Altheate

Nu ma asteptam la asa ceva, mai ales din partea din Dani. Mai ales ca eu nu folosesc acest tip de constrangere, prefer reguli si sanctiuni clare, de ordin material.

Totul s-a intamplat acum cateva zile, dar eu de abia acum mi-am revenit din acest soc, si m-am hotarat sa scriu despre aceasta intamplare.

Am reinceput sa mergem in vizita la Selin, asta dupa o lunga absenta datorata diverselor raceli. Si Dani este foarte incantat si nu-i mai ajunge timpul petrecut acolo, fiecare intoarcere acasa e un chin pentru el, dar si pentru noi. A inceput sa planga si sa ne spuna ca vrea sa ramana la Selin, unde are mai mult spatiu de joaca. Si toate explicatiile mele par sa treaca pe langa el. E in stare sa renunte la toate jucariile lui doar pentru a ramane la Selin.

Statea in hol, plans tot, cand mi-a spus:
-Voi nu ma iubiti. Nu mai vreau familia asta.

Si asta doar pentru ca nu ne-am executat sa mai mergem inca o data, in seara aia, la Selin. Inainte doar plangea si era suparat, dar acum ne santajeaza sentimental. Stiu, si eu am facut asa cand eram mica, si cred ca tot pe la aceeasi varsta.

Si pentru a rezolva problema, dupa multe urlete si plansete, si explicatii, am aplicat aceeasi metoda pe care am primit-o si eu, copil fiind.

I-am dat dreptate, i-am respectat dorinta, l-am luat de mana si l-am dus spre poarta, dar i-am reamintit ca va ramane acolo, fara mine, de tot. I-am explicat ca la Selin nu are loc sa doarma, nu are jucariile lui si mai ales nimeni nu-l va iubi ca mine si tati. Am deschis poarta si l-am impins usor, atunci Dani, vazand ca vorbesc foarte serios, si probabil nemaiavand alte scenarii, a cedat. A fost de acord sa mearga in vizita, in fiecare zi, si sa ramanem prieteni.