Mai intai a fost curios sa stie ce este cu pachetele alea mari si multe de pe sifonier. L-am invaluit in ceata, spunandu-i sa sunt niste cutii cu lucuri de-ale lui tata. Nu prea m-a crezut, dar nu a mai insisitat cu intrebarile.
Iar ieri a descoperit casa cu copii, o casuta cu etaje, cu multe accesorii pentru fiecare camera in parte, foarte dragite si interesante. Fiindca era cam mare, am pus-o sub biroul din dormitorul nostru, acoperind-o bine cu un prosop mare. Sansele de a se baga sub biroul ala mare, lipit si de pat, erau minine. Dar cum acolo este si casuta piticilor, si baietii au motiv sa intre in camera, lui Dani nu i-a luat mult sa dea cu picioarele pe acolo si sa dea la o parte camuflajul.
Asa ca m-am trezit cu el, in biblioteca, intrebandu-ma foarte serios:
-Mama, pot sa ma joc cu copiii?
-Ce copii? intreb eu mirata.
-Aia din casuta, sunt muti oameni si camee-camere.
Asa ca i-am spus ca Mosul a ascuns acolo un cadou si ca trebuia sa-l pun eu sub brad, in ajun. Prin urmare, casuta a fost scoasa din cutie si pusa la loc de cinste, pe masutele lor din camera lor. Dani e foarte incantat de casuta cu 2 etaje, foarte bine realizata cu toate detaliile, Baia are si vas de WC cu capac care se ridica, masca de chiuveta cu usi care se deschid si tot asa.
Iar piesa de rezistenta este faptul ca se poate suna la usa, se aprind felinarele d e la usa si mai latra si cainele. Au zapacit deja usa de la intrare.
In consecinta, daca pe Dani nu-l interesa mai nimic si nu observa schimbarile, acum nu-i scapa absolut nimic. Are o memorie vizuala iesita din comun. Si curiozitate as indrazni sa spun.
22 December 2009 at 00:14