma. Nici nu iti vine sa te superi cand iti da "replica", tinand cont cat a muncit si a invatat pana sa ajunga aici.


Doua exemple de ieri si de azi:

1. Dani si Mircea se joaca in biblioteca, pe covor, cu sinele si colectia de locomotive. Asa cum fac de multa vreme, inspirati de aventurile lui Thomas si cele din Chuggington, spun "povesti" avandu-le ca personaje pe locomotive. Dani este povestitorul principal. Nu ne mai saturam sa ii ascultam povestile, adesea foarte complicate, cu replici si situatii care se regasesc foarte rar in episoadele serialelor. Isi inventeaza asadar povestile sale, pornind de la personajele indragite. Mircea fie este partenerul care da replici, fie (mai rar) propune si el o poveste, nu la fel de complicata ca cele ale lui Dani.

Ieri Dani povestea despre noua aventura a locomotivei Percy, iar Mircea il tot intreba.

Dani : Percy a trecut prin tunel si a intrat in...
Mircea : Unde s-a dus Percy? Percy unde s-a dus?
Dani : Ai rabdare, Mircea, lasa-ma sa-mi spun povestea. Percy a trecut prin tunel...
Mircea: Si Percy unde s-a dus? Ce-a facut Percy?
Dani: Mircea, lasa-ma sa spun povestea.
Mircea : Si unde s-a dus Percy? deja pisalogindu-l pe Dani.
Dani : (lasa locomotiva deoparte si se ridica deja satul de intrebari) - S-a dus la naiba, nu stiu unde s-a dus.

2. Vin de la cumparaturi, unde fusesem impreuna cu sotul meu. Baietii sunt in biblioteca si se uita pe calculator la filme cu Thomas. Dupa cum repeta mereu, adultii nu au ce cauta acolo cand ei au treaba. Si cum tata se tot invarte prin camera, incercand sa-i atraga la joaca, Dani ia atitudine.

Dani : Tata, ai treaba cu noi? (pe un ton insinuant)
Tata : Ce treaba sa am?
Dani : Ai treaba cu noi?
Tata : Nu inteleg, vreti sa am treaba? Vreti sa ne jucam ceva?
Exasperat, Dani repeta a treia oara, si mai ferm, privindu-l in ochi.
Dani: Tata, tu ai treaba cu noi?
Tata: (dumirindu-se) Aaaa, vreti sa plec din camera?
Dani : Da, pleaca de aici (foarte fericit ca aluziile sale au fost, in sfarsit, intelese).

1. Mircea are un accident la baie si iese plangand, cu sosetele ude si strigand dupa bunica. Bunica, deja satula de lipsa lui de atentie, il cearta si il ameninta ca de data nu-l mai schimba, ca trebuie sa isi aprinda lumina cand merge la baie si sa fie mai atent.

Suparat, isi arunca demonstrativ hainele pe hol si intra in camera lui, jumatate dezbracat. De unde striga ”Tataaaa! Vino si schimba-ma! Bunica nu e buna de nimic!”. Normal, bunica suparata, el incapatanat, isi cere greu scuze mustacind, mai mult din cauza ca il certase tata.

2. Dani si Mircea se joaca pe covorul din biblioteca, tot cu sinele si locomotivele (eterna obsesie pentru trenuri). Tata le spune ca sunt cei mai frumosi copii din lume, ei sunt mandri si de acord.

Tata: Cine sunt cei mai frumosi baieti din lume?
Dani: Noi suntem. Eu si cu Mircea.
Tata: Dar cine este cel mai frumos? Tu sau Mircea?
Dani: Eu sunt!
Mircea: Ba eu sunt!

Si repede se trasforma intr-o serie dubla de eu-eu-eu-eu si tot asa.

Tata: Si cine este cel mai urat baiat din lume?

La care Dani, repede, ca sa castige intrecerea:

Eu suuuunt ! Aaaaa, tata, m-ai pacalit! Ti-arat eu tie! M-am saturat de glumele tale. Pleaca de aici.

Revine dupa doua minute cu o replica:

Dani: Cine are mustata, eu sau tu? Ha ha, tu ai, deci te-am pacalit!


Nici azi Dani nu a vrut sa manance la ora 14.00, cand ar fi trebuit. Mircea a mai ciugulit cate ceva, dar Dani protesteaza zgomotos ca "are de facut povestea". Asta inseamna sa isi continue joaca, impreuna cu Mircea. Inventeaza tot felul de povesti cu trenuletele si alte jucarii din colectie. Cel putin pe partea de imaginatie sta excelent.

S-a jucat ce s-a jucat, apoi, dupa orele 16, a venit sa ceara de mancare. Initial l-am amenintat ca nu ii dau pana diseara, pana la urma am cedat. I-am spus ca de maine, daca nu respecta orele de masa, ramane flamand pana seara. Sa vedem daca a inteles si daca m-a luat in serios.

Dupa ce a mancat si a declarat ca nu mai vorbeste cu mine, a inceput sa incerce o impacare. Asa ca a venit cu Mircea si m-au anuntat ca e o surpriza in biblioteca pentru mine. Adica au aranjat locomotivele intr-un fel nou, si eu trebuie sa le admir. M-am dus, i-am laudat, dar am spus ca cea mai frumoasa surpriza ar fi sa manance cand si ce trebuie, fara certuri si comentarii.

Dani a fost categoric, si mi-a dat imediat replica "Nu exista o astfel de surpriza". Si cand ieseam din camera, l-am auzit cum ii spunea lui Mircea :

"E doar in mintea ei".

In perioada 30-31 martie ATCA in colaborare cu Asociatia Help Malin si Universitatea Titu Maiorescu organizeaza prima conferinta nationala de analiza aplicata a comportamentului in tulburarile pervazive de dezvoltare.


Aceasta va avea loc in Aula Magna a Universitatii Titu Maiorescu, inscrierea fiind gratuita, in limita locurilor disponibile in aula.

Sunt asteptati parinti, terapeuti, psihologi si studenti. Un numar de 200 de copiii pana in 4 ani vor beneficia de testari gratuite si programe speciale.

Mai multe informatii aici.

De cateva saptamani Dani merge la terapie (logopedie), vineri, insotit de tata. A mai avut o perioada in vara, tot cand tata nu lucra. E o buna ocazie sa socializeze, si din ce imi dau seama chiar au ajuns sa se inteleaga si sa se distreze pe drum. Au ceva de mers, dar cu exceptia unui singur incident, cand Dani a facut o mini-criza de isterie in strada, pentru ca tata nu acceptase un anumit traseu mai lung, nu au existat probleme. Mai greu e pentru tata, care trebuie sa umple o ora si jumate, de regula se plimba prin oras, ceea ce e destul de obositor. Mai ales ca el e destul de sedentar.


Azi, cand au venit acasa, eu ii asteptam. Vorbeam la telefon, dar m-am trezit cu Dani, razand cu gura pana la urechi si strigand "Mama, mama ! Tata si-a mai luat o carte, si nu avea voie! Si-a luat o carte si a zis sa nu-ti spun, dar eu ti-am spus!". Tata radea, si mi-a explicat ce si cum.

La mica distanta de noi e un chiosc de ziare, unde mai au din cand in cand carti la pret redus, in general Humanitas. Tata reuseste mai mereu sa gaseasca ceva, si eu ramane sa platesc mai tarziu. Are cont deschis, cum ar veni. Azi, in trecere, si-a gasit Ioana Parvulescu - Viata incepe vineri. Si cum era curios sa o citeasca, a cumparat-o. Dani - pe faza.

Dani - Ce ti-ai luat acolo? O carte?
Tata - Da, pui, o carte. O carte pentru mine.
Dani - Nu e pentru copii?
Tata - Nu, e un roman scris de cea cu "intimitatea secolului XIX".

Tata are mania sa le explice uneori cu lux de detalii, chiar daca nu le inteleg pe toate si nu le retin. E felul lui, din ce mi-a spus, de a-i trata ca pe niste baieti mari.
Dani s-a tot gandit si a continuat intrebarile:

Dani - Si ai platit-o?
Tata - Nu, nu am platit-o. Dar sa nu-i spui lui mama, ca ma cearta ca iar am luat carti.
Dani - Te cearta?
Tata - Da, ma cearta si ma face mic intr-un colt si ma mananca cu fulgi cu tot. Sa nu-i spui.
Dani - Te mananca cu fulgi cu tot? si incepe sa rada. Atunci o sa-i spun, o sa vezi c-o sa-i spun. O sa vezi tu ce o sa patesti cand ii spun lui mama.

Si tot restul orelor isi aducea aminte si il ameninta pe tata. "Daca nu esti cuminte, o sa-i spun lui mama ca iar ti-ai luat carti." Si cum a ajuns acasa n-a mai avut rabdare si l-a parat pe tata. Oricum, din ce mi-am dat seama Dani nu stie si nici nu vrea sa minta, se da de gol destul de usor.

Am vrut de multa vreme sa ii ducem pe baieti la Muzeul Antipa. Noua ne-a placut foarte mult si cand eram copii, si cand am fost mai mari. Chiar inainte de casatorie am fost de cateva ori impreuna, si intr-un fel vechiul Antipa era si muzeul nostru. Asa ca am asteptat cu nerabdare redeschiderea. Care a intarziat mult prea mult.

Eram foarte curiosi sa vedem noul Muzeu Antipa. Si copiii erau nerabdatori, mai ales ca le plac foarte mult dinozaurii. Am ajuns abia la jumatatea lunii trecute. Din fericire era o sambata nu foarte friguroasa, pentru ca am avut de stat la o coada destul de mare. Norocul nostru ca s-a miscat repede. Foarte aglomerat, multi parinti cu copii de toate varstele.

Am intrat in holul muzeului si acolo a aparut o problema. Iti iei biletul de la un automat care nu da restul. Asa ca trebuie sa mergi sa schimbi si sa pui suma exacta. Dupa ce stai din nou la coada la automat. Eram patru, dar copiii sub sapte ani au intrare gratuita. In hol baietii au putut vedea doua capete de elefant, nu mai erau gorilele cu care incepea turul inainte.

Noul Muzeu Antipa este foarte modern. S-a renuntat din pacate la o parte din vechile exponate, iar ordinea si salile au fost schimbate total. La subsol sunt mai multe diorame, foarte frumoase, chiar daca la unele exponate se vede varsta. Animalele sunt prezentate pe regiuni, in mediul lor, si baietii au fost incantati sa vada tot felul de specii. Mai ales ca stiau destul de multe dintre ele.

Mircea a mers cu mine de mana, Dani a stat cu tata. Mircea a fost fascinat mai putin de exponate si mai mult de touchscreen-urile din fata fiecarei diorame, care iti prezentau sub forma de schema exponatele. Apasai pe silueta animalului si aflai informatii despre el - unde traieste, caracteristici, familie, etc. Deja Mircea a alergat de la un touchscreen la altul, abia se mai uita la animale. Cred ca i-ar placea tare mult o tableta cu care sa se joace acasa. I-a mai placut foarte mult si sala fosilelor, cu podea de sticla, sub care puteai sa vezi oase de dinozaur. Desi la inceput ii era putin teama sa calce direct pe sticla, s-a convins ca e destul de rezistenta.

Dani a fost impresionat de muzeu, dar cel mai atras a fost de mumii, iar tata i-a explicat ca sunt adevarate, sunt chiar oameni care au murit de mult, de mii de ani, si acum arata asa. Sigur i-a fost teama, dar nu a vrut sa recunoasca. L-au amuzat si exponatele conservate in borcane, mai bine puse in valoare acum, si il striga mereu pe Mircea "Mircea, Mircea, uite! Pesti la borcan! Paianjen la borcan! Scorpion la borcan!". Tata i-a explicat ca si acestea sunt adevarate si se pastreaza asa mult, mult timp.

Ne-a placut foarte mult si pestera, mult mai mare decat imi aminteam. Mircea a fost impresionat si m-a tinut strans de mana. Cred ca ii era putin frica. Si lui Dani i-a placut, si il intreba pe tata ce e cu turturii de sus si de jos. A fost foarte frumoasa si camera fluturilor, unde si-au ales fiecare fluturii preferati. Dani a ales fluturi mari, galbeni, in timp ce Mircea prefera culorile turbate si cat mai exotice. Ca de fiecare data.

Ne asteptam sa fie impresionati si de manechinele cu unelte, arme si haine traditionale, dar au trecut pe langa ele destul de repede. Iar scheletele de mamuti, cel de balena sau celebrul schelet gigant din centrul muzeului li s-au parut uriase. Mircea tot spunea "e mare, e foarte mare" si Dani il completa "Mircea, e foarte urias".

N-am avut timp sa ne uitam pe indelete si la magazinul de suveniruri, cred ca ar fi gasit destule jucarii interesante. Oricum, e bine ca s-a deschis, dar era plin, iar Mircea vroia sa ajunga mai repede acasa. Oricum, a rezistat bine pentru varsta lui.

Lui Dani i-a placut foarte mult, Mircea s-a cam plictisit (cum am patit si la Muzeul Militar). Ma bucur ca am putut sa mergem impreuna, si imi pare rau doar ca nu au apucat sa vada si vechiul Antipa. De atunci se joaca des de-a muzeul, in care pun dinozaurii de plastic si organizeaza tururi cu trenuletele. Sa vedem la ce muzeu sa mergem dupa ce se mai incalzeste vremea.

De ceva vreme Dani a inceput sa fuga noaptea din pat, pe la ora 3, si sa se refugieze la Buni in pat. Mereu ii spune ca ii e frica, a avut un vis urat, si chiar e speriat. A avut mereu probleme cu somnul, a mai avut o perioada de cosmaruri, dar am crezut ca depasisem acea faza folosind o luminita de veghe. Obisnuia sa vina in camera noastra, dar dupa ce l-am dus de mai multe ori inapoi, a renuntat.


Am discutat cu el, am incercat sa il linistesc, i-am spus ca nu e nimic rau. Fara nici un rezultat. N-am vrut sa-l pedepsesc, il inteleg ca are vise urate, si eu aveam si cautam sa ajung in patul parintilor. I-am pus si o veioza pe masuta de langa pat, dar fara rezultate durabile. Singura parte buna e ca langa Buni doarme foarte bine pana dimineata, asa ca in cele din urma l-am lasat in pace. Speram ca e doar o faza. Care va trece de la sine.

Doar ca e rusinat si mereu ii spune lui Buni ca vrea sa fuga sa nu-l vada mama. Daca il intreb de ce fuge din pat, se face ca nu aude. Asa ca mai in gluma, mai in serios, ieri seara tata a inceput sa-l "interogheze".

Tata - Unde ai dormit azi noapte?
Dani (razand smechereste) - Nu-ti spun. Nu-ti raspund la aceasta intrebare.
Tata - Ai dormit la tine in pat?
Dani - Nu-ti spun (acelasi ras si privire vesela).
Tata - Ai dormit in alta parte?
Dani - Nu-ti spun, nu-ti spun. Si rade.
Tata - Ai dormit cumva in alta parte decat in patul tau?
Dani - Nu-ti spun.
Tata - Eu asa cred, pentru ca te-a vazut mama de dimineata, inainte sa plece la munca.
La care Dani, incercand sa se dezvinovateasca, mai ales ca eram si eu de fata.
- Nu, ca eu am fugit din pat de la Buni dimineata, inainte sa vina mama.

Cand si-a dat seama ca s-a dat de gol, si noi incepusem sa radem, a facut o mutrita tare suparata. Mai ales ca si Mircea radea.

L-am intrebat din nou azi. A plecat spre camera lui, spunandu-mi din mers:
- Nu-ti spun, nu ma mai dau de gol.

Related Posts with Thumbnails