Mi-a placut foarte mult la Slanic, a fost prima oara cand am ajuns in partile acelea. Am avut chiar noroc sa mergem in aceasta excursie de 4 zile organizata de World Vision si Centrul de zi Sf Maria din sectorul 5. Ne intorceam de la mare, eram in tren, cand am fost sunata si invitata in excursie. Asa ca luni seara ne-am intors de la mare si joi dimineata eram pe drum spre munte, intr-un autocar plin cu copii.
In afara de faptul ca totul a fost gratuit, atmosfera si locurile au fost peste asteptari. Noroc ca pe drum baietii au adormit, Mircea in bratele bunicii si Dani la mine in brate.
Ne-am cazat intr-un aparatament de doua camere, una cu 2 paturi si cealalta cu 3 paturi, am fost doar noi 4 in apartament. Privelistea de la etajul patru era minunata, mai ales ca dadea spre un deal plin de verdeata si un grajd cu 5 ponei si un armasar patat, superb.
Mircea a fost foarte entuziasmat de sala de mese, nu neaparat pentru mancare cat mai ales pentru terenul de alergare, printre mese. Lui Dani i-a placut mai mult covorul cu forme geometrice, dar mai mult i-a placut o fetita Sara, cu care alerga peste tot, vorbea, radea si se tinea de mana mereu.
Dani a avut lipici la toate fetitele de acolo, cand te uitai la el, il si vedeai cu o fetita de mana. Mircea organiza ceata de pitici, pana in trei ani si chiuia fericit in restaurant si pe terasa.
Liftul a fost o revelatie pentru ei, mai ales ca urcam si coboram de multe ori pe zi, ba la masa, ba la sala de joaca unde voluntarii ii distrau pictandu-i pe fata, organizand diverse jocuri si activitati menite sa-i relaxeze.
Stradutelele, de fapt ulicioarele in panta, pietruite mi-au placut foarte mult, la fel si casutele mici si cochete din lemn, cu gradinite pline de flori colorate. Mi-a placut aerul curat si pata aceea imensa de verde care te inconjura, copacii aceia seculari, mandri.
Prima zi a fost una de acomodare dar si de descoperire a magazinelor din vale, de langa sosea. A doua zi a fost dedicata minei Unirea sau salinei. Imensa, impresionanta, rece, intunecoasa, magica. Foarte frig inauntru si intuneric deopotriva,dar primitoare si inveselita de rasetele copiilor care se dadeau pe toboganele, leaganele instalate chiar acolo jos. Erau si terenuri de fotbal si baschet amenajate. Nu lipseau tarabele ambulante cu suveniruri. Era chiar si o expozitie de statui din sare.
Cel mai mult le-a placut baietilor parcul gonflabil, unde pentru 10 lei -o jumatate de ora puteai sa sari si sa alergi. Dani s-a despartit cu greu de el, dar l-am pacalit aratandu-i niste vagonete de transportat sarea. In concluzie am stat 2 ore si am facut poze, care n-au iesit grozav datorita luminii slabe. Senzatia e coplesitoare privind peretii aceia imensi cu taieturi slefuite si degradeuri de gri-alb.
A treia zi am fost la Baia Baciului, tot cu microbuzele. Strandul era plin de oameni care veneau sa se bage in lacul cu apa sarata. Noi nu aveam costumele de baie la noi, dar i-am lasat in chilotei pe baieti si i-am bagat de cateva ori in apa. Ei au fost incantati de piscina amenajata pentru copii si toboganele gonflabile. Ma bucur ca am prins o vreme superba, calda.
In ultima seara s-a organizat discoteca pentru copii si jocuri gen clatita umpluta. Dani a vrut sa fie friptura cu sare, piper si rostogolita pe gratar, iar Mircea doar clatita cu ciocolata si inghetata, rostogolita serios pe tot covorul din restaurant.
Am vizitat si biserica Nasterea Maicii Domnului din satuc, care era in santier pentru pictarea interiorului. Cu toate acestea, si in ciuda orei inaintate, 9 seara, preotul a fost foarte dragut si ne-a deschis biserica, le-a oferit copiilor bratari-matanii, plus un pahar de suc de muguri de brad facut chiar de proteasa. Mircea a fost foarte mare amator de suc.
A fost prima oara cand Dani a intrat intr-o biserica fara sa se mai sperie, e adevarat ca era micuta si foarte bine luminata, iar contrastul dintre peretii deja pictati si cei simpli l-a atras.
In concluzie a fost minunat, o experienta extraordinara atat pentru mine dar mai ales pentru Dani si Mircea care s-au comportat foarte bine. Multumesc inca o data World Vision pentru aceasta ocazie de socializare.
In afara de faptul ca totul a fost gratuit, atmosfera si locurile au fost peste asteptari. Noroc ca pe drum baietii au adormit, Mircea in bratele bunicii si Dani la mine in brate.
Ne-am cazat intr-un aparatament de doua camere, una cu 2 paturi si cealalta cu 3 paturi, am fost doar noi 4 in apartament. Privelistea de la etajul patru era minunata, mai ales ca dadea spre un deal plin de verdeata si un grajd cu 5 ponei si un armasar patat, superb.
Mircea a fost foarte entuziasmat de sala de mese, nu neaparat pentru mancare cat mai ales pentru terenul de alergare, printre mese. Lui Dani i-a placut mai mult covorul cu forme geometrice, dar mai mult i-a placut o fetita Sara, cu care alerga peste tot, vorbea, radea si se tinea de mana mereu.
Dani a avut lipici la toate fetitele de acolo, cand te uitai la el, il si vedeai cu o fetita de mana. Mircea organiza ceata de pitici, pana in trei ani si chiuia fericit in restaurant si pe terasa.
Liftul a fost o revelatie pentru ei, mai ales ca urcam si coboram de multe ori pe zi, ba la masa, ba la sala de joaca unde voluntarii ii distrau pictandu-i pe fata, organizand diverse jocuri si activitati menite sa-i relaxeze.
Stradutelele, de fapt ulicioarele in panta, pietruite mi-au placut foarte mult, la fel si casutele mici si cochete din lemn, cu gradinite pline de flori colorate. Mi-a placut aerul curat si pata aceea imensa de verde care te inconjura, copacii aceia seculari, mandri.
Prima zi a fost una de acomodare dar si de descoperire a magazinelor din vale, de langa sosea. A doua zi a fost dedicata minei Unirea sau salinei. Imensa, impresionanta, rece, intunecoasa, magica. Foarte frig inauntru si intuneric deopotriva,dar primitoare si inveselita de rasetele copiilor care se dadeau pe toboganele, leaganele instalate chiar acolo jos. Erau si terenuri de fotbal si baschet amenajate. Nu lipseau tarabele ambulante cu suveniruri. Era chiar si o expozitie de statui din sare.
Cel mai mult le-a placut baietilor parcul gonflabil, unde pentru 10 lei -o jumatate de ora puteai sa sari si sa alergi. Dani s-a despartit cu greu de el, dar l-am pacalit aratandu-i niste vagonete de transportat sarea. In concluzie am stat 2 ore si am facut poze, care n-au iesit grozav datorita luminii slabe. Senzatia e coplesitoare privind peretii aceia imensi cu taieturi slefuite si degradeuri de gri-alb.
A treia zi am fost la Baia Baciului, tot cu microbuzele. Strandul era plin de oameni care veneau sa se bage in lacul cu apa sarata. Noi nu aveam costumele de baie la noi, dar i-am lasat in chilotei pe baieti si i-am bagat de cateva ori in apa. Ei au fost incantati de piscina amenajata pentru copii si toboganele gonflabile. Ma bucur ca am prins o vreme superba, calda.
In ultima seara s-a organizat discoteca pentru copii si jocuri gen clatita umpluta. Dani a vrut sa fie friptura cu sare, piper si rostogolita pe gratar, iar Mircea doar clatita cu ciocolata si inghetata, rostogolita serios pe tot covorul din restaurant.
Am vizitat si biserica Nasterea Maicii Domnului din satuc, care era in santier pentru pictarea interiorului. Cu toate acestea, si in ciuda orei inaintate, 9 seara, preotul a fost foarte dragut si ne-a deschis biserica, le-a oferit copiilor bratari-matanii, plus un pahar de suc de muguri de brad facut chiar de proteasa. Mircea a fost foarte mare amator de suc.
A fost prima oara cand Dani a intrat intr-o biserica fara sa se mai sperie, e adevarat ca era micuta si foarte bine luminata, iar contrastul dintre peretii deja pictati si cei simpli l-a atras.
In concluzie a fost minunat, o experienta extraordinara atat pentru mine dar mai ales pentru Dani si Mircea care s-au comportat foarte bine. Multumesc inca o data World Vision pentru aceasta ocazie de socializare.
12 July 2010 at 20:36
multumim pt impresiile bune lasate de noi la Slanic. Ne rugam pentru baietelul dumneavoastra.
- parintele si preoteasa