Pentru a evita situatia de ieri, inca de aseara, inainte de culcare, l-am incurajat pe Dani. I-am spus ca el este baiat mare si curajos, care nu trebuie sa planga din orice. Am accentuat faptul ca nu pot sta cu el in aceeasi camera, clasa, si principalul motiv pentru care mergem la gradinita este sa se joace cu copiii si sa vorbeasca cu ei.
Aseara, cand a venit de la servici, tata l-a intrebat pe Dani:
-Ai fost la gradinita?
-Da, a raspuns Dani.
-Si cum a fost? Ti-a placut?
-Da, mi-a placut.
-Ai plans cumva?
-Da.
-De ce?
-Am plans dupa mama mea.Veau sa stau cu mama mea.
Asa ca azi i-am reamintit ca nu pot fi prezenta mereu langa el, dar il iubesc oricum. Ma asculta atent in timp ce mergeam, fara graba pe jos, spre gradinita. Cand l-am lasat acolo, se chinuia sa bazaie, mai mult prosteala, ca ultima incercare de santaj. Azi am plecat de acolo mai linistita, eram convinsa ca azi va fi mai bine, si a fost.
Cand m-am dus sa-l iau, radea. Doamna educatoare mi-a spus ca s-a potolit imediat ce am iesit pe usa si ca apoi s-a jucat toata ziua cu o fetita. Cica ar fi vorbit mult cu ea. Ma bucur sa aud asta, ca se imprieteneste cu fiecare coleg, consacrandu-le cate o zi fiecaruia.
Sedinta cu parintii a fost exclusiv administrativa, alte probleme personale discutandu-se separat. Am apreciat acest lucru. Mi se pare un lucru extraordinar ca doamna educatoare chiar este atenta la Dani, il urmareste si imi spune tot ce face, cred ca din curiozitate mai mult, pentru ca nu a mai lucrat cu nici un copil cu tulburari din spectrul autist. Atat timp cat este binevoitoare, totul va fi bine, pentru ca Dani nu este violent, este cuminte si foarte atent si constiincios.
Tragand linie, la sfarsit de saptamana, ma pot declara foarte multumita de experienta numita gradinita.
Aseara, cand a venit de la servici, tata l-a intrebat pe Dani:
-Ai fost la gradinita?
-Da, a raspuns Dani.
-Si cum a fost? Ti-a placut?
-Da, mi-a placut.
-Ai plans cumva?
-Da.
-De ce?
-Am plans dupa mama mea.Veau sa stau cu mama mea.
Asa ca azi i-am reamintit ca nu pot fi prezenta mereu langa el, dar il iubesc oricum. Ma asculta atent in timp ce mergeam, fara graba pe jos, spre gradinita. Cand l-am lasat acolo, se chinuia sa bazaie, mai mult prosteala, ca ultima incercare de santaj. Azi am plecat de acolo mai linistita, eram convinsa ca azi va fi mai bine, si a fost.
Cand m-am dus sa-l iau, radea. Doamna educatoare mi-a spus ca s-a potolit imediat ce am iesit pe usa si ca apoi s-a jucat toata ziua cu o fetita. Cica ar fi vorbit mult cu ea. Ma bucur sa aud asta, ca se imprieteneste cu fiecare coleg, consacrandu-le cate o zi fiecaruia.
Sedinta cu parintii a fost exclusiv administrativa, alte probleme personale discutandu-se separat. Am apreciat acest lucru. Mi se pare un lucru extraordinar ca doamna educatoare chiar este atenta la Dani, il urmareste si imi spune tot ce face, cred ca din curiozitate mai mult, pentru ca nu a mai lucrat cu nici un copil cu tulburari din spectrul autist. Atat timp cat este binevoitoare, totul va fi bine, pentru ca Dani nu este violent, este cuminte si foarte atent si constiincios.
Tragand linie, la sfarsit de saptamana, ma pot declara foarte multumita de experienta numita gradinita.
19 September 2009 at 19:07
Era normal sa si planga. Nu stiu cat constientizeaza ei la inceput ca acolo (la gradinita) o sa mearga mult timp de acum inainte, probabil se gandesc ca e co activitate de 1-2 zile si apoi gata, vor sa mai faca si altceva. O sa mai dureze, dar oricum, el e foarte curajos pentru ca nu a plans de la inceput, din prima zi, ci numai atunci cand nu a putut sa faca ce vroia in ziua aia.