Altheate

Incepand cu varsta de 3 ani se observa o deplasare a interesului catre schema corporala concomitent cu constientizarea partilor corpului si functionalitatea lor. Asa zisul stadiu al omuletului mormoloc sau omuletul universal se caracterizeaza prin elemente geometrice simple, capul este un cerc mare, corpul este inglobat in cercul capului, la unii copii( foarte putini) apare si corpul ca un cerc dar vizibil mai mic decat capul, iar picioarele si mainile se ataseaza cercului-cap, linii subtiri. Unii copii cu memorie vizuala foarte buna pot desena chiar si degete in forma de maturica respectand numarul corect.

In general spre varsta de 5 ani apare si corpul-cerc la toti copiii. Detaliile desenului se inmultesc o data cu dezvoltarea mintala si propria perceptie a corpului. Mai multe detalii privind evolutia desenului la copiii am gasit in cartea Roselinei Davido, Descoperiti-va copilul prin desene, editura Image.

Am avut ocazia sa observ aceste detalii si in desenele copilului meu. Dani a inceput sa deseneze pe la 2 ani pisica facuta din doua cercuri cam de aceeasi marime, neaparat cu ochi-2 puncte, mustati laterale si coada, fara urechi sau picioare. Cred ca la el definitorii pentru pisica erau mustatile. L-am auzit spunand chica-pisica la 3 ani si jumatate, dupa aproape 2 ani de desenat frecvent acest animal, ca sa nu mai spun ca ii cautasem poze pe net cu pisici si i le aratasem de atatea ori pe strada.

Etapa masinii a durat aproape un an, de la 2 pana la 3 ani, cand unea fericit cu o linie groasa cele doua cercuri-rotile masinii si facea un fel de semicerc caroseria. Desi o desena, Dani nu spunea niciodata numele ei, masina. Stia ce este, cum arata si la ce se foloseste dar nu o numea. Am auzit cuvantul masina de abia pe la 3 ani si jumatate, destul de stalcit- mahina.

Tot in aceasta perioada(2-3 ani) a aparut si capul omuletului din linii, puncte si cerc. In timp ce desenam, ii spuneam si poezia : linie(a se citi spranceana), linie( spranceana), punct( ochi) si punct (ochi), linie (nasul), linie(gura) si-un rotund (capul-cerc). A fost foarte incantat de poezie si de semne incat aproape imediat le-a reprodus si el. Nu a simtit nevoia sa-i faca corp. Capul era baiatul cu totul, era Dani. Citisem undeva ca la copiii cu semne autiste, asa cum este Dani, omul sau baiatul se reduce la cap, ca semn al egocentrismului, perceptiei limitate. Dupa varsta de 3 ani a spus cap.

Pe masura ce va descoperi fiecare element al fetei si le va intelege importanta si desenul va suferi transformari in sensul accentuarii acestor elemente nou asimilate si cu valoare mare. Va exista etapa ochilor mari. Dani nu ma privea in ochi, contactul vizual a fost redus pana la 2 ani si jumatate, aproape inexistent si de fiecare data il rugam sa ma priveasca in ochi, incurajandu-l cu un zambet. Lucram mereu cu el frontal, ghidandu-l practic prin atingerea mainilor.

Focalizarea privirii asupra unui obiect este foarte importanta dar la fel de importanta este si mentinerea interesului pentru acel obiect. Evident ca omuletul universal este desenat foarte mare, umpland foaia. La aceasta varsta nu exista haine sau pudoare, totul este transparent. Aceasta transparenta este normala pana la 9 ani.

Indiferent de perspectiva desenului, din fata sau din profil, copilul va desena tot ce stie, adica profilul omului sau iepurasului va avea intotdeauna 2 ochi asezati pe aceeasi parte, si picioarele vor fi patru ca in pozitia frontala.

Copiii timizi, inhibati sau timorati vor trasa linii subtiri si vor face corecturi frecvent, ca dovada a instabilitatii lor. Copiii agresivi, neastamparati vor trasa linii apasate, foaia va avea multe gauri. In general copiii echilibrati vor desena linii cu intensitate medie.