twitter
rss

Cu un pic de avans, baietii au primit la gradinita cadourile pentru 1 iunie, de la Primaria sectorului 5. Ca in fiecare an - dulciuri, un suc si o jucarie, de aceasta data cate un urs de plus, mare si pufos. Nu mai aveau rabdare pana acasa, si pe drum, alternativ, tot se uitau in sacose sa ii vada mai bine.


Dani a primit un urs cafeniu deschis, mare, frumos, pe care l-a pupat imediat ce l-a scos din sacosa. La Mircea s-a nimerit un urs-fetita, cu inimioare mari si roz, asa ca tata a avut misiunea de a-l convinge ca e prima lui jucarie fetita, si e frumos tocmai pentru ca e deosebit. Acum Mircea e foarte mandru si taraste ursul fetita peste tot.

Dupa ce au strans toti ursii, Dani s-a dus la Buni foarte serios si i-a explicat:

- Am primit un urs baiat si un urs fetita. Sunt noi, absolut noi. Si azi e ziua cand cei doi se casatoresc, baiatul urs si fetita urs.

Acum sunt refugiati in dormitor si organizeaza, alaturi de multe alte jucarii de plus, ceremonia pentru cei doi ursi. Daca nu intervine ceva important, gen un nou serial ca Banane in pijamale, e posibil sa fim martorii primei casatorii intre ursuleti din casa noastra.

PS: Breaking news! Nunta s-a anulat, dupa ce Mircea, la o privire mai atenta, a constatat ca ursuletul lui fetita este de fapt un iepuras fetita, cu urechi mari. Asa ca nu mai avem nunta intre animale, acum se joaca altfel.


Astazi, in timp ce vedea primele minute din Tarzan, un Disney pe care pana acum il ratase, Dani ii explica lui tata:


- Daca m-ar invita o maimuta in casa ei sa mananc banane, as intra cu placere. As manca banane impreuna cu maimutele si am fi toti fericiti.

Mai tarziu, l-am auzit cum il incuraja pe erou:

- Tarzan, lupta! (influenta deja celebrului Bakugan, lupta!). I-a placut mult. Mircea l-a vazut pe fragmente, pentru ca nu se indura sa renunte la ora lui de calculator.

Se mai fac inscrieri la grupul de suport pentru parinti, organizat de Asociatia Invingem autismul.

Vineri, de la ora 18:00, la sediul Asociației Invingem autismul din Șoseaua Ștefan cel Mare nr. 1-3, blocul Perla, sunt asteptati părinții speciali, la o nouă serie de ședințe ale grupului de suport „Alături de tine”, coordonate de psiholog Camelia Howard.

Prin aceste ședințe se doreste crearea unui spațiu securizant și relaxant în care părinții să-și poată exprima îngrijorările legate de situația copilului diagnosticat cu o tulburare din spectrul autist, să-și împărtășească experiența personală cu copilul, să-și poată exprima deschis și fără a fi judecați propriile emoții, să identifice noi strategii de gestionare a emoțiilor în situațiile conflictuale din familie și din afara ei, să se poata detensiona, să găsească noi modalități pentru eficientizarea relațiilor dintre frați și să se redefinească în situația actuală de viață și să intre într-un contact mai autentic cu ei înșiși.

Pentru înscrieri, vă rugăm să trimiteți un e-mail la adresa: oana.varlan@invingemautismul.ro

Cum vremea a fost ieri ploioasa si baietii s-au plictisit de jocurile lor, tata s-a gandit sa le faca o surpriza si a scos Colonistii din Catan, versiunea in limba romana, plus extensia cu barbari. Lui tati ii plac mult boardgame-urile, noua lui manie, mie deloc, desi tot incearca sa ma convinga sa joc si eu. Fara succes.


Baietii in schimb il urmaresc mereu cu atentie cand se joaca - acum e faza Arkham Horror si restul. Si vor si ei.

Asa ca le-a asamblat harta din Catan - pentru cine nu stie, facuta din hexagoane - a pus orasele, drumurile, a impartit soldatii. Deziluzie. Dupa doua ture amandoi erau complet plictisiti si se uitau la televizor. Asa ca tata, in disperare de cauza, le-a inventat un soi de Catan pentru copii.

A impartit soldatii pe culori, le-a dat cazemate si drumuri, si i-a indemnat sa-si faca ei propriul joc. Imediat li s-au luminat ochii. L-au dat pe tata afara. Cand am venit eu se jucau impreuna, doua capsoare blonde cu ochii pe soldateii de plastic. Cred ca va mai trece mult timp pana sa joace Catan cu adevarat, dar versiunea pentru copii se pare ca le-a placut.

Sau, cum am aflat ca s-a pronuntat Dani.

Tata, pana acum credeam ca esti un tata rau. Dar acum imi dau seama ca esti un tatic grozav de extraordinar.


Cum am fost recent nasii unei fetite (eveniment la care baietii au participat ca spectatori, si au fost nesperat de cuminti) tata a avut sarcina de a le explica, pe cat posibil, ce e un botez. Le-a povestit ca un copil mic trebuie botezat, ca e o slujba la biserica, etc.


Mircea: Da de ce?
Tata: Pentru ca asa trebuie, asta este traditia, etc.
Mircea: De ce?
Dani: Si ce face?
Tata: Mergem la biserica, voi stati cuminti, se face o slujba speciala si pe urma o scufunda in apa de trei ori.
Mircea: De ce?
Dani: Aha (destul de indecis). Si o baga in cada?
Tata: Nu, e un vas special, se numeste cristelnita.
Mircea: De ce?
Tata: Pentru ca asa se face botezul, baga copilul in cristelnita.
Mircea: Ca s-o faca mai frumoasa?

Cortina.

De cand Dani a inceput sa se considere razboinic - nici acum nu stim de unde a invatat cuvantul - luptele sale in pat cu tata, uneori si cu aportul lui Mircea, au devenit adevarate intreceri in arena. Influentat si de jocurile pe calculator, Dani le explica celor doi ca au un numar de vieti, un numar de puteri, etc. Cea mai importanta putere este norocul, si daca iti ia adversarul tot norocul, atunci ai pierdut. De tot.

E adevarat ca uneori pe Dani il ia valul si in loc de joaca ajunge sa loveasca foarte puternic, dar isi da seama cand este atentionat si se opreste. Plus ca ii place, ii consuma energia rostogolindu-se cu tata si Mircea prin pat, chiar e una dintre distractiile sale preferate. Mai ales de cand face inot, de doua ori pe saptamana, parca are si mai multa forta si pofta de joaca.

Azi am asistat la un meci de gen. Dani l-a anuntat pe tata: te provoc, pampalaule, sa ne luptam! Si odata ajuns in pat - Acum vei lupta cu un adevarat razboinic! Si cand au inceput sa se lupte, la un moment dat tata l-a prins si l-a legat fedeles cu un cearsaf. Prins in cocon, Dani striga: Nuuuu! Asa ceva nu se poate intampla unui adevarat razboinic, nuuuu! Iar cand tata a cedat si l-a dezlegat, Dani i-a spus: nu, sa nu faci asta, un adevarat razboinic nu-si ajuta niciodata adversarul. Se lupta zi si noapte, dimineata si seara, tot timpul. Dar nu-si ajuta adversarul, ci il distruge.

Fireste, la final Dani a castigat si i-a declarat invinsului: Asa iti trebuie. Sa nu te mai pui cu marele razboinic Dani.

1. Din motive obscure, postul Boomerang, mai nou preferatul lor, este in limba maghiara. Dupa cateva momente, Mircea vine alergand din toate puterile si striga : Tata, tata, televizorul e in jarmena! Cartoonito e in jarmena! Dupa ce se repara totul (cineva, nu spun cine, se jucase cu telecomanda si schimbase limba standard) Mircea declara: televizorul asta e nebun. Televizorul a innebunit, dar acum e bine.


2. Tata il mai necajeste pe Dani spunandu-i ca plange ca o fetita. Si e adevarat ca, desi neindicat din atat de multe motive, e un procedeu care il face sa fie mai putin plangacios. Ultima oara, cand tata il tachina, Dani a explodat: Nu sunt fetita! Iesi afara din casa asta! Si cand au inceput sa se lupte tot Dani l-a anuntat: Nu lupt ca o fetita! Eu (pauza de efect) lupt ca un razboinic.

3. Mai nou celor doi baieti le place sa se joace in curte, mai ales ca vremea este foarte buna. Se duc in gradina, cara o gramada de jucarii, isi fac jocurile si povestile lor. Dani incearca sa fie seful, si adesea se duce la fereastra biroului unde sta tata, si striga imperativ: Tata! Mircea nu vrea sa ma asculte. Nu respecta regulile!

Si se intoarce satisfacut la Mircea. Eu sunt mai mare, tu trebuie sa asculti regulile mele. Ai inteles?

Related Posts with Thumbnails