Un articol despre copiii autisti si parintii lor a aparut in Romania Libera, vineri 28 mai 2010. Am descoperit noi povesti, cazuri noi.
L-am postat mai tarziu, din motive tehnice.
Pentru cei care vor sa citeasca, dati click aici.
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6 vă invită marţi, 1 iunie 2010, la spectacolul „1 Iunie - Copilărie magică”, care va avea loc în Parcul Drumul Taberei, la Foişor.
Am primit pe mail acest link http://www.petitieonline.ro/petitie-p16706050.html
Aici puteti semna petitia privind "Propunere de politica publica in educatia copiilor cu tulburari din spectrul autismului TSA"
Am vazut nume importante care au semnat, pictorita Elena Lupu, dna terapeut Lupan, dna psiholog Miruna Radan etc.
Alaturati-va acestei actiuni, in speranta unei schimbari in bine pentru copiii nostri.
Am luat si eu cartea, curioasa sa aflu mai multe despre experienta acestei doamne, mama a unui copil autist, asistenta medicala si mai nou analist comportamental certificat. Ii cunoasteam blogul si articolele postate acolo. Acum am descoperit-o mai bine.
Ceea ce mi-a placut din start la aceasta carte, este tocmai faptul ca limbajul folosit este foarte usor de inteles, termenii de specialitate sunt explicati si mai mult de atat ,sunt date numeroase exemple pentru fiecare comportament verbal sau neverbal.
Aproape jumatate de carte prezinta principiile ABA, dupa care exemplifica abordarea verbala din perspectiva ABA, care pana acum nu a prea fost luata in considerare, cautandu-se cu precadere rezolvarea comportamentelor problema sau cel mult invatarea unor deprinderi. Mary Lynch militeaza pentru implementarea in ABA a programului special de comunicare, limbajul verbal cu ajutorul celui nonverbal, facand treptat trecerea catre verbalizare. Acest lucru va fi posibil dupa sute si mii de incercari.
Se subliniaza rolul intaritorilor si al recompenselor pentru motivarea copilului. Inainte de orice, un copil va trebui sa invete receptiv obiecte, actiuni, sa le recunoasca si sa le inteleaga, sa le execute, construindu-se astfel un vocabular pasiv.
Dupa ce copilul a acumulat cat mai multe aptitudini receptive, dar si abilitati de imitare motorie, precum si aptitudini de performanta vizuala sau potrivire ( puzzle), se va putea trece la predarea operantilor verbali.
Totul se incepe cu cererea obiectelor din jur, de catre copil ( mand). Aptitudinile de mand sunt absolut necesare pentru ca multe din abilitatile de tactare, ecolalie si intraverbale se predau intr-un cadru de mand.
Abilitatile de tact, inseamna un comentariu sau o denumire a ce se vede, se aude, se miroase, se gusta sau se atinge, practic reprezinta insusirile obiectelor invatate anterior.
Etapa ecolaliei, capacitatea de repetare in ecou poate sa imbunatateasca articularea.
Ultimul operant verbal predat va fi cel intraverbal, altfel spus capacitatea de a raspunde la o intrebare, pentru formarea aptitudinilor conversationale. Se va incepe cu completarea unor cantecele cunoscute si usoare, de obicei ultimul cuvant din vers, de catre copil. Completarea se poate folosi pe parcursul intregii zile, in cadrul activitatilor obisnuite.
Ultimele capitole sunt capitole de sfaturi, de suflet, de implicare in terapia copilul, mai ales a parintilor. Mi-a placut foarte mult recomandarea de a invata aceste lucruri, expuse in carte, in mediul natural, in activitatile zilnice, nu exclusiv in terapia intensa, la masuta sau doar cu tutori. Este nevoie si de terapie intensa, evident, cateva ore pe zi.
Un capitol important si foarte folositor, este acela despre predarea deprinderilor de mers la toaleta, a copilului cu autism.
In concluzie, o carte pe care o recomand tuturor.
Vezi Terapia axata pe comportamentele verbale pe Tamada.ro
Ceea ce mi-a placut din start la aceasta carte, este tocmai faptul ca limbajul folosit este foarte usor de inteles, termenii de specialitate sunt explicati si mai mult de atat ,sunt date numeroase exemple pentru fiecare comportament verbal sau neverbal.
Aproape jumatate de carte prezinta principiile ABA, dupa care exemplifica abordarea verbala din perspectiva ABA, care pana acum nu a prea fost luata in considerare, cautandu-se cu precadere rezolvarea comportamentelor problema sau cel mult invatarea unor deprinderi. Mary Lynch militeaza pentru implementarea in ABA a programului special de comunicare, limbajul verbal cu ajutorul celui nonverbal, facand treptat trecerea catre verbalizare. Acest lucru va fi posibil dupa sute si mii de incercari.
Se subliniaza rolul intaritorilor si al recompenselor pentru motivarea copilului. Inainte de orice, un copil va trebui sa invete receptiv obiecte, actiuni, sa le recunoasca si sa le inteleaga, sa le execute, construindu-se astfel un vocabular pasiv.
Dupa ce copilul a acumulat cat mai multe aptitudini receptive, dar si abilitati de imitare motorie, precum si aptitudini de performanta vizuala sau potrivire ( puzzle), se va putea trece la predarea operantilor verbali.
Totul se incepe cu cererea obiectelor din jur, de catre copil ( mand). Aptitudinile de mand sunt absolut necesare pentru ca multe din abilitatile de tactare, ecolalie si intraverbale se predau intr-un cadru de mand.
Abilitatile de tact, inseamna un comentariu sau o denumire a ce se vede, se aude, se miroase, se gusta sau se atinge, practic reprezinta insusirile obiectelor invatate anterior.
Etapa ecolaliei, capacitatea de repetare in ecou poate sa imbunatateasca articularea.
Ultimul operant verbal predat va fi cel intraverbal, altfel spus capacitatea de a raspunde la o intrebare, pentru formarea aptitudinilor conversationale. Se va incepe cu completarea unor cantecele cunoscute si usoare, de obicei ultimul cuvant din vers, de catre copil. Completarea se poate folosi pe parcursul intregii zile, in cadrul activitatilor obisnuite.
Ultimele capitole sunt capitole de sfaturi, de suflet, de implicare in terapia copilul, mai ales a parintilor. Mi-a placut foarte mult recomandarea de a invata aceste lucruri, expuse in carte, in mediul natural, in activitatile zilnice, nu exclusiv in terapia intensa, la masuta sau doar cu tutori. Este nevoie si de terapie intensa, evident, cateva ore pe zi.
Un capitol important si foarte folositor, este acela despre predarea deprinderilor de mers la toaleta, a copilului cu autism.
In concluzie, o carte pe care o recomand tuturor.
Vezi Terapia axata pe comportamentele verbale pe Tamada.ro
De vreo doua saptamani imi fac dosarul pentru prelungirea indemnizatiei de insotitor pentru Dani, mai bine spus pentru a obtine noul certificat de incadrare in handicap. Pe data de 25 mai am depus actele necesare, exact cu 30 de zile inainte de expirarea vechiului certificat de handicap.
Ca de obicei, primul pas este sa luati certificatul medical eliberat de medicul neuropsihiatru de care apartineti, in cazul nostru dna Maria Sandru de la IOMC Grivita. Anul acesta diagnosticul pus a fost de comportament particular imatur, tulburari de vorbire( dislalie polimorfa, intarziere in dezvoltarea limbajului, ecolalie), cu recomandarile de a urma tratamentul specific( terapie ocupationala, logopedie) si supraveghere maternala.
Se va observa ca in acest an, dna Sandru nu a mai trecut comportament particular din spectru autist, asa cum scrisese anul trecut. Este clar ca Dani a evoluat, dar eu nu sunt convinsa ca intr-un an a facut asa progrese incat sa nu mai fie considerat autist. Eu stiu cat mai este de lucrat cu el, ani buni, pentru a rezolva problemele care au ramas, nu putine, legate de autostimulari, stereotipii, alimentatie, frustrare, socializare. Asa ca nu ma imbat cu apa rece la vederea unui astfel de diagnostic. Si nu ma pot gandi, ca poate aceasta noua perspectiva este bazata pe ultimele reglementari in materie de economie si finantare adoptate de Guvern( micsorarea indemnizatiilor pentru copiii cu handicap, etc).
Pe langa acest certificat medical, numit si A5,( in original si copie) va mai trebuie, pentru completarea dosarului de anul trecut, adeverinte de venit de la ambii parinti, o fisa de la gradinita sau scoala, privind traseul educational( asta insemnand de fapt o evaluare psihopedagogica de integrare a copilului urmarind cateva domenii: adaptarea generala la colectivitate, limbaj si comunicare, joc si comportament, temperament si date caracteriale), si completarea unei cereri catre DGASPC pentru eliberarea certificatului de incadrarea intr-un handicap.
Cam peste doua saptamani, de comun acord cu parintele, se va stabili o data pentru evaluarea neuropsihiatrica a copilului, la Serviciul de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati.
Urmatorul pas, va fi vizita unui asistent social acasa. Peste inca o saptamana sau doua va avea loc analizarea dosarului de catre Comisia de expertiza, si dupa inca o saptamana va putea fi ridicat de la registratura.
De aici va trebui facut alt dosar, pentru a fi depus la Drumul Sarii nr 2, pentru sectorul 6, si a obtine drepturile aferente. Aici aveti nevoie de 2 copii ale Certificatului de incadrare in grad de handicap, 2 copii certificat A5, 2 copii certificat nastere copil, cate 2 copii dupa actele de indentitate ale parintilor, cerere pentru alocatie dubla si indemnizatie de insotitor, un dosar cu sina.
Lasand la o parte actele, eu am cautat o jumatate de zi noul sediu al DGASPC, dupa ce am fost indrumata prost de la fostul sediu, la cel central in Militari, str Cernisoara. Acolo mi s-a spus sa merg in Aleea Tibles nr 64, pe care am cautat-o de mi-a venit rau, printre multe stradute, in zona Calea Giulesti. Si ca sa fie si mai interesant, strada se termina la nr 62.
Dupa indrumari binevenite, din partea dnei psiholog de acolo, care tocmai pleca spre casa, am intrat printr-o spartura in gard, am trecut pe langa un teren de tenis, pe langa un camin, am intrat intr-o parcare si minune am ajuns, in fata unei cladiri vechi.
Continuarea, data viitoare.
Ca de obicei, primul pas este sa luati certificatul medical eliberat de medicul neuropsihiatru de care apartineti, in cazul nostru dna Maria Sandru de la IOMC Grivita. Anul acesta diagnosticul pus a fost de comportament particular imatur, tulburari de vorbire( dislalie polimorfa, intarziere in dezvoltarea limbajului, ecolalie), cu recomandarile de a urma tratamentul specific( terapie ocupationala, logopedie) si supraveghere maternala.
Se va observa ca in acest an, dna Sandru nu a mai trecut comportament particular din spectru autist, asa cum scrisese anul trecut. Este clar ca Dani a evoluat, dar eu nu sunt convinsa ca intr-un an a facut asa progrese incat sa nu mai fie considerat autist. Eu stiu cat mai este de lucrat cu el, ani buni, pentru a rezolva problemele care au ramas, nu putine, legate de autostimulari, stereotipii, alimentatie, frustrare, socializare. Asa ca nu ma imbat cu apa rece la vederea unui astfel de diagnostic. Si nu ma pot gandi, ca poate aceasta noua perspectiva este bazata pe ultimele reglementari in materie de economie si finantare adoptate de Guvern( micsorarea indemnizatiilor pentru copiii cu handicap, etc).
Pe langa acest certificat medical, numit si A5,( in original si copie) va mai trebuie, pentru completarea dosarului de anul trecut, adeverinte de venit de la ambii parinti, o fisa de la gradinita sau scoala, privind traseul educational( asta insemnand de fapt o evaluare psihopedagogica de integrare a copilului urmarind cateva domenii: adaptarea generala la colectivitate, limbaj si comunicare, joc si comportament, temperament si date caracteriale), si completarea unei cereri catre DGASPC pentru eliberarea certificatului de incadrarea intr-un handicap.
Cam peste doua saptamani, de comun acord cu parintele, se va stabili o data pentru evaluarea neuropsihiatrica a copilului, la Serviciul de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati.
Urmatorul pas, va fi vizita unui asistent social acasa. Peste inca o saptamana sau doua va avea loc analizarea dosarului de catre Comisia de expertiza, si dupa inca o saptamana va putea fi ridicat de la registratura.
De aici va trebui facut alt dosar, pentru a fi depus la Drumul Sarii nr 2, pentru sectorul 6, si a obtine drepturile aferente. Aici aveti nevoie de 2 copii ale Certificatului de incadrare in grad de handicap, 2 copii certificat A5, 2 copii certificat nastere copil, cate 2 copii dupa actele de indentitate ale parintilor, cerere pentru alocatie dubla si indemnizatie de insotitor, un dosar cu sina.
Lasand la o parte actele, eu am cautat o jumatate de zi noul sediu al DGASPC, dupa ce am fost indrumata prost de la fostul sediu, la cel central in Militari, str Cernisoara. Acolo mi s-a spus sa merg in Aleea Tibles nr 64, pe care am cautat-o de mi-a venit rau, printre multe stradute, in zona Calea Giulesti. Si ca sa fie si mai interesant, strada se termina la nr 62.
Dupa indrumari binevenite, din partea dnei psiholog de acolo, care tocmai pleca spre casa, am intrat printr-o spartura in gard, am trecut pe langa un teren de tenis, pe langa un camin, am intrat intr-o parcare si minune am ajuns, in fata unei cladiri vechi.
Continuarea, data viitoare.
Azi, DGASPC sector 6 si Fundatia Puzzle Romania au organizat in parcul Moghioros o campanie de informare despre autism. In zona Foisorului s-au organizat mai multe activitati, pentru elevi. Au avut loc concursurile de sah, de skate, pe pictura, de desen pe asfalt.
Toti copiii s-au imbulzit la baloane si creta. Special amenajat, spatiul pentru copiii cu autism si nu numai, a atras destui curiosi, parinti si copii. Toti s-au putut distra sarind pe salteluta rotunda, strecurandu-se prin tunel. Cateva masute pline cu seminte si boabe, paste fainoase, si-au asteptat micii artisti pentru a fi transformate in adevarata opere de arta. S-a pictat, s-a lipit, s-a cantat la instrumente muzicale, s-au facut poze.
Dani si Mircea au fost fascinati de un fotoliu din plastic care se rotea. Eu am admirat colajele de fotografii cu copii autisti, si am descoperit ca in vre-o patru aparea si Dani si intr-una Mircea.
Voluntarii, studenti la psihopedagogie sau psihologie, s-au jucat cu toti copiii, i-au antrenat in jocuri de grup gen soarecele si pisica.
Noi am facut si o mica pauza, pentru a merge la trenulet. Dani si Mircea s-au plimbat singuri cu trenuletul, apoi s-au dat si in buburuze. Din pacate caruselul nu functiona.
Au adus din nou ponei, in parc. Cat de curand vom incerca, din nou, experienta calariei pentru Dani. Nu stiu daca Mircea se va incumeta.
Dani a vrut sa mearga si cu hidrobicicleta, dar am amanat aceasta aventura pentru o data ulterioara, cand va fi si tata cu noi. Pe buni nu am reusit sa o convingem.
Toti copiii s-au imbulzit la baloane si creta. Special amenajat, spatiul pentru copiii cu autism si nu numai, a atras destui curiosi, parinti si copii. Toti s-au putut distra sarind pe salteluta rotunda, strecurandu-se prin tunel. Cateva masute pline cu seminte si boabe, paste fainoase, si-au asteptat micii artisti pentru a fi transformate in adevarata opere de arta. S-a pictat, s-a lipit, s-a cantat la instrumente muzicale, s-au facut poze.
Dani si Mircea au fost fascinati de un fotoliu din plastic care se rotea. Eu am admirat colajele de fotografii cu copii autisti, si am descoperit ca in vre-o patru aparea si Dani si intr-una Mircea.
Voluntarii, studenti la psihopedagogie sau psihologie, s-au jucat cu toti copiii, i-au antrenat in jocuri de grup gen soarecele si pisica.
Noi am facut si o mica pauza, pentru a merge la trenulet. Dani si Mircea s-au plimbat singuri cu trenuletul, apoi s-au dat si in buburuze. Din pacate caruselul nu functiona.
Au adus din nou ponei, in parc. Cat de curand vom incerca, din nou, experienta calariei pentru Dani. Nu stiu daca Mircea se va incumeta.
Dani a vrut sa mearga si cu hidrobicicleta, dar am amanat aceasta aventura pentru o data ulterioara, cand va fi si tata cu noi. Pe buni nu am reusit sa o convingem.
Azi as putea spune ca a fost cea mai dificila zi a lui Dani, la gradinita. Chiar de dimineata, de cand l-am dus, a inceput sa fie agitat. Nici nu a intrat bine in clasa, ca s-a si infipt in jucaria facuta din lego, a unui baietel.
Am stat in usa sa vad cum dezamorseaza Doamna situatia. Baietelul incepuse sa tipe, Doamna l-a certat pe Dani, i-a cerut sa ia alte piese de lego si sa-si faca propria jucarie. Dani a acceptat si s-a asezat la o masuta, singurel, bombanind insa.
La pranz am aflat ca incidentul s-a mai repetat o data, insa cu o fetita, careia i-a stricat casuta, luandu-i acoperisul. Doamna l-a pedepsit, l-a pus pe scaunelul rusinii, de unde Dani a binevoit sa fuga si sa mai refuze sa stea, asa cum o facuse pana acum.
Evident ca acasa, l-am descusut frumos si desi initial mi-a spus ca totul a fost frumos si bine la gradinita, dupa ce am bagat faza cu : Mi-a spus o vrabiuta ca s-a intamplat ceva, dar nu stiu ce, Dani mi-a spus ce a facut.
I-am explicat ce efect a avut actiunea lui, ca i-a facut sa planga, sa sufere, pe acei copii, si l-am pus sa-si imagineze, de fapt sa rememoreze senzatiile pe care le simte el cand Mircea ii ia sau strica o jucarie. Evident a raspuns ca nu-i place.
I-am explicat ca faptele lui au avut drept consecinta pedepsirea lui si mai ales privarea de recompense( bulinute, abtibilduri), pe care el le pretuieste.
In ce masura a inteles ce i-am explicat, voi vedea joi, cand il duc din nou la gradinita.
Am stat in usa sa vad cum dezamorseaza Doamna situatia. Baietelul incepuse sa tipe, Doamna l-a certat pe Dani, i-a cerut sa ia alte piese de lego si sa-si faca propria jucarie. Dani a acceptat si s-a asezat la o masuta, singurel, bombanind insa.
La pranz am aflat ca incidentul s-a mai repetat o data, insa cu o fetita, careia i-a stricat casuta, luandu-i acoperisul. Doamna l-a pedepsit, l-a pus pe scaunelul rusinii, de unde Dani a binevoit sa fuga si sa mai refuze sa stea, asa cum o facuse pana acum.
Evident ca acasa, l-am descusut frumos si desi initial mi-a spus ca totul a fost frumos si bine la gradinita, dupa ce am bagat faza cu : Mi-a spus o vrabiuta ca s-a intamplat ceva, dar nu stiu ce, Dani mi-a spus ce a facut.
I-am explicat ce efect a avut actiunea lui, ca i-a facut sa planga, sa sufere, pe acei copii, si l-am pus sa-si imagineze, de fapt sa rememoreze senzatiile pe care le simte el cand Mircea ii ia sau strica o jucarie. Evident a raspuns ca nu-i place.
I-am explicat ca faptele lui au avut drept consecinta pedepsirea lui si mai ales privarea de recompense( bulinute, abtibilduri), pe care el le pretuieste.
In ce masura a inteles ce i-am explicat, voi vedea joi, cand il duc din nou la gradinita.
Degetelele
Eu am zece degetele
Eu am zece degetele
Ce-am voie sa fac cu ele?
Ce-am voie sa fac cu ele?
Sa le bag in nas? NU!
Sa le pun inele?DA!
Sa te pisc de obraz?NU!
Sa pictez cu ele?DA!
Eu am zece degetele
Eu am zece degetele
Ce-am voie sa fac cu ele?
Ce-am voie sa fac cu ele?
Sa le bag in sos? NU!
Sa mangai pisica?DA!
Sa le-ntep cand cos?NU!
Sa ajut bunica?DA!
Eu am zece degetele
Eu am zece degetele
Ce-am voie sa fac cu ele?
Ce-am voie sa fac cu ele?
Sa manjesc peretii?NU!
Sa cant la pian?DA!
Sa ma joc prin balti?NU!
Sa duc un ghiozdan?DA!
Stiu cu zece degetele
Stiu cu zece degetele
Ce-am voie sa fac cu ele
Ce-am voie sa fac cu ele!
Cantecul numerelor sau De-a v-ati ascunselea
Unu, doi, trei
Fuga dupa ei!
Stai cu fata la perete
Numara pe indelete!
Patru, cinci
Ne pitim aici
1,2,3,4,5
Ne pitim aici!
Sase, sapte
Spune mai departe,
Opt, noua, zece
Peste nu se trece!
Cine nu e gata,
Il iau cu lopata!
Ding, dang, dung
Iesi afara tu
Ai spart oalele
Si-ai mancat sarmalele!-bis
Sau, altfel spus, evaluare psiho-pedagogica a prescolarului. Necesara si pentru dosarul de insotitor al unui copil cu dizabilitati, sau handicap ( autism, etc).
Fisa preluata din Aurel Ion Clinciu, Metoda de determinare a nivelului dezvoltarii motorii si cognitive a copilului prescolar mare, Edit Psihomedia, 2005.
Tot ce e pe lume
Tot ce e pe lume
Are un rost anume:
Marul ne da merele,
Parul ne da perele,
Norii ne dau ploaia,
Lana ne-o da oaia.
Tot ce e pe lume
Are un rost anume:
Somnul ne da visele,
Caisul-caisele,
Grau ne dau ogoarele
Si lumina- Soarele.
Tot ce e pe lume
Are un rost anume:
Flori ne dau gradinile,
Oua dau gainile,
Miere dau albinele,
Omul bun da binele!
Tot ce e pe lume
Are un rost anume:
Marul ne da merele,
Parul ne da perele,
Norii ne dau ploaia,
Lana ne-o da oaia.
Tot ce e pe lume
Are un rost anume:
Somnul ne da visele,
Caisul-caisele,
Grau ne dau ogoarele
Si lumina- Soarele.
Tot ce e pe lume
Are un rost anume:
Flori ne dau gradinile,
Oua dau gainile,
Miere dau albinele,
Omul bun da binele!
Nu ma asteptam la asa ceva, mai ales din partea din Dani. Mai ales ca eu nu folosesc acest tip de constrangere, prefer reguli si sanctiuni clare, de ordin material.
Totul s-a intamplat acum cateva zile, dar eu de abia acum mi-am revenit din acest soc, si m-am hotarat sa scriu despre aceasta intamplare.
Am reinceput sa mergem in vizita la Selin, asta dupa o lunga absenta datorata diverselor raceli. Si Dani este foarte incantat si nu-i mai ajunge timpul petrecut acolo, fiecare intoarcere acasa e un chin pentru el, dar si pentru noi. A inceput sa planga si sa ne spuna ca vrea sa ramana la Selin, unde are mai mult spatiu de joaca. Si toate explicatiile mele par sa treaca pe langa el. E in stare sa renunte la toate jucariile lui doar pentru a ramane la Selin.
Statea in hol, plans tot, cand mi-a spus:
-Voi nu ma iubiti. Nu mai vreau familia asta.
Si asta doar pentru ca nu ne-am executat sa mai mergem inca o data, in seara aia, la Selin. Inainte doar plangea si era suparat, dar acum ne santajeaza sentimental. Stiu, si eu am facut asa cand eram mica, si cred ca tot pe la aceeasi varsta.
Si pentru a rezolva problema, dupa multe urlete si plansete, si explicatii, am aplicat aceeasi metoda pe care am primit-o si eu, copil fiind.
I-am dat dreptate, i-am respectat dorinta, l-am luat de mana si l-am dus spre poarta, dar i-am reamintit ca va ramane acolo, fara mine, de tot. I-am explicat ca la Selin nu are loc sa doarma, nu are jucariile lui si mai ales nimeni nu-l va iubi ca mine si tati. Am deschis poarta si l-am impins usor, atunci Dani, vazand ca vorbesc foarte serios, si probabil nemaiavand alte scenarii, a cedat. A fost de acord sa mearga in vizita, in fiecare zi, si sa ramanem prieteni.
Totul s-a intamplat acum cateva zile, dar eu de abia acum mi-am revenit din acest soc, si m-am hotarat sa scriu despre aceasta intamplare.
Am reinceput sa mergem in vizita la Selin, asta dupa o lunga absenta datorata diverselor raceli. Si Dani este foarte incantat si nu-i mai ajunge timpul petrecut acolo, fiecare intoarcere acasa e un chin pentru el, dar si pentru noi. A inceput sa planga si sa ne spuna ca vrea sa ramana la Selin, unde are mai mult spatiu de joaca. Si toate explicatiile mele par sa treaca pe langa el. E in stare sa renunte la toate jucariile lui doar pentru a ramane la Selin.
Statea in hol, plans tot, cand mi-a spus:
-Voi nu ma iubiti. Nu mai vreau familia asta.
Si asta doar pentru ca nu ne-am executat sa mai mergem inca o data, in seara aia, la Selin. Inainte doar plangea si era suparat, dar acum ne santajeaza sentimental. Stiu, si eu am facut asa cand eram mica, si cred ca tot pe la aceeasi varsta.
Si pentru a rezolva problema, dupa multe urlete si plansete, si explicatii, am aplicat aceeasi metoda pe care am primit-o si eu, copil fiind.
I-am dat dreptate, i-am respectat dorinta, l-am luat de mana si l-am dus spre poarta, dar i-am reamintit ca va ramane acolo, fara mine, de tot. I-am explicat ca la Selin nu are loc sa doarma, nu are jucariile lui si mai ales nimeni nu-l va iubi ca mine si tati. Am deschis poarta si l-am impins usor, atunci Dani, vazand ca vorbesc foarte serios, si probabil nemaiavand alte scenarii, a cedat. A fost de acord sa mearga in vizita, in fiecare zi, si sa ramanem prieteni.
Da, copiii de la gradinita, mai ales cei din grupa mare si pregatitoare, invata despre sistemul solar. La panou poti admira fisele lor, frumos colorate.
Ce invata un copil despre astronomie? Pai, in sistemul nostru solar exista un soare-cea mai mare stea- foarte fierbinte, si 9 planete, dintre care ultima, Pluto, este incerta, nu se stie daca mai exista sau nu.
Fiecare planeta se invarte in jurul Soarelui, pe un cerc-orbita. Planeta pe care traim noi se numeste Pamant, sau Planeta albastra sau Tera, si este a treia planeta de la Soare. Pamantul este a cincea planeta ca marime, si are un satelit natural, Luna. Cea mai mare planeta este Jupiter, cea mai mica Pluto. Saturn este cea cu inele. In spatiu exista mult praf cosmic, asteroizi etc.
Ziua si noaptea apar datorita miscarii Pamantului in jurul axei proprii, iar anotimpurile datorita invartirii Pamantului in jurul Soarelui, pe orbita.
In spatiu se poate ajunge cu racheta. Oamenii care merg in spatiu se numesc astronauti.
Ce invata un copil despre astronomie? Pai, in sistemul nostru solar exista un soare-cea mai mare stea- foarte fierbinte, si 9 planete, dintre care ultima, Pluto, este incerta, nu se stie daca mai exista sau nu.
Fiecare planeta se invarte in jurul Soarelui, pe un cerc-orbita. Planeta pe care traim noi se numeste Pamant, sau Planeta albastra sau Tera, si este a treia planeta de la Soare. Pamantul este a cincea planeta ca marime, si are un satelit natural, Luna. Cea mai mare planeta este Jupiter, cea mai mica Pluto. Saturn este cea cu inele. In spatiu exista mult praf cosmic, asteroizi etc.
Ziua si noaptea apar datorita miscarii Pamantului in jurul axei proprii, iar anotimpurile datorita invartirii Pamantului in jurul Soarelui, pe orbita.
In spatiu se poate ajunge cu racheta. Oamenii care merg in spatiu se numesc astronauti.
Azi noapte a fost premiera in familie, la capitolul cosmaruri sau vise urate. Cei doi printi ai mei s-au vorbit sa viseze urat amandoi, in acelasi timp.
Dani a fost primul care s-a sculat pe la ora 3, noaptea si nu mai vroia sa se culce la loc. Imi tot spunea ca el trebuie sa doarma cu cineva- a se citi mamica si taticu. Eu nu am acceptat propunerea si l-am trimis la culcare. Enervata pentru ca nu mai adormea si chiar plangea, l-am trimis la joaca in biblioteca. Tata l-a escortat. Lui i-a povestit de ce nu vrea sa adoarma. se pare ca a visat ca se juca cu Mircea, si apoi a venit cineva care l-a speriat sau i-a facut ceva. Nici tata nu s-a putut lamuri prea bine.
Dani a adormit pe la ora 6, in patul bunicii. Pe la ora 8 am auzit cum Mircea incepe sa planga, din patul lui:
-Totineta meaaaaaaaaaa! Unde e totineta mea?
-Ce trotineta? Acum e noapte, dormi!
-Mi-a fuat totineta.
A trebuit sa-l iau in brate, sa-l duc in hol si sa-i arat ca trotineta e in siguranta, nu a furat-o nimeni. Concluzia? Mircea a ramas ceva timp , jos pe covor, langa trotineta lui, continuand sa planga.
L-am dus pe Dani la gradinita iar cand buni l-a luat de acolo, Doamna l-a laudat ca a fost foarte cuminte, a lucrat foarte bine fisa si a primit si bulinuta. Si ca ziua sa fie si mai frumoasa, la plecare, o fetita s-a desprins din grup si l-a salutat in mod special.
Acasa, Dani mi-a povestit si mie cum a facut fisa:
-Am terminat repede si bine. Am primit bulina. Unii copii au desenat cu negru. Eu am colorat cu toate culorile.
Dani a fost primul care s-a sculat pe la ora 3, noaptea si nu mai vroia sa se culce la loc. Imi tot spunea ca el trebuie sa doarma cu cineva- a se citi mamica si taticu. Eu nu am acceptat propunerea si l-am trimis la culcare. Enervata pentru ca nu mai adormea si chiar plangea, l-am trimis la joaca in biblioteca. Tata l-a escortat. Lui i-a povestit de ce nu vrea sa adoarma. se pare ca a visat ca se juca cu Mircea, si apoi a venit cineva care l-a speriat sau i-a facut ceva. Nici tata nu s-a putut lamuri prea bine.
Dani a adormit pe la ora 6, in patul bunicii. Pe la ora 8 am auzit cum Mircea incepe sa planga, din patul lui:
-Totineta meaaaaaaaaaa! Unde e totineta mea?
-Ce trotineta? Acum e noapte, dormi!
-Mi-a fuat totineta.
A trebuit sa-l iau in brate, sa-l duc in hol si sa-i arat ca trotineta e in siguranta, nu a furat-o nimeni. Concluzia? Mircea a ramas ceva timp , jos pe covor, langa trotineta lui, continuand sa planga.
L-am dus pe Dani la gradinita iar cand buni l-a luat de acolo, Doamna l-a laudat ca a fost foarte cuminte, a lucrat foarte bine fisa si a primit si bulinuta. Si ca ziua sa fie si mai frumoasa, la plecare, o fetita s-a desprins din grup si l-a salutat in mod special.
Acasa, Dani mi-a povestit si mie cum a facut fisa:
-Am terminat repede si bine. Am primit bulina. Unii copii au desenat cu negru. Eu am colorat cu toate culorile.
Lui Dani ii plac mult lebedele, si mergem de cate ori avem ocazia sa le vedem, in Cismigiu.
Pozele sunt facute de Alexandra Radu.
Evident, Dani a prins markerele mele colorate si face opere. Aici e o scena domestica, Dani si Mircea se joaca cu sinele si trenuletul lor, Mircea e desenat mai mic in partea stanga si Dani in dreapta, usor rabatat, adica sta aplecat in vizunea lui.
Intr-o zi ma vede ca ud o floare cu sticla de Nestea si ma intreaba:
-De ce pui ceai la floare?
-Nu pun ceai, pun apa. S-a terminat ceaiul si folosesc sticla.
-Aha.
Tata tot ne spune ce gagici frumoase vede, in gluma evident, si Dani este foarte nedumerit:
-Ce e aia o gagica?
-O fata tanara si frumoasa.
-Da cum face kk o gagica?
-La fel ca noi toti.
-Si cum are burtica?
Dani crede ca fetele, respectiv gagicile sunt foarte ciudate.
Mircea il tot necajeste pe Dani, astfel incat vine la mine si imi spune:
-Vreau alt frate. Du-te la magazin si ia altul. Asta e rau, ma musca, nu e cuminte deloc.
Dupa ce a tot vazut desene cu pui care ies din ou, Dani ma intreaba:
-De ce nu mai sta puiul in ou?
-Pentru ca a crescut mare si nu mai are loc acolo.
-Da unde sta?
-Pai se muta in alta casa, in cotetul pasarilor sau in cuib.
- Si coaja?
-Se sparge de tot si se face praf.
Cand apare de la gradinita, il intreb pe Dani cum a fost. El, cam fara chef, imi relateaza:
- Intai m-am jucat, apoi ne-a invatat Doamna un cantec.
-Ce cantec?
-Hmm, incearca sa-si aduca aminte.
Si ca sa scape mai repede de amintirea cantecelului, spune:
-Apoi am mancat con si apoi am facut engleza. Am pimit o bulina ca am invatat bine.
-Bravo.
-Dar nu ati desenat nimic?
-Nu, azi nu am desenat, deloc.
Dani continua relatarea:
-A venit buni cu Mitea si m-au luat, si buni a cumpaat covigi. Lui buni ii plac covigii cu susan, dar mie imi plac aia cu mac.
NB: Dani nu mananca niciodata cornul, dar sta cuminte la masa, cel mult bea putin lapte.
Engleza ii place mult, imi povesteste ce invata acolo, sau daca nu o face incep eu sa-l intreb in engleza si el imi raspunde, evident ii pun intrebari simple.
Zilele trecute m-am pomenit cu el cantand Frere Jacques, in franceza, probabil l-au invatat tot la gradinita.
- Intai m-am jucat, apoi ne-a invatat Doamna un cantec.
-Ce cantec?
-Hmm, incearca sa-si aduca aminte.
Si ca sa scape mai repede de amintirea cantecelului, spune:
-Apoi am mancat con si apoi am facut engleza. Am pimit o bulina ca am invatat bine.
-Bravo.
-Dar nu ati desenat nimic?
-Nu, azi nu am desenat, deloc.
Dani continua relatarea:
-A venit buni cu Mitea si m-au luat, si buni a cumpaat covigi. Lui buni ii plac covigii cu susan, dar mie imi plac aia cu mac.
NB: Dani nu mananca niciodata cornul, dar sta cuminte la masa, cel mult bea putin lapte.
Engleza ii place mult, imi povesteste ce invata acolo, sau daca nu o face incep eu sa-l intreb in engleza si el imi raspunde, evident ii pun intrebari simple.
Zilele trecute m-am pomenit cu el cantand Frere Jacques, in franceza, probabil l-au invatat tot la gradinita.
Vineri, am fost impreuna cu Dani sa vizitam Foisorul de Foc, dupa ce am terminat ora de logopedie. Am trecut de multe ori pe langa el si eram curiosi, amandoi, sa-l vedem pe dinauntru si mai ales sa vedem panorama, de sus.
Am platit 1 leu pentru copil si 2 lei pentru mine. Liftul era stricat, dar oricum nu aveam de gand sa-l folosim, pentru ca Dani e fascinat de scari, mai ales in spirala. Asa ca ne-am avantat pana la etajul 6 al Foisorului si am privit orasul de sus, din pacate printr-o singura fereastra, celelalte fiind acoperite.
La intoarcere ne-am oprit la fiecare etaj si am admirat costume de pompieri, machete de masini de pompieri, multe fotografii si medalii, cateva pompe manuale in dimensiune naturala, diverse harti si documente de epoca.
Dani a fost foarte curios, ma intreba ce este fiecare lucru, vroia sa le atinga dar cum toate erau protejate de geamuri groase, s-a multumit sa mi le arate.
In foisor mai erau cateva persoane care-l vizitau. Am avut parte si de un ghid, care aprindea luminile pe etajele intunecoase, si ne-a oferit si cateva informatii despre marele incendiu din secolul 19, care a devastat jumatate din Bucuresti. Si totul a pornit de la joaca unui copil, cu pistolul tatalui sau.
A fost o experineta interesanta si mi-am dat seama ca Dani este destul de mare ca sa inteleaga multe lucruri. Urmatorul pas va fi cu siguranta Muzeul Antipa, cand se va redeschide, probabil in toamna. Pana atunci as putea incerca Muzeul de Arta al Romaniei.
Sursa poza aici.
Subscribe to:
Posts (Atom)
