Altheate

Pe langa indemnizatia de insotitor de 534 ron, bugetul complementar de 91 ron si alocatia dubla, care era 88 ron, parintele insotitor mai poate beneficia si de transport gratuit RATB, Metrorex si 12 bilete dus-intors CFR, pentru accelerat.

Ca sa beneficiati de aceste drepturi trebuie sa depuneti o data cu dosarul pentru indemnizatia de insotitor, si o cerere tip in care sa bifati aceste drepturi, facilitati de transport. Daca nu ati stiut, asa cum mi s-a intamplat mie anul trecut, puteti depune cererea ulterior, insotita de o copie certificat nastere copil, 2 poze tip buletin ale copilului, recente de preferinta, copie dupa certificatul de incadrare in grad de handicap si o copie a certificatului A5, copie act identitate parinte.

Noi am fost joia trecuta si ne-a facut legitimatiile pe loc. Dani a primit o legitimatie pentru RATB, cu poza lui si cu specificatia persoana cu handicap cu insotitor, o alta legitimatie pentru CFR plus biletele gratuite valabile pana la sfarsitul anului calendaristic, si o cartela Metrorex valabila pana la sfarsitul lunii august, urmand pentru Metrorex sa revin in septembrie si sa primesc 2 cartele: una pentru mine si un a pentru el, deoarece in august face 5 ani.

In concluzie pana la 5 ani copiii nu platesc transportul, indiferent daca sunt sau nu cu dizabilitati, iar dupa 5 ani au nevoie de cartele si legitimatii speciale, mai ales cei cu dizabilitati, restul copiiilor normali urmand sa plateasca integral pretul calatoriilor.

Am avut placuta surpriza sa vad ca cei de la Serviciul de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati din sectorul 6 imi trimisesera deja dosarul si nu a mai fost nevoie sa depun eu nimic.

O precizare foarte importanta: Insotitorul va beneficia de gratuitatile de transport doar in prezenta copilului.
De asemenea de aceste facilitati beneficiaza doar insotitorii persoanelor cu handicap grav si accentuat.

Dupa un maraton mare-munte, ne odihnim si noi putin inainte de a merge la tara. Asta nu inseamna ca nu ne plimbam prin toate parcurile, ba chiar intentionam sa mergem la parada aviatica de la Baneasa, pe 17 iulie. Va fi interesant, cu siguranta.

Sambata, desi a plouat si a fost urat, n-am stat in casa. Am pornit toti patru intr-o plimbare prin Bucuresti, cu autobuzul, metroul si tramvaiul. Iar ieri pentru ca a fost mai frumos i-am scos pe baieti la o plimbare cu miniatv-ul, pe trotuarul din fata casei.

Ma gandeam aseara la achizitiile lui Dani din vacanta si am constatat ca si-a insusit expresii de genul: M-am plictisit si N-am chef. Dani s-a simtit foarte bine in aceste iesiri, ba chiar le-a prins gustul si ma intreaba in fiecare seara: Ce facem maine dimineata, unde mai mergem? aratandu-se dezamagit cand nu-i propun ceva interesant.

Azi am trecut pe langa un parc pustiu si Dani nu a vrut sa se joace, explicandu-mi ca: Nu sunt copii deloc.

Dani a invatat sa tina un secret. M-am sfatuit cu el ce sa-i luam lui Mircea de ziua lui, care se apropie, in august. Ne-am gandit la o trotineta. Cand vine vorba de cadou, el e primul care spune: Nu trebuie sa stie Mircea.

Mi-a placut foarte mult la Slanic, a fost prima oara cand am ajuns in partile acelea. Am avut chiar noroc sa mergem in aceasta excursie de 4 zile organizata de World Vision si Centrul de zi Sf Maria din sectorul 5. Ne intorceam de la mare, eram in tren, cand am fost sunata si invitata in excursie. Asa ca luni seara ne-am intors de la mare si joi dimineata eram pe drum spre munte, intr-un autocar plin cu copii.

In afara de faptul ca totul a fost gratuit, atmosfera si locurile au fost peste asteptari. Noroc ca pe drum baietii au adormit, Mircea in bratele bunicii si Dani la mine in brate.

Ne-am cazat intr-un aparatament de doua camere, una cu 2 paturi si cealalta cu 3 paturi, am fost doar noi 4 in apartament. Privelistea de la etajul patru era minunata, mai ales ca dadea spre un deal plin de verdeata si un grajd cu 5 ponei si un armasar patat, superb.

Mircea a fost foarte entuziasmat de sala de mese, nu neaparat pentru mancare cat mai ales pentru terenul de alergare, printre mese. Lui Dani i-a placut mai mult covorul cu forme geometrice, dar mai mult i-a placut o fetita Sara, cu care alerga peste tot, vorbea, radea si se tinea de mana mereu.

Dani a avut lipici la toate fetitele de acolo, cand te uitai la el, il si vedeai cu o fetita de mana. Mircea organiza ceata de pitici, pana in trei ani si chiuia fericit in restaurant si pe terasa.

Liftul a fost o revelatie pentru ei, mai ales ca urcam si coboram de multe ori pe zi, ba la masa, ba la sala de joaca unde voluntarii ii distrau pictandu-i pe fata, organizand diverse jocuri si activitati menite sa-i relaxeze.

Stradutelele, de fapt ulicioarele in panta, pietruite mi-au placut foarte mult, la fel si casutele mici si cochete din lemn, cu gradinite pline de flori colorate. Mi-a placut aerul curat si pata aceea imensa de verde care te inconjura, copacii aceia seculari, mandri.

Prima zi a fost una de acomodare dar si de descoperire a magazinelor din vale, de langa sosea. A doua zi a fost dedicata minei Unirea sau salinei. Imensa, impresionanta, rece, intunecoasa, magica. Foarte frig inauntru si intuneric deopotriva,dar primitoare si inveselita de rasetele copiilor care se dadeau pe toboganele, leaganele instalate chiar acolo jos. Erau si terenuri de fotbal si baschet amenajate. Nu lipseau tarabele ambulante cu suveniruri. Era chiar si o expozitie de statui din sare.

Cel mai mult le-a placut baietilor parcul gonflabil, unde pentru 10 lei -o jumatate de ora puteai sa sari si sa alergi. Dani s-a despartit cu greu de el, dar l-am pacalit aratandu-i niste vagonete de transportat sarea. In concluzie am stat 2 ore si am facut poze, care n-au iesit grozav datorita luminii slabe. Senzatia e coplesitoare privind peretii aceia imensi cu taieturi slefuite si degradeuri de gri-alb.

A treia zi am fost la Baia Baciului, tot cu microbuzele. Strandul era plin de oameni care veneau sa se bage in lacul cu apa sarata. Noi nu aveam costumele de baie la noi, dar i-am lasat in chilotei pe baieti si i-am bagat de cateva ori in apa. Ei au fost incantati de piscina amenajata pentru copii si toboganele gonflabile. Ma bucur ca am prins o vreme superba, calda.

In ultima seara s-a organizat discoteca pentru copii si jocuri gen clatita umpluta. Dani a vrut sa fie friptura cu sare, piper si rostogolita pe gratar, iar Mircea doar clatita cu ciocolata si inghetata, rostogolita serios pe tot covorul din restaurant.

Am vizitat si biserica Nasterea Maicii Domnului din satuc, care era in santier pentru pictarea interiorului. Cu toate acestea, si in ciuda orei inaintate, 9 seara, preotul a fost foarte dragut si ne-a deschis biserica, le-a oferit copiilor bratari-matanii, plus un pahar de suc de muguri de brad facut chiar de proteasa. Mircea a fost foarte mare amator de suc.

A fost prima oara cand Dani a intrat intr-o biserica fara sa se mai sperie, e adevarat ca era micuta si foarte bine luminata, iar contrastul dintre peretii deja pictati si cei simpli l-a atras.

In concluzie a fost minunat, o experienta extraordinara atat pentru mine dar mai ales pentru Dani si Mircea care s-au comportat foarte bine. Multumesc inca o data World Vision pentru aceasta ocazie de socializare.