Cam asa s-ar traduce articolul pe care Jurnalul il prezinta despre demersurile legate de legea autismului in Romania. Si ca si anul trecut exista prea putine sanse sa fie adoptata.
Si noi citim, cum altora nu li se pare important ca exista autism, nici nu stiu ce inseamna asta si nici nu-i intereseaza sau afecteaza, pentru ca lor nu li se poate intampla asa ceva.
Nici noi nu credeam ca exista asa ceva, pana cand ne-am trezit pur si simplu daramati, ingenunchiati, disperati. Si incercam sa ne ridicam, desi ei ne imping cu varful pantofului, la loc. Si noi ne rugam de ei, le trimitem petitii, cautam solutii iar ei n-au timp de prostii de gen. Poate ca ar trebui sa existe o justitie, macar divina, sa inteleaga si ei ce inseamna sa te lupti, mai intai cu tine, pentru a accepta, apoi cu necazurile, disperarea, si mai ales cu un sistem idiot, retrograd, insensibil, infam.
Pentru cei care vor sa citeasca mai mult, gasiti aici articolul.
2 comments:
-
Hello there! This post could not be written much better!
Reading through this article reminds me of my previous roommate!
He continually kept talking about this. I'll forward this information to him. Pretty sure he will have a great read. Thanks for sharing!
Also visit my page - check it out
Also see my web page: look at this
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
21 September 2009 at 13:05
Mda... din pacate, nu e vorba de mila, ci de un drept, dar javrele astea sus-puse nu inteleg.
Probabil ca va mai dura, dar tot vom intra si noi in normalitate odata, ca nu cred ca se mai poate sa mergem inainte in ritmul asta.