Altheate

Asta este un capitol din lucrarea mea de licenta. Cum nu cred ca o voi publica prea curand, prefer sa o pun aici pe blog.

Marele creator de moda, englezul Charles-Frederic Worth(1825-1895) stabilit in Franta, creatorul imparatesei si al elegantelor de la Curte, detesta crinolina, astfel incat in 1867 a propus inlocuirea ei. Worth era foarte atent la starea de spirit si la aspiratiile contemporanelor sale. De asemenea a avut fost foarte avantajat de faptul ca si-a castigat drept clienta permanenta pe Pauline de Metternich, sotia ambasadorului Austriei, tipul manechinului-vedeta care poarta modele noi, la limita excentricitatii, si care le determina pe celelalte doamne sa o imite imediat.¹

Din 1870 locul crinolinei este luat de rochia cu turnura . Noua rochie reprezinta o „opulenta de cute si savante drapari terminate cu o trena”.² Ca si crinolina, era sustinuta de o armatura, un fel de jumatate de crinolina. Femeile purtau pe sale stratipontins sau turnuri formate din volane de fibre vegetale sau de panza apretata, apoi mici cochilii balenate, a caror proeminenta putea fi marita sau diminuata printr-o chinga interioara. Silueta din profil arata ca litera „ h”. Acest tip de rochie este inspirata de moda lui Ludovic al XIV-lea.³ Aspectul erotic al turnurii, exagerare fatisa a volumului natural al crupei, era destul de evident si explica succesul durabil al acestei mode artificiale.⁴ Turnura s-a purtat, in diversele ei variante, timp de aproape 25 de ani. Costumele au in general doua fuste din aceiasi stofa si culoare. Fustele aveau multe volane, cute si funde. Pe la 1878 jupele rochiilor au fost restranse din croiala, suficient pentru a permite mersul vioi. In schimb, infoiala a fost facuta in exterior cu ajutorul a doua sorturi de stofa, drapate in fata si in spate.⁵ Manecile erau trei sferturi, evazate la baza, in forma de pagoda. Acest gen de rochie, purtat la toate varstele, s-a mentinut pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Rochia cu turnura, privita din spate are efectul unei cascade. Fiindca la moda era talia foarte fina se purtau foarte mult corsetele „ cu balene de os”⁶, care comprima abdomenul si talia. Aceste corsete vor fi purtate pana spre 1920.

Dupa 1870 , moda feminina redevine mai sobra, culorile sau nuantele sobre dominand pentru un timp. Incetul cu incetul luxul reapare in toaleta feminina nu doar prin amploarea rochiilor dar si in ornamente.

La mijlocul anilor 80 , turnura a capatat forme exagerate, in rest stilul ramanand similar anilor 70 , cu rochia in doua piese. Spre sfarsitul secolului fusta ampla a rochiei scade in amploare cu intermitente pentru ca „nu se indurau cucoanele sa renunte nici la silueta infoiata a vremilor de mare lux, nici la distanta aceia respectoasa pe care forma toaletelor lor o impuneau inca galanteriei barbatilor”.⁷ Cateodata devine dreapta in fata. Din 1877 incepe sa mai scada materialul folosit la rochii: „ O rochie eleganta nu mai are decat patru metrii lungime.”⁸

In preajma razboiului de independenta, in Romania devenise de „bon ton” portul popular romanesc, pe care doamnele din inalta societate il arborau la intrunirile si serbarile societatilor caritabile, dar si la baluri si carnavaluri. Aceste costume populare erau adaptate modei, croite si decorate in functie de moda mometului. Alesaturile iei erau din fir de argint sau aur, ornamentele erau abundente, catrintele erau sustinute deseori de crinoline. In picioare nu se purtau opincute, ci botine cu toc inalt, iar coafurile la moda erau superficial acoperite cu borangic.⁹ Aceasta moda a fost lansata la noi de insasi sotia domnitorului Carol, viitoarea regina Elisabeta . „Imbracata in pitorescul costum de taranca, suverana trona intre doamnele si domnisoarele din inalta societate, stralucitoare sub marama cazuta in valuri(vezi anexa ). Portul romanesc ajunsese vesmantul obisnuit atat la curtea din Sinaia cat si la cea din Bucuresti, chiar la baluri, ceaiuri, primiri, tinuta de gala era costumul national”.¹⁰

Idealul femeilor era de a avea o talie de viespe, de aceea tinerele fete „ mancau lamae spre a fi subtire si cucoanele puneau pe servitoare a la strange corsetul pana se roseau toate.”¹¹ La sfarsitul secolului siluetele se elanseaza, devin plantiforme, fragile cu gulere foarte inaltate si maneci bufante la umeri, numite „gigot” care iau proportii si faceau sa para talia si mai subtire. Silueta apare sub forma unei clepsidre. Pe la 1890 se instituie moda corsajelor-bluza cu guler inalt, in timp ce fusta devine cloche sau „trompeta”, „ clopot”( stramta sus pe solduri si larga jos, atingand pamantul). Aceasta croiala era cunoscuta sub denumirea de „volant en forme”, si dupa disperitia ei, foile fustei s-au croit drepte si scurtate doar pana la glezne.¹² Pelerinele devin indispensabile. Se imita din ce in ce mai mult vestimentatia masculina: vestele, jachetele, redingotele. Apare si marea inovatie care permite femeilor sa iasa fara a se teme de ploaie „ les waterproof” sau impermeabilele a caror moda vine din Anglia.¹³

Din 1890 se creaza in special costume compozite influentate de modele secolelor XVI, XVII si XVIII.¹⁴ Culorile sunt in general pastelate ( crem, roz, bleu, gri, auriu). Exista si o perioada in care negrul inviorat cu fulguratii de margele, paiete, aplicatii de catifea, broderii, dantele, domina mada pariziana si implicit cea romaneasca. Un articol puncteaza aceasta noutate: „ sezonul actual este unul de surprindere pentru lumea femeiasca din Paris. Stapanii modei au decis, ca frumusetile sexului slab sa se impodobeasca cu negru pe timpul cel mai vesel al anului. Rochii, palarii, manusi, evantalii, garniturile capului, tote sunt de colore negra si se zice ca si decorurile saloanelor de baluri vor fi negre. Se vede ca moda a decis a purta doliu pentru tote neroziile din trecut.”¹⁵

Dupa 1900 apare si costumul deux pieces sau tailleur-ul, cu hainuta (jacheta sau bolero) inchisa pana la gat si mai lunga la spate si cutata, ca sa acopere turnura. Cele doua piese de vestimentatie pot fi din acelasi material si culoare sau diferite. Sub jacheta se purta o bluza lejera de batist, zefir etc. Sub gulerul bluzei se atarna o cravata sau lavaliera. Unii sunt de parere ca „emanciparea graduala a femeilor si interesul lor crescand in ceea ce priveste sportul au fost responsabile pentru lansarea tailleur-lui, care va deveni permanent asociat cu modul de viata.”¹⁶

In 1900 apare primul corset „ droit devant”, corsetul cu planseta din fata dreapta nemarcand talia.

Cel care a creat silueta femeii moderne la inceputul secolului XX a fost Paul Poiret. Acesta si-a deschis propria casa de moda in 1904 si si-a elaborat rapid un stil personal care propunea clientelei sale, formata din femei avide dupa noutati, rochii de un tip absolut inedit. Noile rochii, inspirate atat din moda cu accente antice din perioada Directoratului, cand liniile erau drepte si rochiile aveau doar o legatura sub sani, cat si din costumele traditionale orientale, ale caror motive decorative Poiret le imitase, nu puteau fi purtate dacat fara corset, pentru ca doar asa se putea ghici linia naturala a corpului. Dupa cateva ezitari, majoritatea femeilor au acceptat schimbarea; totusi ele au continuat sa mai poarte un timp si centurile inalte de balene. Poiret suprimase corsetul doar pentru a promova un tip de femeie mai seducator; el a propus jupes-culottes pentru ca le considera pitoresti.

Moda orientala lansata de cele doua spectacole pariziene ale Baletelor Ruse, Cleopatra si Seherezada, l-a inspirat pe Poiret sa creeze turbane, care vor inlocui palariile, si sa imagineze mantii croite departe de corp, cu motive inspirate de pe caftane.¹⁷

Astfel dupa 1910 silueta nu mai are nici un accent, rochiile sunt aproape drepte, cutate, lungi pana la glezne, fara umeri si talie, relativ stramte, anuntand rochia-sac de dupa primul razboi mondial. Se remarca faptul ca : „ hainele au tendinta contrarie a jachetelor, ele se scurteaza si ar parea ca aceasta tendinta ar fi spre confundarea uneia cu alteia. Esta absolut chic o haina la fel cu rochia. Aceasta moda este pe cat se poate de gratioasa. Culorile vii, frapante au mai ales mare cautare.”¹⁸ „Moda vrea ca femeia sa fie zvelta, fara solduri, sa semene cu o umbrela en cas.”¹⁹

Scurtarea vestimentatiei si noile mode din apropierea primului razboi mondial socheaza opinia publica care nu va intarzia sa comenteze. Ziaristul A de Herz scria in „Ilustratiunea Romana” ca : „Femeile au inceput sa se desbrace de sus in jos, pana cand o umbra de pudoare le-a silit sa se opreasca si neputand face altfel au inceput acum de jos in sus, asa incat ori unde te-ai duce, in lume, in baluri, la teatre vei avea prilejul sa vezi fiinte delicioase prea putin imbracate jenand oarecum privirea sotilor, care pe langa chinul conturilor mai indura si acela al spectacilului gratuit ce-l ofera altora.”²⁰ Tot acelasi domn constata ca: „Moda face progrese uriase, este sireata, schimbatoare astfel incat o rochie facuta Luni nu se mai poarta Joi”.²¹

21 Ibidem;