Am stat in usa sa vad cum dezamorseaza Doamna situatia. Baietelul incepuse sa tipe, Doamna l-a certat pe Dani, i-a cerut sa ia alte piese de lego si sa-si faca propria jucarie. Dani a acceptat si s-a asezat la o masuta, singurel, bombanind insa.
La pranz am aflat ca incidentul s-a mai repetat o data, insa cu o fetita, careia i-a stricat casuta, luandu-i acoperisul. Doamna l-a pedepsit, l-a pus pe scaunelul rusinii, de unde Dani a binevoit sa fuga si sa mai refuze sa stea, asa cum o facuse pana acum.
Evident ca acasa, l-am descusut frumos si desi initial mi-a spus ca totul a fost frumos si bine la gradinita, dupa ce am bagat faza cu : Mi-a spus o vrabiuta ca s-a intamplat ceva, dar nu stiu ce, Dani mi-a spus ce a facut.
I-am explicat ce efect a avut actiunea lui, ca i-a facut sa planga, sa sufere, pe acei copii, si l-am pus sa-si imagineze, de fapt sa rememoreze senzatiile pe care le simte el cand Mircea ii ia sau strica o jucarie. Evident a raspuns ca nu-i place.
I-am explicat ca faptele lui au avut drept consecinta pedepsirea lui si mai ales privarea de recompense( bulinute, abtibilduri), pe care el le pretuieste.
In ce masura a inteles ce i-am explicat, voi vedea joi, cand il duc din nou la gradinita.
18 May 2010 at 21:21
scaunelul rusinii??? dar ce i asta ca mie imi suna a scaun de tortura...psihologica?